Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Ideea de a fi poet
Trăim vremuri imposibile,
pe care poeții - nebunii,
le fac, Doamne, posibile...
Numai ei pot să. facă
din pasul înapoi,
un pas înainte, prin alexandrinism,
prin erudiție și rafinament.
La un tribunal al candorii,
vor fi achitați, în primul rând, poeții,
fiindcă, ei pot purta povara vieții
și pot împăca dragostea cu lumea...
Doamne, câtă măreție, Miss,
ascunde ideea de a fi poet!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de splendoare și fragilitate
De splendoare și fragilitate,
Trupul tău se mlădie ușor,
Străbătut e-n prag de zorior
De-o sublimă electricitate...
Sunt pătrunși de suveranitate
Sânii tăi cu sfârcurile-n zbor,
De splendoare și fragilitate,
Pasul tău mereu surprinzător.
Răspândești în jur fertilitate
Și iubești în pace și onor,
Gândul tău atent, iscoditor,
Licăre de senzualitate...
De splendoare și fragilitate!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de dor
Mi-e dor de infinitu-ți cald,
De necuprinsu-ți sufletesc,
Mi-e dor de versu-ți îngeresc,
Mi-e dor de ochii-ți de smarald...
Mereu aș vrea ca să mă scald,
În verbul tău dumnezeiesc,
Mi-e dor de infinitu-ți cald,
În el vreau să mă ispășesc!
Sunt fericit, ca un herald,
Primesc iubiri și dăruiesc,
Și-n visul tău sălășluiesc,
Ești totul, Simm, totul, my heart...
Mi-e dor de infinitu-ți cald!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
Adeseori, spășiți, servesc,
Mari porții de singurătate,
Scrutând fâșii de puritate,
În hăul vast și omenesc.
Au multă luminozitate,
În gându-le dumnezeiesc
Și, solidari, sporovăiesc,
C-o nevăzută zeitate,..
Ei, în amurguri, înfloresc,
Salvându-se de-nstrăinare,
Strigând spre cei ce pângăresc.
Și grai, și limbă, dar și floare,
Iubiri apuse-i zgândăresc,
Iubiri, de-a pururi, migratoare...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrători cu absolutul
Nu există, Simm, poeți în adevăratul
sens al Cuvântului,
ci doar lucrători cu Transcendentul,
în spirit și-n duh!
Fluturi multicolori liberi prin văzduh,
poemele lumii zboară buimace,
de la Facerea lumii încoace...
Importantă, Simm, e măiestria
cu care capturăm fluturii și le orientăm
zborul, dorul și fiorul,
ordinea în care le orânduim startul,
modul în care le asortăm culorile cu Florile
Binelui și Răului,
într-un fel de Ikebana cu fluturi,
rezistența în față Infinitului și Hăului,
împăcarea Absolutului cu Vidul,
Reprezentativului cu Insipidul,
împăcarea sufletului tău cald, dar șovăitor, cu
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basic instinct
Noblețe tristă privirea ta îmi arată
până unde rațiunea îți înțelege sufletul...
E un fel de plâns interior, fără lacrimi,
un plâns subtil, oprit la intersecția
dintre dorința ta de a-mi descuia larg
ușa inimii și, vai!, obsesia de a rămâne
în tine însuți, ca să te lecuiești, acolo,
pe tine, de tine, iubito!
Ca să-ți redefinești eul, despărțindu-l,
fie și temporar, de golul imens al lumii,
acordându-i sângelui o minimă vacanță.
Obrăznicie semeață și zvâcnet alb
de piatră neagră, sânii tăi îmi spun
până unde inima îți poate îngădui rațiunea...
Este pasiunea trupului de a-ți sfida cugetul,
tu fiind, întotdeauna, prea mică pentru
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea pe... orizontală
C-o pană înmuiată-n sânge,
Îți scriu pe trup o rugăciune,
Cuvinte-n stare să răsune
Și care, uneori, pot plânge...
Solemn, ah, trupul ți se frânge,
Înfiorat, și-n lesniciune,
Pe trup îți scriu cu pasiune
Și-ți caut genele prelunge.
Și carnea-ți se emancipează
Și, din capriciu, se răscoală,
Iar sânii-ți cruzi își etalează
Candoarea lor universală...
Fertil, sărutu-ți postulează
Iubirea pe orizontală...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verbul meu e târziu
Ți-aș scrie ceva
despre nevinovăție și cunoaștere,
despre remușcare și desnădejde,
despre tristețea mea...
Ți-aș scrie ceva
despre frivolitate și melancolie,
despre Platon, Socrate și Diogene,
despre înduioșare și poezie,
despre inima mea.
Ți-aș scrie ceva
despre eleganța paradoxului,
despre zilele-mi negre și nopțile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârșite, roz-albe!
Ți-aș scrie ceva unduios și sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ți șerpiu,
despre poezia ta, Simm,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe soclul vremilor trecute
Pe soclul vremilor trecute,
Ne-am așezat strāini, statui,
Solemni, în fața orișicui,
Dialogând prin semne mute.
Și-n marș funebru de-alāute,
Ne-am pus, iubito, pofta-n cui,
Pe soclul vremilor trecute,
Pe care îl vedem și nu-i...
Ni-i țara înecatā în cucute,
Iar zâmbetu ni-i pururi amārui,
Și cultivăm florile cucului,
În inimi rātācite și stātute,
Pe soclul vremilor trecute...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu pielea fină
Mă cheamă propria-mi ruină,
Ca să-mi trosnească oasele,
Îndur și-mi trag ponoasele
Și-mi țin privirea jos, în tină,
Căci m-au iubit frumoasele,
Cu țâțe mari și pielea fină,
Cu părul lung, minte puțină,
Care și-au tras foloasele...
Din toate rasele, Madame,
Cu fluturi în stomac și-n păr,
Ce m-au lăsat sărac și-n foame,
Cum aș putea să mă răscumpăr?
Perfid, urcându-le pe coame,
De cai sălbatici, făr' astâmpăr...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comori și zăcăminte
Mă odihnesc între cuvinte,
Printr-un comportament reflex,
Și sfârcurile de silex
Eu ți le ronțăi, ah!, cuminte...
Nu-ți fac, iubito, legăminte,
Punând accentul circumflex,
Însă, rămân mereu perplex
Și, Doamne, fără de cuvinte,
Când carnea-ți tremură fierbinte,
Cedând febrilelor pierzanii,
Căci sângele-ți nu se dezminte,
Când, Doamnă, sânii-ți, diafanii,
Ascund comori și zăcăminte,
Pe care nu le-ating cu anii...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi cachi
! halucinațiile înserărilor mele
îmi aprind gândurile,
într-un dor imanent firii,
în care adesea mă scald
înger rătăcit prin sângele-mi cald,
favorabil iubirii!
! mi se strecoară Timpul, printre degete,
sufăr de-a fi om,
într-o lume de mărăcini,
dar mă consolează de puținul înspinat
al acestei lumi, prea des
alunecând pe pârtii înfiorate de schi
cele două lumini,
de zeie,
din ochii tăi cachi
candidă Femeie!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel cu o prințesă rusă
Bătrân, cândva, și tânăr în amurg,
Mă ispitesc volute de extaz,
Copilă cu mărgele de topaz,
Noi doi avem idei care concurg,
Tu scrii poeme care lin ocurg
Și-ți râde o mușcată pe pervaz,
Bătrân cândva și tânăr în amurg,
Îți scriu pe trup, cu sânge, un ucaz...
Un ordin strict, dictat de Demiurg,
Să ne iubim pe muzică de jazz,
Tu o prințesă rusă, eu un cneaz,
Cu multă faimă în străvechiul burg
Bătrân cândva și tânăr în amurg!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în arcuire
Ce-ai face, de n-ar fi, femeie,
Atâtea frunze și atâtea flori,
Ningând pe sânii tăi sonori,
Cum ning salcâmii pe glămeie?
Cum ning crenguțe de-azalee,
Cu flori roz-albe și fiori,
De decuseară până-n zori,
Pe coapsa-ți stângă, rotofeie?
C-ai face fără muzică și baluri,
Și fără aurora-ți din privire?
Ce-ai face fără Mare, fără valuri?
Ce-ar face trupu-ți fără arcuire?
Cum ar participa la ritualuri?
Cum ar putea trăi fără iubire?
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecina...
Cā mi-ai fost, că nu mi-ai fost,
Cā-mi vei fi sau nu-mi vei fi,
De-o fi noapte, de-o fi zi,
Toatā-mi ești și-mi ai un rost.
Cu un cost sau fār'-un cost,
De-ai uitat, ți-oi aminti,
Trupu-ți mândru ori anost
Știu: subit îți va-nflori...
Verde crud și roz, și pur,
În penumbrā și-n luminā,
Când vivant și când obscur,
Când în aer, când în tinā,
Te iubesc și te înjur,
Prea frumoasa mea vecinā!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăvor
Să lăsăm visele să hoinărească,
Până la Valea Călugărească,
Să lăsăm viața liberă-n burg,
Până când rara avis proștii
concurg...
Căci, în plan general, individual,
Prostia în sine crește conceptual,
Ca într-o iubire de-a pururi erectă,
Proștii sporesc natura umană
perfectă...
Pe seama proștilor, totul se poate
Proștii îngădui-vor lumii de toate
Unei singure specii îi vor pune zăvor:
Proștilor care fac parte din tagma
deștepților!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul tău de... răsărită
Plăcerea de-a te-ndepărta
sărind în marile vâltori,
mă-ntoarce iar pe strada ta,
de-atâtea ori, de-atâtea ori...
Și-n caz că tu mă vei ierta,
dorind, din nou, să mă adori,
sunt sigur că vei căpăta,
suave flori, suave flori.
Căci, demnă-i de a fi trăită,
într-un izvorâtor amor,
iubirea noastră nerostită,
convingător, convingător.
Hai, Lille, nu fi nedumerită,
întoarce-ți dorul migrator,
în trupul tău de... răsărită,
aromitor, aromitor...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de dor
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
De necuvintele-ți ca un pumnal,
De seara, doamnă,-a ultimului bal,
Tare mi-e dor, iubito, de-al tău dor!
Rememorându-ți ultimul tău zbor,
Ca un protest final, insurecțional,
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
Hotărâtor, de-a dreptul cardinal...
Îmi pasă de profilul tău ispititor
Și simt atâta dor transcedental,
Iubito, vreau să-mi dai extemporal,
În cel mai confortabil dormitor...
Mi-e dor de gândul tău asurzitor!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Metafizică și de Angelitate
În dragoste, mai mult ca orișiunde,
de sinucidere, te poți ascunde
și poți să stai acolo mult și bine,
Sedus total de-o muzică de nai,
lângă un trup frumos cu păr bălai,
cu ochii verzi și cu picioare fine...
Iar dacă simți înveșnicirea clipei,
făcând elogiul infinit risipei
semințelor de dragoste-aruncate,
furându-i fetei dragi din frăgezime,
din afunzime,-apoi din netezime,
ieși din delir și-njură, în... Cetate,
De Metafizică și de... Angelitate!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kalasnikov abia-nfrunzit
Atât de proaspăt, versul tău verzui
m-ademenea, duios, din vreme-n vreme,
și dorul meu se-nfiora hai-hui,
învăluit în sfârcurile-ți mov,
iubito, ia-mă azi de unde nu-s,
ia-mă pe sus,
mă umflă cu mascații
și-obligă-mă să îți reintru-n grații,
să-ți mobilez firida din alcov,
ca-n alte anotimpuri, alte vremi...
Și-apoi, întocmai ca soldatul rus,
cu sufletul năpraznic răscolit,
aștept la pieptu-ți dulce să mă chemi,
să te mitraliez cu crizanteme,
cu un kalasnikov abia-nfrunzit!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Sârghie despre iubire, adresa este: