Sigmund Freud despre superlative

Dacă admitem că conţinutul visului reprezintă o dorinţă realizată, iar caracterul său confuz este opera cenzurii, care modifică şi deghizează materialele refulate, ne este uşor să determinăm funcţia visului. Contrar a ceea ce admite opinia curentă, care consideră visul ca perturbator al somnului, noi am ajuns la concluzia neobişnuită că visul serveşte ca paznic al somnului. Visul infantil ne va oferi aici cea mai bună demonstraţie.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acumularea manifestărilor ne relevă o perseverenţă greu de atribuit hazardului, dar care se acordă pe deplin cu ipoteza unui plan. Înlocuirea unor acte ratate prin altele ne arată că ceea ce este important şi esenţial în acestea nu trebuie căutat nici în forma, nici în mijloacele de care se servesc ele, ci în intenţia pe care ele însele o servesc şi care se poate realiza prin mijloacele cele mai variate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fixându-ne atenţia asupra asociaţiilor "involuntare", asupra celor "care ne împiedică să gândim", asupra celor pe care autocritica se grăbeşte să le respingă ca fiind insignifiante obţinem, alături de ideea morbidă, un material care ne va permite s-o eliminăm. Dacă se încearcă procedeul de către cineva asupra sa însuşi, cel mai bun mijloc de a susţine experienţa este acela de a nota în scris, pe măsură ce se prezintă, ideile a căror apariţie nu se explică.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul somnului, odată cu diminuarea activităţii psihice generale, se înregistrează şi o slăbire a rezistenţei pe care forţele psihice dominante o opun refulatului. Tocmai această slăbire permite formarea visului şi de aceea visul este pentru noi cea mai bună cale de cunoaştere a psihismului inconştient. Din păcate, restabilirea stării de veghe înseamnă de obicei risipirea visului; terenul câştigat de inconştient este din nou pierdut.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cel mai adesea, atunci când conţinutul visului oferă o trimitere la impresiile zilei, acesta nu este decât un amănunt atât de mic, atât de insignifiant, că trebuie să facem un efort pentru a ni-l reaminti. În acest caz conţinutul visului, chiar dacă este coerent şi comprehensibil, ne pare alcătuit din astfel de bagatele încât nu este surprinzător că, în mod obişnuit, toate aceste manifestări sunt considerate demne de dispreţ.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă leşul persoanei iubite nu au luat naştere doar ştiinţa sufletului, credinţa în nemurire şi o puternică rădăcină a conştiinţei vinovăţiei umane, ci şi primele sale porunci etice. Prima şi cea mai importantă interdicţie a conştiinţei trezite este: Să nu ucizi. Ea a fost dobândită ca reacţie la satisfacerea urii ascunse în spatele doliului după morţii iubiţi şi a fost în final extinsă asupra străinilor neiubiţi şi asupra duşmanului.

Sigmund Freud în Opere IV, Consideraţii actuale despre război şi moarte, Studii despre societate şi religie (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul psihoterapiei unui delir sau a unei dereglări analoge provocăm adesea la bolnav anumite discursuri ambigui, care reprezintă noi simptome de scurtă durată; chiar medicul poate fi nevoit să apeleze la o vorbire de acest tip pentru a declanşa înţelegerea din inconştient prin sensul adresat conştiinţei bolnavului. Ştiu din experienţă că acest rol al ambiguităţii îi şochează pe neiniţiaţi şi produce cele mai grave neînţelegeri.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul poate fi considerat ca manifestarea cea mai înaltă a proceselor defensive ale psihicului. El nu sustrage atenţiei conştiente conţinutul de reprezentare asociat cu afectul neplăcut, aşa cum procedează refularea, depăşind astfel automatismul apărării. Umorul ajunge la acest rezultat întrucât deţine mijloacele de a capta energia afectului neplăcut, pe cale de a se declanşa şi de a o transforma, prin descărcare, în plăcere comică.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigma visului ar fi, fără îndoială, dezlegată într-o manieră mai simplă şi mai satisfăcătoare dacă analiza ne-ar permite să reducem visele obscure şi neinteligibile ale adulţilor la tipul infantil, adică să vedem aici realizarea unei dorinţe intens resimţite în timpul zilei. Dar această aşteptare pare să fie cel mai puţin justificată. Visele adulţilor sunt aproape întotdeauna pline de materiale absurde şi eteroclite care nu prezintă urma vreunei dorinţe realizate.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este uşor de spus ce se petrece în sufletul celui care trăieşte plăcerea umorului. Ne putem face totuşi o idee în această privinţă, dacă analizăm cazurile în care umorul ne-a fost comunicat sau în cele în care luăm cunoştinţă de el prin sim-patie; astfel ajungem, prin înţelegerea persoanei umoristice, la aceeaşi plăcere ca şi ea. Umorul cel mai grosolan, aşa-numitul "umor negru", ne poate instrui în acest sens.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai adesea, bolnavul începe prin a răspunde că atenţia sa este incapabilă să sesizeze ceva. Trebuie să fie contrazis şi să i se afirme energic că este imposibil să nu i se prezinte nici un fel de imagini. Şi de fapt, se va ajunge curând să se producă o mulţime de idei şi de asociaţii de idei; dar ele vor fi, cu regularitate, precedate de o remarcă a pacientului prin care el le va declara absurde sau insignifiante, ori va pretinde că ele i-au venit în minte din întâmplare, fără să fie legate prin ceva cu tema propusă.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a arătat în repetate rânduri (de către mine şi în special de către Th. Reik) până unde poate merge analogia dintre religie şi nevroza obsesională, care dintre particularităţile şi dintre vicisitudinile constituirii religiei pot fi înţelese pe calea aceasta. Cele afirmate sunt în deplină concordanţă cu faptul că smeritul credincios este în cel mai înalt grad protejat împotriva pericolului anumitor îmbolnăviri nevrotice; acceptarea nevrozei universale îl scuteşte de povara contractării unei nevroze personale.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratând legăturile visului cu viaţa cotidiană în stare de veghe şi originea materialului oniric, vedem că atât cercetătorii cei mai vechi, cât şi cei mai moderni, au fost de părere că omul visează despre ceea ce îl preocupă în timpul zilei şi îl interesează în viaţa sa în stare de veghe. Această preocupare care trece de la starea de veghe la starea de repaus - stimulii din timpul repausului - ar fi suficientă pentru a explica originea tuturor imaginilor onirice.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica visului pare ireproşabilă când trece fără a fi alterată în conţinutul visului, dar devine absurdă când, prin lucrarea visului, este transferată asupra altor materiale. Prezenţa unui calcul aritmetic în conţinutul visului vrea să spună, pur şi simplu, că un calcul asemănător se găsea printre ideile latente. Si acolo el era exact. Dar când îl regăsim apoi în visul manifest, în urma condensării factorilor săi şi a transferului operaţiunilor sale asupra altor materiale, el dă rezultatele cele mai extravagante.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stabilind faptul că lapsusurile care au un sens, departe de a fi o excepţie, dimpotrivă sunt foarte frecvente, acest sens, de care încă nu s-a vorbit în legătură cu actele ratate, va apărea în mod necesar ca lucrul cel mai important şi vom avea dreptul să împinem pe ultimul plan toate celelalte puncte de vedere. Vom lăsa de-o parte toate momentele fiziologice şi psihofiziologice, limitându-ne la cercetări pur psihologice asupra sensului, asupra semnificaţiei actelor ratate, asupra intenţiilor pe care acestea le relevează.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimile apelează imediat la extreme. Bănuiala enunţată se transformă îndată într-o evidenţă indiscutabilă. Un început de antipatie... se transformă imediat într-o ură feroce. Purtată prin toate extremele, mulţimea nu este influenţată decât prin excitaţii exagerate. Oricine vrea să acţioneze asupra ei, nu are nevoie să dea argumentelor sale un caracter logic: trebuie să prezinte nişte imagini în culorile cele mai ţipătoare, să exagereze, să repete fără încetare acelaşi lucru.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scrierile mele am tratat mult mai puţin despre sursele cele mai profunde ale sentimentului religios, cât despre ceea ce gândeşte omul obişnuit când vorbeşte despre religia sa şi despre acel sistem de doctrine şi de făgăduinţe care pretind, pe de o parte, să clarifice cu o certitudine de invidiat toate enigmele acestei lumi şi să-l asigure pe credincios, pe de altă parte, că o Providenţă plină de solicititudine veghează asupra vieţii sale, urmând ca într-o existenţă viitoare să-l despăgubească de privaţiunile îndurate în viaţa de acum.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identificarea sufletului maselor cu sufletul primitivilor este justificată. În cazul mulţimilor, ideile cele mai potrivnice pot coexista, fără a se deranja mutual, fără a rezulta vreun conflict din contradicţia lor logică. Ori, psihanaliza a arătat că aşa se întâmplă şi în cazul individului-copil sau al individului nevrotic. În afară de aceasta, mulţimea este eminamente sensibilă la forţa cu adevărat magică a cuvintelor, care sunt capabile fie să provoace în sufletul colectiv furtunile cele mai violente, fie să-l calmeze şi să-l domolească.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva uită de o întâlnire pe care a acceptat-o şi la care el însuşi este hotărât să meargă, motivul cel mai verosimil al uitării ar trebui căutat cel mai adesea în puţina simpatie nutrită faţă de persoana cu care urmează să se întâlnească. În acest caz, analiza ar putea să demonstreze că tendinţa perturbatoare se raportează nu la persoană, ci la locul unde trebuia să aibă loc întâlnirea şi care era evitat din cauza unei amintiri penibile legată de acel loc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaţilor nu vor să se întindă după cele bune fiindcă se tem să nu cadă şi să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar uşor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele, când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aştepte să apară bărbatul potrivit, care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!