Evantaiul posibilităților se lărgește, iar drama psihologică devine dramă psihopatologică, dacă izvorul suferințelor la care participăm și din care obținem plăcerea nu mai este conflictul dintre două tendințe psihice conștiente, ci dintre o tendință conștientă și alta refulată.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naivul este o formă a comicului în măsura în care plăcerea produsă provine din energia psihică economisită ca rezultat al dorinței noastre de a-i înțelege pe ceilalți; el se apropie de cuvântul de spirit datorită condiției ca energia economisită prin comparația cu ceilalți să fie cea a unui efect inhibitoriu.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăcerea comică nu apare dacă atenția este îndreptată asupra comparației care ar fi putut să-i dea naștere. În astfel de condiții, ceea ce ar fi fost cu siguranță comic își pierde întreaga forță comică. O mișcare, un produs intelectual nu pot fi comice pentru cel al cărui interes este acaparat de compararea lor cu o unitate de măsură clar reprezentată.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Formularea lui Heine "până îmi vor sări toți nasturii de la pantalonul răbdării" pare la prima vedere un excelent exemplu de comparație comică minimalizantă. O examinare mai atentă îi va recunoaște și caracterul spiritual, întrucât comparația reprezintă aici un mijloc de aluzie obscenă și permite astfel eliberarea plăcerii pe care o produce obscenul.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irealitatea lumii create de scriitor conduce la consecințe foarte importante pentru tehnica artistică, căci multe aspecte, care în realitate nu ar putea produce plăcere, reușesc aceasta în jocul fanteziei; multe emoții care în sine sunt neplăcute se pot transforma în surse de plăcere pentru cititorul sau spectatorul operei.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin natura lor, cuvântul de spirit și comicul sunt două lucruri distincte, ele suprapunându-se pe de o parte doar în anumite cazuri speciale și pe de altă parte în ceea ce privește tendința de a obține plăcere din surse intelectuale.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stare afectivă cuprinde mai întâi anumite influxuri nervoase sau descărcări motorii, apoi anumite fenomene sezoriale, care sunt de două feluri: percepții ale acțiunilor motrice săvârșite de individ și senzații directe de plăcere și neplăcere, care imprimă stării afective ceea ce este numit tonul fundamental.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cazul în care persoana străină joacă încă un anumit rol, independent însă de o comparație directă cu propriul eu, diferența dintre consumurile de investire sursa plăcerii este produsă de influențele extern, pe care le desemnăm sintetic prin cuvântul "situație". De aceea, acest tip de comic se numește "comic de situație".
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când scriitorul prezintă pe scenă sau ne povestește ceea ce noi considerăm a fi reveriile sale, resimțim o mare plăcere, ale cărei surse sunt, pesemne, variate. Modul în care scriitorul realizează acest lucru constituie secretul său; adevărata ars poetica rezidă în tehnica de a depăși acea repugnanță a cărei explicație trebuie căutată în granițele existente între un eu și altul.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tipurile de umor sunt foarte numeroase și variază în funcție de afectul inhibat în favoarea umorului: milă, enervare, durere, înduioșare etc. Seria acestor afecte nu este finită, căci imperiul umorului se mărește continuu, cu fiecare încercare reușită a scriitorului de a subordona umorului emoții până în acel moment neînmblânzite și de a le transforma în surse ale plăcerii umorului.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrucât plăcerea produsă de cuvântul de spirit are aceeași origine un nucleu hedonic format din cuvinte și nonsens și un înveliș hedonic format din anularea inhibiției și descărcarea unor conținuturi psihice acest raport asemănător față de inhibiție demonstrează înrudirea strânsă dintre naiv și cuvântul de spirit. În ambele cazuri plăcerea provine din anularea unor inhibiții interne.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imitația interferează adesea cu caricatura exagerarea unor trăsături altfel inaparente și poate fi pusă în slujba minimalizării. Totuși esența ei nu se reduce doar la atât; este incontestabil că ea reprezintă prin sine însăși o sursă extrem de generoasă a plăcerii comice, căci râsul este provocat în special de fidelitatea imitării.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, cuvântul de spirit reușește să împrumute forma unei propoziții insignifiante, dar întotdeauna acceptabile; alteori se furișează în expresia unui gând interesant; însă, în cazul limită al compromisului, el renunță la satisfacerea criticii și nevrând să renunțe la sursele de plăcere de care dispune i se înfățișează sfidător, ca simplu nonsens.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Formularea obscenă produce, datorită unei întâmplări care nu este cu totul întâmplătoare, atât plăcere comică, cât și plăcere spirituală; deși condițiile uneia favorizează apariția celeilalte, o astfel de unificare derutează intuiția care trebuie să spună dacă este vorba despre ceva spiritual sau de ceva comic; abia o analiză atentă, detașată de dispoziția veselă, poate decide în mod adecvat.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În unele cazuri, sexualul și obscenul ne oferă numeroase prilejuri de a obține plăcere comică alături de excitația sexuală; motivul este înfățișarea omului în dependența sa de nevoile trupești (minimalizare) sau dezvăluirea dorinței carnale în spatele pretenției de iubire spirituală (demascare).
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparație ne revine sarcina să cercetăm însuși comicul de comparație, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparației nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiției dacă anumite producții psihice trebuie numite spirituale sau comice.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici o altă ipoteză explicativă în afara celei care derivă plăcerea comică din descărcarea unei diferențe de consum psihic nu poate da seama de aceste condiții, nici de inconstanța și relativitatea efectului comic; căci această diferență poate primi, în virtutea diversității împrejurărilor, o altă utilizare decât cea a descărcării.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăcerea primitivă pe care ne-o produce regăsirea unor elemente identice (groos) nu este singurul motiv care favorizează utilizarea comparației; la aceasta se adaugă faptul că utilizarea comparației poate aduce cu sine o ușurare a muncii intelectuale, căci, așa cum se întâmplă de obicei, comparăm ce este necunoscut cu ce este cunoscut, abstractul cu concretul, explicând astfel aspectele necunoscute și dificile.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umorul poate fi considerat ca manifestarea cea mai înaltă a proceselor defensive ale psihicului. El nu sustrage atenției conștiente conținutul de reprezentare asociat cu afectul neplăcut, așa cum procedează refularea, depășind astfel automatismul apărării. Umorul ajunge la acest rezultat întrucât deține mijloacele de a capta energia afectului neplăcut, pe cale de a se declanșa și de a o transforma, prin descărcare, în plăcere comică.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Principiul plăcerii și instinctul de conservare sunt departe de a-și veni unul altuia în ajutor de la început. Dar există ceea ce poate da, probabil, soluția căutată. Este vorba de mărimi relative; mărimea sumei emoțiilor care au o influență asupra factorului traumatic care paralizează acțiunea principiului plăcerii este aceea care conferă gravitate situației periculoase. În acest caz, angoasa nu ar mai fi un simplu semnal, ci ar acționa ca o creație nouă și pentru motive noi.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre plăcere, adresa este: