bufniţe

În seara aceea, când era băiatul unchiaşului să împlinească doisprezece ani, toţi oamenii din sat, bărbaţi, femei şi copii, împreună cu moş popa, se adunară la biserică pentru rugăciune. Şi viind moşul cu baba şi cu fiul lor, tot cu cartea în mână, megiaşii îi băgară la mijloc, şi rugăciunile începură. Se rugară ce se rugară, când deodată se pomeniră că se umple biserica de o ceaţă groasă. Atunci căzură cu toţii în genunche şi scoaseră nişte rugăciuni fierbinţi, de ar fi muiat inima nu ştiu cărui duh rău. Ceaţa se risipi şi ei rămaseră teferi. A doua seară, când erau la rugăciune tot pe acea vreme, unde se pomeniră că se umple biserica de şoareci, de lilieci şi de bufniţe, şi începură a chiţăi, de colo până colo prin biserică, a se sui pe oameni şi a-i ciupi de pe unde apuca. Toţi se speriară, până şi chiar moş popa. Atunci băiatul unchiaşului, cu cartea în mână, căzu în genunchi şi începu a se ruga cu foc. Aşa făcură şi unchiaşul şi moş popa, şi toţi megieşii cari se aflau în biserică. Şoarecii şi toate lighioanele acelea pieriră.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să sari

la mine din cavoul rece
şi o să mă blestemi
dacă nu mă întorc la tine
să te iubesc cu ţipăt
târziu în noaptea cu fantome
plânsul meu o să fie muşcat
în nesomnul tristei jelanii
o să-mi ajungi la beregată
cu degete tale ce sfâşie
noaptea purtată de bufniţe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra polimorfă

Sunt cei care vindecă noaptea,
călcând spicele de grâu
cu sufletele încinse-
aşa ajung pâine
pe masa zeilor.

Devoratori de pietre sacre,
ascund sub ridurile de pe frunte
sămânţa nemuririi,
căci ei, poeţii,
sunt flacăra polimorfă
din ochiul veghetor al bufniţei.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, siguranţa ta

Căprioara ignoră mireasma ierbii
Când lupul se aţine-aproape,
Iar ariciul, prudent, îşi ridică ţepii
Ochind o vizuină ca să scape.

Nurcile nu-ţi vor spune nicidecum
Unde dorm sau unde-şi au culcuşul protector,
Iar linxul va gândi atent unde şi cum,
La-înghesuială, va face saltul salvator.

Când şoarecii aud al buhei fâşâit
Rămân ascunşi şi-i trag ochioasei clampa,
Iar licuriciul scapără-un chibrit
Şi îşi aprinde-îndată lampa.

poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te dar...

Deşteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ţi din neant ţintuirea privirii
Şi vezi înspre ce-ai avansat;

Se apropie încet cetăţile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Şi drumu-i bâcsit de scaieţii tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.

Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-şi topesc raţiunea,
Aurora adoarme şi seara lucrează,
Înspre zori ce-şi ascund acţiunea...

Cocoşi nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viaţă durează
Şi viaţa-i cuprinsul advers.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc albastru

Copacii aleargă pe suprafaţa icoanei-
o cascadă de îngeri
înroşeşte ochiul bufniţei
şi noaptea se-mprăştie
peste lada de zestre a ierbii...

Fă-mi loc în braţele tale,
nu vreau să privesc timpul
cum se sufocă
între foile veline,
mai bine sparg zidul
peste care arde
ochiul lui Dumnezeu.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot de toamnă

nu ştiu dacă-i rău sau e bine că sunt
un amurg scufundat cu fruntea-n pământ
să mai pot simţi din miezul ţărânii
gustul curat al ierbii şi al pâinii

poate sunt o umbră-n apus de copac
când frunzele-n bufniţe se mai prefac
şi sângeră-n pene prea sus fâlfâind
un clopot de toamnă în păsări vuind

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cratere de lună

Cununări de stele-n
Iubirea Soarelui
Grădină astrală
Bolte răsturnate
Lacuri de comete... astre..
Lebede de lună
Urlete de albi lupi inaripate
Nuferi albe buhe
Trestie lilieci negri
Apă albastră
Aburul săruturilor noastre
Sub cununii de astre... comete..
In grădina nocturnă
A lunii ce ne arde!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuse cerberică

Harapnicul umbrei mă biciuie cu o tuse
Hades râde, trimite cerberul
Să latre in noapte cu gânduri de luntre
Felinarele ochilor ies din orbite
Muşcate de hermeline vise
Infometate de nopţi cu santinele bufniţe
Măruntaiele trântite de răsuflări expulzate
Jelesc doine coastelor cutremurate
De castori diafragmei întunecate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prestidigitaţie

Prin firida de clorofilă,
Cineva prefiră niscaiva seminţe.
Viaţa încolţeşte la o licitaţie de mistere.
Un fulger exotic distrage atenţia pleoapei.
Un ştreang invizibil gâtuie lumina vertebrei.
Intempestiv şi incontrolabil,
timpul dezghioacă clipa.
Întunericul ţipă ca o bufniţă şi...
ascunde frumuseţea clandestină a tăcerii.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula răbdării

Sătui că-n satul lor frumos
Au fost aduşi atât de jos
De bufniţa prim-procuror
Şi de un şarpe-otrăvitor -
Şeful spionilor din sat,
Care-mpreună-au arestat
Orice-animal ce încerca
S-ajungă şi el cineva,
Mulţi cai şi capre şi ovine,
Au zis c-aşa nu mai e bine,
Că-această rea securitate
Se-nstăpânise peste toate
Şi conducea, practic, în stat,
Deşi vot nimeni nu i-a dat.
Era, deci, "statul paralel",
Ce printre ei făcea măcel,
Crezându-i "mămăligi" că pot
Răbda bătaia peste bot.
Dar într-o zi toţi au strigat
Că, gata, ei s-au săturat

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul este acoperit de nori, păunul păşeşte ţanţoş, privighetoarea cântă, cocoşul strigă "cucurigu", iar bufniţa ţipă. Când mintea devine pură, cântecul izvorăşte spontan. Fiecare acţiune produce o reacţie. Acţiunea făcută cu ochii va avea o reacţie tot la nivelul ochilor, iar acţiunea realizată cu piciorul va avea un răspuns tot la nivelul piciorului.

aforism de Yoga Swami din Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua trece în mod obişnuit

1.

Citesc din Dostoievski, nu ştiu de ce
Îmi vine să plâng, nu am plâns niciodată,
Aş merge în oraş, ceva mă ţine legat de casă,
Ca pe un câine în lanţ,
ziua trece aşa, cam într-o doară,
voi ce aţi face în locul meu?
Norocul nostru este că iubim,
Dar apreciem noi acest noroc?
Ne gândim la moarte cu indiferenţă,
Când nu eşti în pericol, nu eşti puternic,
A fost pe la mine Hoelderlin,
Era nebun, mi-a spus că nimic
Nu are rost, l-am contrazis,
El s-a enervat, a trebuit să chem
Infirmierii, apoi am plecat în oraş,
Magnolia înflorise, locul de joacă
Al copiilor era plin, mi-am ronţăit
Necazurile şi am început să râd.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioritică

Soarbe focu-ntr-o aripă,
Pămătuf de rumeguş,
Fum dospit în lut de pipă,
Usturimi de pipăruş,

Licăr oacheş de cadână,
Porc greţos cu ineluş,
Lapte verde de la stână,
Un acuş rostit amuş,

Păpădie-ntruchipată,
Suflet fad de cocalar,
Prispă lisă şi crăpată,
Un amin şi un amar,

Coborâş urcat din vale,
Stol de nori întunecaţi,
Bucium grav sunând a jale,
Înjurare între fraţi,

[...] Citeşte tot

poezie de George Mahalu din Poeme vesele şi triste, Ed. StudIs, 2020
Adăugat de George Mahalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Deşertul gustă galben în gura mea
ierburi amare într-o vale strâmtă
ape subterane aşteaptă sub roci
ploaia ce va cădea peste 5 ani
la sud de cataracte

Iar noaptea: ocean albastru-negru
umplut cu sunete de nispuri mişcătoare
Cicade plutind prin aer
ca o respiraţie grea, un cânt cu gust de cenuşe
vibrează printre dinţii albi
un semn lăsat de vânt.

Undeva licăreşte Steaua Sudului
stau pe spate şi
ascult fascinat
bufniţa deşertului
în singurătatea ei
vârtej de vise uscate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Grauenfels din Etnii, Naivul si Profanul (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul inimii

Pe o culme in zare
Şade tolănită lună
Luminând un basm in noapte
Fulguită de sclipici cu licurici

Ochii de buhă pe un ram sticlesc
Lupii cântă in cor selenarul dor
Stele prăbuşite privesc strălucirea
Razelor călătoare după moartea lor

Eu-ţi şoptesc pe genunchi mei
Basmul arzător al inimii
Ochii-ţi sclipesc licurici fierbinţi
Tolănit privesc feeria iubirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă

Aşteaptă, mai este nevoie de timp,
Cine te poartă, pe unde, de ce?
Bufniţe vin şi te întreabă, în schimb
Fratele stă în căscioară şi be.
Unde se reculeg rătăciţii?
Unde sunt uşile tainice, crezi
Că există minuni şi exerciţii
Care să ducă la Marele Miez?
Hai, să ne credem doar în cuvinte,
Acolo se nasc poeziile, yes?
Ca şoriceii fug, nu se simte
Că timpul trece fără-nţeles.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte la Dunsinane

femeia albă
a prins ceaţa de mâini
şi s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu

ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăşte văduvă Luna

bufniţele
trag clopotele

noaptea
ciuguleşte bătăi

[...] Citeşte tot

poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea bazaconiilor

Noaptea e anotimpul meu preferat!
Atunci e umbra albă
şi verdele e frunză
iar bălţile plouă...
plouate pe obrajii de rouă!

Atunci se lasă stele
în cozonaci umplute
şi morţii pun fiori pe patul viilor
curăţate de zori.

Atunci în loc de soare
cad ouă din copaci
şi printre case
o bufniţă în raze
străluceşte
în coajă îngerească
albuşul înnegrit
din gălbenuş de draci.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzleţ

precum un liliac
ies din cafenaua gândurilor
prin aceeaşi mohorâtă
crăpătură
din calcarul muţeniei.
Îndoieli fumegânde
mă înghesuie
în aurita caleaşcă
a morţii.

Prin porii libertăţii negre
văd negaţii înfiate
de femei pândind
cinstea de a fi violate
într-un salon glacial
de cosmetică divină.

Zările se clatină
sub tinereţea
cântecului bufniţelor

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!