Citate despre însănătoșire, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la însănătoșire, dar cu o relevanță mică.
Partenza
Partenza!...
Mă cheamă tangenta
Vieții multiple, trăită-n beția
Și-n visele roze și verzi de hașiș...
Mă cheamă bizara, prelunga și lenta
Minciună-a vieții trăită-n decorul
Haotic al clipei când cu-ochii închiși
Aplauzi actorii,
Ucizi autorul,
Bisezi nebunia
Și-n ultimul stadiu de metamorfoză,
Cu ultima doză
Începi agonia!...
Partenza!
Mă cheamă portretul
Femeii absente, cu ochii topiți
În două elipse concave de smoală...
Mă cheamă parfumul ocult și magnetul
Mulatrelor blonde cu dinți poleiți,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, III, nr. 9 (14 decembrie 1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți iubi la infinit pe cineva care te rănește. Trebuie să te trezești la un moment dat. Trebuie să ai puterea să te izolezi, să zaci, să te vindeci, și abia apoi să începi o relație. Nu poți să încerci să așezi o iubire peste alta, după o poveste de dragoste există o convalescență, un doliu erotic.
Alice Năstase Buciuta în Noi suntem zeițe
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăratul se întoarse de la bătălie biruitor, dară în loc să-i iasă fiul să înainte, să-l primească cu bucurie, ieși numai împărăteasa și-i spuse că fiul ei este bolnav. Împăratul pricepu numai de cât de unde-i venea boala, și chemă pretoți, doftorii și doftorițele din lume, dar toți îi ziseră: că pînă nu va da fiului său de soție pe doamna Chiralina, el nu se va însănătoși. Împăratul trimise soli peste soli la doamna Chiralina, dar fu peste putință; căci tatăl ei nu voia să o mărite. Auzind feciorul împăratului toate acestea hotărî să se ducă el însuși să o ceară de la tatăl ei. Așa dară spuse tote acestea fratelui să de cruce și într'o zi plecară amândoi și se făcură nevăzuți. Merseră zi de vară pînă seară și ajunseră la muma Crivățului, bătură la ușă și ieși înaintea lor o babă sbârcită și întrebă ce caută? Ei respunseră că-i cer găzduire ca pînă a doua zi, și să le spuie pe care drum să apuce ca să ajungă la împărăția doamnei Chiralina. Baba se uită la dânșii cu milă și apoi le zise: v'aș primi în casă cu mare bucurie ; dară mi-e frică că va veni fiul meu și vă face pe amândoi sloi de ghiață ; duceți-vă mai bine la sora mea cea mai mică, că ea poate să vă găzduească și să vă spuie drumul la doamna Chiralina.
Petre Ispirescu în Omul de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurt metraj ideatic
în interiorul serii sunt trandafiri purpurii de speranță
orice amurg e o aducere aminte a dimineții,
uneori a o dimineață eternă,
de asta nu te sărut niciodată înainte de lumină,
nunta de întuneric a nopții
e pentru sângele văduv de piatră
fără putință-n tăcere a cântări-n cumpănă de ființă
nici cât o convalescență a ploii
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Claire: Ai folosit balsamul acela pe care ți l-am adus?
Catherine: Nu. Fir-ar. Am uitat.
Claire: E preferatul meu. O să-ți placă mult, Katie. Aș vrea să-l încerci.
Catherine: O să-l încerc data viitoare.
Claire: O să-ți placă. E cu jojoba.
Catherine: Ce este jojoba?
Claire: E un ulei care îți face părul sănătos.
Catherine: Părul este mort.
Claire: Ce?
Catherine: Este... țesut mort. Nu-l poți însănătoși.
Claire: Cum spui tu. Dar e bun pentru păr.
Catherine: Ce anume? Ceva chimic?
Claire: Nu. Este organic.
Catherine: Nu poate fi și organic și chimic în același timp.
Claire: Nu știu ce este.
Catherine: Ai auzit de chimie organică?
Claire: Îmi face părul să arate, să miroasă și să se simtă plăcut la atingere și asta este tot ceea ce știu despre balsam. S-ar putea să-ți placă dacă te hotărăști să-l folosești.
Catherine: Mulțumesc. Am să-l încerc.
replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convalescent de România
Lacrimă gata să zboare
din ochiul lui Dumnezeu
România-i taina care
vindecă poporul meu
Din ochiul lui Dumnezeu
coboară iată cuvântul
și de-aceea poate eu
întrerup ziua cu gândul
Coboară iată cuvântul
România-i taina care
nu tace vecii de-a rândul
lacrimă gata să zboare
Din ochiul lui Dumnezeu
taman în cuvântul meu
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 februarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trib XV
Și parcă aveam un cuier cenușiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine și multe brațe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele și toate pălăriile.
Foșnind. Foșnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptușite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăși convalescența mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul și gândacul.
Era un gândac de la ceilalți.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialitățile cu viața.
Cu viața cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-și
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Și sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am spus că dorurile prind rădăcini la răscruce de gând? Freamătă, șubrezesc apusuri cuminți, amestecă orgolii și ispite. Iulie are chip de floarea soarelui și noi, cu pași de lut proaspăt ne-am smus din toate amintirile. Ne hrănim reciproc cu sfidare vădită ca nu cumva evidențele să ne strivească fărâmele restante de vanitate hâdă. Și tot așa văzduhul lipește cu regret bătăi de inimă prin valuri de reminescență. Una singură, cu emoția iubirii și a uitării în proces molcom de convalescență. Mi-e sete de tine. Te-aș sorbi cu poftă dintr-o boare de vânt răcoros. Mi-e destul.
Să-ți stau lipită de gene lungi cât să mă vezi pretutindeni în obscurităti și liniște. Și când ne alungă dorințele în brațe de vară târzie, goi și dornici de extaz, ce zbucium! Facem ce vrem și mai ales cum pentru că viața nu se vinde la duzină. Arunc cuvinte la întâmplare într-o șoaptă fierbinte și tu la prinzi în zbor frânt pe aripi de fluturi. Ești completare. Înțelegi?
Mă răcoresc în adâncurile tale cât să mă vindec de străini lacomi și realitate
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corneliu Codreanu, în lupta sa de regenerare morală a poporului românesc și de însănătoșire a politicii lui, s-a adresat în primul rând tineretului, din sânul căruia apăruse și el. Cu acesta el se putea întelege mai ușor pentru că era mistuit de același foc național și simtea aceeași neliniște în fața unui viitor ce se profila nesigur și sumbru.
Nicolae Roșca în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru dezlegare de farmece
Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaș
risipească-se ca fumul ucigaș,
în calea vântului, ca fumul ucigaș.
Risipește, Doamne, reaua pătimire
și dă vieții mele însănătoșire,
sufletului robit însănătoșire.
Risipește al vicleanului farmec viu,
ce sufletul mi-l pierde pasăre-n pustiu,
dă-i un strop de apă păsării-n pustiu.
Risipește vraja care se răzbună,
sufletu mi-e zdrobită pasăre-n țărână,
albă si zdrobită pasăre-n țărână.
Dă-mi stihul cel dulce din Sfânta Psaltire
să biruiască vicleana nălucire,
cuvânt din Psaltire peste nălucire.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de febră
Până unde înțelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?
Unde sunt lanțurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deșteptate
Peste noi au căzut?
Aparținem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime și profeții...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne rănește,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l pornește...
"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aria MJJ...
Te răspândești cu grijă în cele patru vânturi,
Înfățisând la propriu tot șirul de-anotimpuri,
Că-n fiecare clipă stau ale tale cânturi,
Prezența ta senină ți-e mai presus de-Olimpuri;
Ești strop de primăvară, un strop de întremare,
Ce-n ritmuri colorate pămîntu-nmugurește,
Ești soarele de vară cu raze de exclamare,
Ce mințile ne-mpacă și inimi ne-ncălzește;
Ești toamna aurie pe frunze muzicale,
Prin picuri de răcoare cu belșugul ei cu tot,
Ești iarna cea festivă ce fulguie-n urale,
Un basm la gura sobei, vin fiert sau un compot;...
Noi suntem pentru tine, tu pentru noi, un crez,
În doar două cuvinte, eternul amorez!...
sonet de Vasile Zamolxeanu (25 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbara Allen
În orașul Scarlet, unde m-am născut
Era o fecioară mai blondă ca o stea,
Din pricina ei orice flăcău, ofta, ofta!
Barbara Allen o chema.
În luna mai când bobocii dau în floare,
Când mierla cântă și cerul e-albastră peruzea,
Tânărul Jemmy Grove zăcea bolnav de moarte,
Fiindcă Barbara Allen nu-l iubea.
Au trimis un mesager s-o cheme-îndată,
Își simțea pulsul vieții tot mai firav;
"Vino-îndată, stăpânul dorește să te vadă,
Barbara Allen, stăpânul e bolnav."
S-a apropiat încetișor, încetișor;
Încetișor a tras deoparte,
Perdelele albe de la pat
Vai, tinere domn, ești pe moarte!"
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Scoția din Balada a fost tipărită prima dată în anul 1666, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavii de cancer de la spitalul din Ploiești, din lipsă de medicamente au fost externați
N-au mai cumpărat buline,
Pe bolnavi sunt supărați,
Cei ce nu s-au făcut bine,
Au fost "exmatriculați".
epigramă de Paul Constantin (19 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp dual
Pe mine mă cunoaște femeia
care poate să cânte la două inimi,
ca la un instrument muzical
deși, ocarina era demult inventată...
deși, nu mai știu nimic despre acest anotimp dual
parcă ne-am cunoaște din alt timp
așa am ajuns să ne rostuim viețile în altă viață
întrându-ne unei alteia, adânc sub piele
scriindu-ne pe rând, câte un monolog
mă bucur ca un copil care vede prima oară zăpada!
cred că acesta e ceasul însănătoșirii mele...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (14 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină în convalescență
Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală și vânt
și pe-afară și-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze crește-un zid
Doamne și cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Și genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la ran[ (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină în convalescență
Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală și vânt
și pe-afară și-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze crește-un zid
Doamne și cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Și genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacient
Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simțindu-mi conștiința vinovată,
Că nu e totul bine-n țara mea.
Puteți să mă-ntrebați: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos și pe-ndelete:
- Eu știu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.
Mi-am investit și nervi și timp și viață,
În drumul care m-a ademenit
Și-am acceptat să dorm pe copci de gheață
Și să trăiesc pe muche de cuțit.
Puteam să-mi fac în alte părți avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Vai... Câtă cruzime!
Lucian: Așa-i; din nefericire mai există și asemenea indivizi care nu se dau în lături de la asemenea fapte reprobabile.
Maria: Poftim?! Desigur, ai dreptate, dar nu la indivizii aceia mă refeream eu.
Lucian: Nu?! Atunci la ce?!
Maria: La cruzimea cu care foarte multe flori au fost smulse de la locul lor, doar pentru a ajunge și a sfârși în niște vase cu apă, următoarea lor destinație, ultima, fiind, foarte probabil, o ladă de gunoi. Câtă cruzime!
Lucian: Ah, asta era... Desigur, în felul tău poate ai dreptate, însă prezența acelor flori are un scop bine determinat, ba încă unul nobil: acela de a o mai înveseli pe domnișoara Petra, în perioada de convalescență.
Maria: De acord; nu te contrazic, însă acest scop și-l puteau îndeplini la fel de bine și dacă erau aduse cu rădăcini, în vase cu pământ, nu așa, rupte... Deci, ține minte, Luci, altădată nu oferi un buchet de flori, ci o glastră cu flori, vii, care vor răsări și-n anii următori, cu o îngrijire adecvată; vor aduce tot atâta fericire în sufletul celui căruia doreai să-i alini suferința.
Lucian: Bine, am să încerc să nu uit.
Maria: Ah, scuză-mă; vorbea biologul din mine. M-a răvășit însă imaginea atâtor flori rupte, când ar putea fi lăsate să trăiască, pentru că și ele trăiesc... Știi, într-un fel și asta este tot o crimă; dacă florile ar avea grai și ne-ar putea spune ce cred ele despre asta, nici nu vreau să-mi imaginez ce-am putea afla, ce-am auzi și nu știu dacă s-ar ține cont de părerea lor, dar să lăsăm asta. Măcar domnișoara Petra e mulțumită și veselă văzându-le; ei nu i-am împărtășit opinia mea, ca să n-o indispun...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel sau fleacuri în formă fixă
Veghează nopți plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir...
Sisif mai urcă-n miezul minții stâncă,
Penița-n alb înțeapă, trandafir.
De straiul fals nedezbrăcată încă
Ci duhul tot cu vorba îți respir...
Veghează nopți plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir.
Îmi spui iubire-n vis de șoaptă țâncă
Convalescent pe zări pe căi mă mir
Din palma vieții îngeri îți mănâncă
Și-n sânge-ți beau al zilelor porfir...
Veghează nopți plutirea ta adâncă.
rondel de Ștefan Petrea
Adăugat de Pictorul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre însănătoșire, adresa este: