avalanşe

Uneori ne intrepătrundem parcă cu muntele, apărându-ne împreună de natura dezlănţuită, de viscolele ce dezgoleau crestele, de furtunile ce dezrădăcineau copacii, de avalanşele care pustiau totul în cale. A doua zi însă muntele ne primea din nou cu liniştea-i maiestuoasa, răsplătindu-ne înzecit efortul din seara precedentă.

citat din Mircea Noaghiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica

Când politica-i obscenă
Si ocupă întreaga scenă,
Te apucă mare căldură
De mai scapi o-njutătură.

Când politica-i parşivă
Şi te-aruncă în derivă,
Nu intra stupid în transă
Că eşti prins de avalanşă.

Cănd politica te cheamă
Să-i iei ciracii în seamă,
Nu te-ncrede în minciuni,
Că-s grele deşertăciuni!

Când politica promite
Şanse nemaipomenite,
Fii convins, vorbe deşarte,
Adevăru-i prea departe.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Constantin Enescu din Prin negura reformei (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Iubire, silabele pe care egoist
le-aş numi ale mele
aleargă precum particulele
infinitului
într-o avalanşă de idei
să acopere cerul ivit
odată cu tine
cea care mă inspiri,
toate silabelele pe care
le-am putea cuprinde într-o suflare
sunt şi ale tale
aşa cum şi eu sunt
al limbii române ucenic
venit dintr-un ungher al singurătăţii.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...

Pentru câte iubiri
V-aţi născut,
Buze de lut?

Singură îmi aşez urechea
Pe pragul tău
Între ispită şi Dumnezeu,

Crucea vieţii grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,

Sculptându-ţi privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preţ mă voi vinde

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire necondiţionată

Oare ce suflet am eu,
De-ncape-n el sufletul tău?
Dar iubirea, cum ne-mpleteşte
Nici nu separă, nici uneşte?

Şi gândul meu cel aiurit,
Ba te-a iubit, ba te-a hulit!
Inima mea bate aşa:
Aş vrea- - n-aş vrea, n-aş vrea – aş vrea!

Când viaţa ca o avalanşă,
Nouă nu ne-a dat nicio şansă,
Am inventat la repezeală,
Iubirea neconvenţională!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţele sunt limite sub care ne ascundem neputinţa, frustrările, teama, laşitatea, nepăsarea, deziluziile şi chiar răutătile. Straniu cum pierdem din esenţa propriei fiinţe sub avalanşa globalizării, mimând de multe ori normalitatea diluăm importanţa propriului univers, vânzând sinceritatea pe măşti rupestre, sub care grimasa proprie hrăneşte fructele mâniei.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capsula timpului etern

dimineaţa e o nouă recoltă
de şoapte visate din zei
uimiţi de forţa de a deschide
Ochii

nobleţea umbrei lor
strecurată în muşchii pleoapelor
ar putea deforma orgolii
Apuse

printre marile trezirii
seculare în faţă cu mintea
ziditoare de fantasme
Nepământeşti

doar ritmul înnămolit
între avalanşele de pulsaţii
suferă de gelozie zidind
Fugarul

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din avalanşa de idei

Dacă ştii să scotoceşti
în avalanşa de idei,
Uşor poate-ai să găseşti
idei pe care le vrei.

Ideile geniale
uşor le vei recunoaşte,
Dacă şi tu eşti un geniu,
sau păstorul ce le paşte.

Tot acolo poţi găsi
şi idei inteligente.
Totul e nu te grăbi,
că graba îţi joacă fente.

Ideile interesante
par a fi atrăgătoare.
Parcă-s mai apetisante.
Au o arie mai mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea celor doi...

n-am fost nicicând, nicicând iubit de tine deşi îţi insuflai că sunt iubit
simţeai un iz de nepăsare pentru mine ornamentat cu interes deosebit

şi mai simţeai un fel de milă-n pripe ce imita perfecta încîntare
când încercam să fâlfâi din aripe şi să le fac mai repede să zboare

şi uneori mă alintai cu soi de stimă când împleteam în avalanşa de cuvinte
ba strofe fără noimă ba cu rimă ba lava din suflare mea cuminte

nici nu mă zic de alte sentimente de gelozie patimă ori vise
dar pot să le adun ca componente a unei matematici mai precise

şi dacă facem şi abstracţie totală de-mprejurarile impuse de destin
şi intonaţia din ruga ta fatală să fiu cumva alături, clandestin

pot afirma c-am fost iubit de tine într-o poveste inventată pentru doi
de oameni cu moravuri libertine şi compromis cu îngerii din noi...

poezie de Iurie Osoianu (21 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condor de dor

Curgeam în dor pe pisc... frunţii.
Coborând şi urcând, nefiinţei
De a fi, avalanşa zăpezii...
Muntelui de dor, când nu mai vii.

Suită cu vifoare insomnii
Privind cerul... şi el alb, rece.
Cu umbra ta ce şi acum trece
În condor ce smulge inimii

Ciutele purpurii ce-mi vor...
Să te zărească din peştera
Stalctitelor şi stalacmitelor
Împietrite de dor... ochiilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Aşa cum..."

la începuturi sentimentele ardeau
aşa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu şi petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe şleau

apoi în avalanşe de cuvinte
aşa cum numai avalanşe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte

din colb stelar şi raze lungi şi reci
aşa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spaţiu dizolvată
am ataşat-o epitetului-de veci

şi ne-am pornit prin lume amândoi
aşa cum pot porni doar suflete senine
şi împletite-n aliaj de ştofe fine
cu coarde lungi din inima din noi

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Trup mai curat decât apa fântinilor
Cu care păsările te-mproaşcă

Culoare pierdute, praguri interioare
Noapte a avalanşei şi furnicături în inimă

Nu-mi luaţi lumina!
Trup atât de curat, smuls limburilor
Limbă de stâncă, scăldată în soare
Care se leagănă între undă şi izvor
Mai greu de atins decât vara
Nu-mi luaţi lumina!
Ea mă aţâţă,
Ea mă exprimă,
Nu-mi luaţi lumina!

poezie de Mariana Cardas
Adăugat de Sara Dincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Snobii şi cavalerii călimării din zilele noastre îşi pot spune mai mult ca niciodată că revoluţiile lumii nu s-au făcut sub semnul penei de gâscă. Nu, scrisului i-a fost rezervat să găsească de fiecare dată cauzele teoretice. Forţa ce a pus în mişcare marile avalanşe ale istoriei în domeniul politic şi religios, a fost numai, din timpuri imemoriale, puterea magică a cuvântului vorbit.

Adolf Hitler în Mein Kampf, volumul I (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ninge

Doar cuvinte reci
au suflat în lumină.
S-au rotit în secunde îngheţate
răvăşind tăcerea deasă.

Golul se făcuse mai mare,
încăpeam odată cu orizontul expandat
şi cu rimele nepereche
în locul unde se devorau stelele,
pân' la epuizare.

În porii peretelui alb galopează avalanşă de gânduri,
minutele se şterg în forme rotunde, perfecte.
Şi ninge cu umbre de stele, zâmbind inocent.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prieteni puţini

Am prieteni puţini, sunt un singuratic, şi ea îmi spune
Că e un semn rău, că trăiesc departe de lume,
În copilărie mi se spunea "Lupul".
Stăteam pe malul râului şi aruncam pietricele,
Citeam enorm, fumam în closetul şcolii,
Noaptea, sub imensul frăgar, ascultam
Fojgăiala insectelor. Câte un tânăr murea
Acoperit de avalanşă, la munte.
Bărbaţii îi puneau brazi la mormânt şi îi cântau
La pomană pălinca făcea în cană mărgele.
Era ca la nuntă, dar eu, în colţul mesei, încrâncenat,
Îi priveam cu ochi sticloşi şi îmi doream
Să nu le mai văd feţele tâmpe.
Apoi la oraş, când beau bere şi râgâiau,
Şi erau fericiţi şi îşi apropiau de faţa mea degetele lor unsuroase,
Privindu-mă ca pe un animal ciudat,
Pe când eu trăiam o stare de scârbă.
Şi azi umblu de unul singur noaptea pe străzi,
Poate că am ceva sălbatic în priviri şi mă apropii cu teamă de oameni.
Am prieteni puţini şi ea îmi aminteşte:

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţele somnului tău

Am mers prin munţi şi avalanşe de zăpadă
Am zâmbit si am primit asemenea sufletului meu răguşit
Si nu am vrut sa fiu un impas in ritmul tau
Am vrut doar simple lumini din iubire
Şi multă dragoste desprinsă de pasiune
Am risipit lumina să te prindă şi te va scaldă în caldură
O căldură pe care o voi broda cu mii de luminiţe
Din care să împletesc somnul tău
Să strig la nori să te conducă...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile de iubire

Am mers prin munţi şi avalanşe de zăpadă
Am zâmbit şi am primit asemenea sufletului meu răguşit
Şi nu am vrut să fiu un impas în ritmul tău
Am vrut doar simple lumini din iubire
Şi poate dragoste desprinsă din pasiune oarbă
Am risipit lumina să te cuprindă şi te voi scaldă în căldură
O căldură pe care o voi broda cu mii de luminiţe
Din care să împletesc somnul tău
Să strig la nori să te conducă...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorii nu se mai întorc

rândunelele nu se vor mai întoarce.
se vor fi înfipt cu aripile lor
ascuţite într-o avalanşă de iubire,
undeva prin Sudul îndepărtat.

cocorii nu se mai întorc,
am auzit.
se vor fi pierdut printre dafini şi
alte mirodenii înmiresmate,
pe undeva,
pe unde destinele nu apun
niciodată.

nici oamenii nu se vor mai întoarce.
am auzit că vor mai pribegi mult timp
în căutarea unui cuib,
rătăcind
de la o depărtare
la alta.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul de gheaţă

calotă de gheaţă te salut!

pe tine peşteră
cu stalagmite în blănuri
molatice de urs polar

căutând spre paralelipipede
cu căminele hibernale
evadând lebede albe
pe cerul de porţelen.

stalactitele scânteie lumini.

patinuare-ngemănate
cu pârtii repezi,
unde pinguini în boburi
cu eşapamentul de viscol
dau ocol avalanşelor de îngheţată.

dincolo de mantinelă

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Nelu Huidici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptare

oşti în cer şi oşti în infern
şi nu mi-e greu să mi le imaginez
în aşteptare cu respiraţia întretăiată
un fapt să se întâmple
în locul acela unde
se învaţă iubirea
după avalanşa de întrebări
despre greutăţile incluse de la început
în planul Lui
ar fi îndeajuns un semn rupt din răbdarea ascultătoare
şi nu ar fi capitulare nici resemnare
purtarea crucii
însă El n-a auzit încă toate întrebările
care merită singurul răspuns
da

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!