grafică

Moarte [Death]

Dac-o să mor mai repede, fiţi buni,
Nu rupeţi flori, în piatră nu gravaţi,
De mine nu vorbiţi pe-un ton solemn,
Ci vreau să fiţi la fel precum eraţi.
Puteţi să plângeţi,
Trişti, îndureaţi,
Dar viaţa curge,
Deci... să şi cântaţi.

poezie de Joyce Grenfell, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

grafica dimineţilor reci
alunecarea pământului
de sub picioarele mele
şi absenţa ta
erau semnele apocalipsei

la sfârşit au plecat cocorii
fanfara din parc
şi fotograful

nu mai e nimeni altcineva
în această iubire
de plastic

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biata doică

Rotindu-se, planeta
ne duce zile şi nopţi în braţe,
o doică iubitoare care face
greşeli înfricoşătoare. Suntem loviţi de vulcani,
tornade, cutremure.

Ruşinată, ea ne oferă buchete de flori
şi răzoare cu cântece de păsărele,
şi apusurile lui Turner.

Biata doică, doar atâta ştie...
Ea, chiar dacă s-ar opri, legănând landoul
într-un părculeţ din spaţiu
şi conversând cu alte doici,
despre ce-ar putea sporovăi?

... despre crizele de nervi ale plodurilor
şi singurătatea de-a fi o doică
al cărui unic copil, draga ei Lună,
se află la mii de mile distanţă?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce ne-am ales în viaţă: şlagărul mafioţilor din PSD, care pretind că sunt apărătorii săracilor, dar au condamnări penale (Dragnea, Năstase, Constantinescu, Hrebenciuc, Ghiţă, Maior, Mazăre, Mitrea, Niţă, Rădulescu, Severin, Stancu, Şova, Vâlcov, Voicu ş.a.)

Cu ce ne-am ales în viaţă,
Noi, cu firea hrăpăreaţă?
Posturi grase (sinecuri),
Vile, lacuri şi păduri,
Bani şi aur, multe case,
Plaje, pietre preţioase,
Cu tablouri şi sculpturi,
Firme, iahturi şi gravuri,
Cu maşini, pământ bogat,
Practic cu tot ce-am furat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (14 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi te strecori prin vene...

de ce îmi umpli golul cu ruşine?
din noul stârv se-nalţă tot mai mult
un nor astenic ce-n curând va ţine
pe alt sărman... răzleţ te mai ascult

străină umbră ce-mi alini tortura
de-a te avea pe veci sub ochiul meu
cum îţi stropeşti cu sângele-mi gravura
şi încrustezi o teamă în nucleu

mi te strecori prin vene ca o nimfă
îmi rupi costumul - ghiara ţi-o înfigi
cu sete-n pântec şi de-ai bea din limfă
să te mai pierzi pe drum să nu mă strigi...

din ce adâncuri te ridici pustie
să mă-ntăreşti când nu mai pot a scrie?

sonet de Ionuţ Popa (31 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii când începe războiul. Dar când încep oare pregătirile de război? Dacă ar exista reguli în această privinţă, ele ar trebui transmise urmaşilor. Gravate în argilă, în piatră, transmise. Ce s-ar putea citi? Printre alte fraze: "Nu vă lăsaţi amăgiţi de-ai voştri!".

Christa Wolf în Cassandra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură moartă

( Sufrageria nu ştiu să fi vorbit vreodată
În stihuri ori în proză - şi cred că-n orice gest
Să le surprindă graiul, ar fi rămas mirată
Însăşi urechea Domnului Jean de la Fontaine.)

Tacîmurilor, linguri, furculiţe şi cuţite,
Le-am auzit revolta pe şoptite
În spălatorul din bucătărie.
- " Noi nu slujim decît cu farfurie
Şi stăm numai atît la masă
Cît se dumică felul de mîncare grasă,
Şi repetăm o singură figură:
Din gură-n blid şi de la blid la gură.

În farfuria-ntinsă ori adîncă
Ajuţi boierii-n timpul cît mănîncă.
Tot rostul nostru e să stăm aproape
De mînă celor ce-au să se îndoape.

Din strălucita mea tovărăşie

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăiţeii

s-a răcit supa
pe aragaz a trebuit să urc frigiderul
zugrăvesc
liber în spaţiu cu stângacia specifică ab
solvenţilor de grafică de
şevalete sub presiune (?!) - nu
acum e momentul
să rulăm tăiţei
de piele îmbătrânită în creierul
polului cord
înflăcărat-îngheţat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajungă la suflet, muzica trece prin urechi, artele plastice (pictura, grafica, sculptura şi arhitectura), artele dramatice (teatrul, dansul/coregrafia şi cinematografia) şi literatura trec prin ochi, arta culinară trece prin gură, iar arta parfumeriei trece prin nas.

aforism de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verisoara, fata de pension...

Verisoara, fata de pension, imbracata in negru, guler alb,
Te iubesc pentru ca esti simpla si visezi
Si esti buna, plangi, si rupi scrisori ce nu au inteles
Si iti pare rau ca esti departe de ai tai si ca inveti
La Calugarite unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au ramas pan'la vacanta iar le numeri
Si ti-aduci aminte de-o gravura spaniola
Unde o infanta sau ducesa de Braganza
Sta in rochia-i larga ca un fluture pe o corola
Si se-amuza dand mancare la pisici si asteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali si alte animale mici
Pasari ce-au cazut din cer
Si lungit langa fotoliul ce-i in doliu
Jos - subtire si vibrand - sta un ogar
Ca o blana de hermina lunecata de pe umeri.
Dansa vrea sa o ridice dar
Isi aduce aminte si isi mangaie colierul de pe gat
Pentru ca zareste cavalerul - si atat...
...

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserează

Se întorc pescarii cu stelele apelor
împart bucate săracilor, înşiră mătănii orbilor,
împăraţii ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea
gravurilor

şi servitorii fac baie căinilor de vânătoare
lumina-şi îmbracă mănuşi
deschide-te fereastră-prin urmare
şi ieşi noapte din odaie ca din piersică sâmburul,
ca preotul din biserică,
dumnezeu: scarmănă lâna îndrăgostiţilor supuşi,
vopseşte păsări cu cerneală, înnoieşte paza de pe lună.
-hai să prindem cărăbuşi
să-i punem în cutie
-hai la pârâu
să facem oale de lut
-hai la fântână să te sărut
-hai în parcul comunal
pânâ o cânta cocoşul
să se scandalizeze oraşul

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Tristan Tzara (1913)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără corp şi paşi

tăceri rupte din tainele nopţii
îmi lasă teama în simţuri
într-un timp continuu, fără corp şi paşi
prin care trec fără să-l percep
unde-mi pot grava clar amprenta
sau pierd în uitare trecutul

multe întâmplări se pot manifesta
în viaţa fiecărui om
indiferent de participarea sa
nu şi de performanţe
sedimentate-n scrieri

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzeul satului

Din viaţa acestor oameni
Lipsesc mai multe secţii,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea şi norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.

Nu întâlneşti aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur şi argint,
Ţăranii şi-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.

Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla şi cucul,
Care le cântau fără bani toată viaţa,
Şi toată moartea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc perfect de Beethoven, cu toate că de atunci e aproape jumătate de veac. Am fost introdus la Beethoven de către poetul italian Carpani, cu care mă dusesem să-l văd pe Salieri, şi ne-a primit de îndată şi foarte politicos. Desigur, vizita nu a durat prea mult timp, căci conversaţia cu Beethoven era dintre cele mai penibile. În ziua aceea, mai ales, auzea prost şi nu înţelegea, cu toate că strigam din răsputeri; printre altele, este posibil ca el, nefiind prea obişnuit cu italiana, aceasta să fi făcut încă şi mai grea conversaţia. Urcând scările care duceau la sărmana locuinţă a marelui om, mi-a fost destul de greu să-mi stăpânesc emoţia. Când uşa s-a deschis, m-am găsit într-un fel de cămăruţă tot atât de murdară pe cât de îngrozitoare era dezordinea. Portretele lui Beethoven, pe care le cunoaştem, redau destul de bine fizionomia de ansamblu. Dar ceea ce niciun ac de gravor nu ar putea să exprime este tristeţea de nedefinit răspândită în toate trăsăturile feţei - în timp ce sub sprâncenele stufoase îi străluceau, ca în fundul unor scorburi, ochii; aceştia, deşi mici, păreau că te străpung. Vocea era dulce şi puţin voalată.

Gioachino Rossini în conversaţie cu Richard Wagner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Survolare

sunt eu acela care sunt mereu
în orice ipostază survolată
şi timpul din sejur e tot al meu
şi lumea, când mai lungă, când mai lată

am rătăcit aici nici nu ştiu când
am rătăcit aici nici nu ştiu cum
când căutăm o boaghe de cuvânt
şi regăseam doar pasăre în scrum

şi dac-a fi cumva să nu mai fiu
acelaşi chip de lut din traectorii
din umbre rătăcite prin pustiu
aş face sensuri noi, aleatorii

şi bradul de Crăciun, împodobit
cu stele din Pleiadele polare
l-aş arbora la margine de schit
le-aşi savura în lentă survolare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am încălţat cu ziua de azi. Îmi strângea sufletul în căuşul palmei, cu brazda fină a întunericulului ca o rază stingheră îmbrăcată în lumina rumenă a zorilor. Mi-am strâns şireturile timpului, cu grijă, domol, ca nu cumva să-mi ating tălpile albe cu noroiul suferinţelor. Cândva au curs din ochii amintirilor, şiroaie adânci menite să limpezească urmele paşilor gravate pe drumuri anevoiase. De aceea, acum treceam agale printre gândurile vii, care roboteau harnic prin lumea mea aglomerată, ca un muşuroi de furnici. Azi vreau să-mi fie soare în suflet. Să-mi cânte visele şi să ma-ndrăgostesc de viată şi de misterul ei neînţeles. Să plecăm braţ la braţ într-o nouă aventură. Iar dacă se va lăsa peste noi amurgul, sau de-ar fi să rămân iar desculţă prin pulberea vremii, timpul mă va încălţa grabnic cu o nouă zi...

Andreea Palasescu (11 iunie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să înmuiem într-un pahar cu apă de mare trei sferturi dintr-o batistă; iată un simbol potrivit: pânza aflată în apă reprezintă inconştientul, cea uscată, rămasă deasupra apei, planul conştientului. Să punem acum o bucăţică de zahăr pe partea uscată a batistei - acesta ar fi un gând aflat în zona conştientă a minţii. Ce se întâmplă? Pe pânză rămâne o urmă uşoară. Dulceaţa zahărului nu pătrunde în ţesătură. Exact acelaşi lucru este şi cu gândul care trece, pentru o clipă, prin mintea noastră: de obicei, nu ne afectează prea serios, iar dacă îl alungăm, se duce fără să ne ajute sau să ne strice prea mult. Dar dacă înmuiem în pahar batista întreagă, cu zahăr cu tot? Ce se întâmplă acum? Zahărul se dizolvă repede şi îndulceşte apă - toată apa, adică şi aceea absorbită de pânza batistei. Este exact ceea ce se petrece atunci când omul adoarme cu un gând formulat clar pe planul conştientului. Gândul este absorbit în subconştient, din care pătrunde în modul cel mai concret, în toate ungherele minţii celui adormit. Ţine seama de acest lucru atunci când îţi gravezi în minte imaginea viitorului formidabil pe care ţi-l doreşti.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare

De voi scrie vreun poem
Într-o viaţă de visare,
Eu m-aş declara boem,
Alţii mă vor arunca-n uitare.
De voi scrie vreo poveste
De citit la adormire,
Nimănui nu-i dau de veste
C-am visat-o la trezire.
Iar de nu voi vrea să scriu
Niciun vers, nicio poemă,
Gravez scurt, pe-al meu sicriu,
Dan pierdut viaţa boemă.
Mă semnez acum în viaţă,
Dan nicicând poet pe piaţă.

poezie de Dan Marci din Nedumeriri, Volumul 2, Capitolul 2 (2012)
Adăugat de Dan Marcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna Paştilor

Cea mai dulce bucurie dintre toate, o binecuvântare,
Este pacea, să strângi mâna vindecătoare,
De bunăvoie întinsă ţie,
Spunând, "acum nu mai există decât iubire şi lumină!"
Zorii primăverii mele au dispărut pentru totdeauna;
Închişi în ocna mormântului, prietenii mei cu ţărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
Într-un amurg sângeriu aştept noaptea ce va să vină.

Cutreier prin cimitir şi scrutez intens
Pietrele şi crucile, amurgul devine tot mai dens;
Şi gravat pe fiecare
Cruce citesc acelaşi cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Mă-ndrept spre-alt ţel, spiritul meu năzuind acum
Să urce la cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca doliul ziua să îmbrace.

Tu, singur-singurel, priveşti luceafărul de seară,
Surâzând cum am surâs şi eu, şi-asculţi ca mine-odinioară

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Mă trezesc în toiul nopţii, iar patul meu e marea.
Din adânc peştii mă strigă să-mi dezvăluie ceva.
Fantomaticele valuri marea palidă le-mprăştie,
roşii ochi pe ceru-aprins mă privesc înţepeniţi.
Şi ei strigă şi gravează cerul în venin părelnic
ce cade ca printr-o ploaie în marea fără păvază.
Mă feresc de el, dar mă înec în apa mării viciată
şi mă scufund,
şi mă evapor,
şi sunt una cu otrava.

poezie de Clara Baiguera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!