smochine

Dulceaţă de smochine mov

Se prefăcu în soaţă Iubirea lângă tine,
Turnată-n chip de rază, răsfrântă pe neant,
Se-aduce de departe în sori, cu raiuri vine,
Vine să-şi culce păsări pe-un tu dezaripat.

Şi-atât de dulce-i ştreang la gâtul neiubirii
Cu lumea de sub noi cuprinsă-n vadul morţii
De-acolo-s alungaţi şi zori şi trandafirii
Nici stâlpii veşniciei nu-s de culoarea porţii.

Nici fructele luminii nu au întâietate
Iubirea se închină cu must şi steaua sus
Sunt valul tău aprins, delfine a nemoarte
Străbat zenitul nostru în lung şi fără-apus.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trei feline cu buline
sunt mai nou pe-anfetamine
şi de mă-ntrebaţi pe mine,
nu ştiu dacă e de bine,
sare trenul de pe şine,
ochii-n cap ca verzi măsline,
îi holbează drept la tine,
pentru nişte savarine,
vor cânta la mandoline,
dorm acum pe sub glicine,
se visează-n limuzine,
ciugulind dintr-un ciorchine,
trei feline cu buline,
deghizate în blondine,
ronţăind nişte praline,
sunt plimbate în berline,
din Trieste la Udine,
frumuşel pe serpentine,
cu o pungă de smochine,
trei feline cu buline,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

îmi înfloreşte smochinul aura dimineţii
şi frucele se vor coace la soare
cum nopţile zeilor

pe capul tău de regină între aştri
coroană albastră de lumini
fără umbre şi cu patos divin

vor pune pe coapse imboldul
descoperirii plăcerilor pămânene
cu toamne de aur în oase de vânt

şi pielea ta de piersică coaptă
roşcată cu nervuri de regină înşelată
va naşte invidii de moarte
purtate crud în sufletul rănit

aproape că murmură timpul
prin gesturile lăsate ca sprijin
să prindă unicornul şi să-l pornească

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

De obicei dorm
Covrigit pe partea dreaptă
Poate fiindcă m-au apăsat
Vremuri de stânga
Sau pentru a nu auzi
Cum inima
Îmi cronometrează, indiferentă,
Maratonul.
Şi de ce-mi veni, oare,
Aşa, peste noapte,
Să dorm cu faţa-n sus?
Să mă obişnuiesc?
(Puşchea pe limbă
Cât portocalele popii
De pe masa cu pomeni
Deşălată de colaci, candele
Şi cruci stilizate
Din smochine)
Şi simt cum mă adaptez
În semiîntuneric

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Îmi pare rău de cărăbuşii harnci,
Fragili şi delicaţi ce, până ieri,
Se zbenguiau pe sub cireşii darnici,
Pe sub caişi şi meri şi pruni şi peri!

Îmi pare rău de meri, de peri, de pruni,
De vişini, de cireşi şi de caişi,
De zarzări, de gutui, smochini, aluni,
Ce-au înflorit năvalnici şi decişi!

Îmi pare rău de via de pe coastă,
Ce-şi etalase mugurii în soare,
Ţinându-i la vedere ca o proastă!
Îmi pare rău de toţi, de fiecare...

Îmi pare rău de nucul plin de flori,
Ce s-a deschis, naiv ca un copil...
I-am prevenit pe toţi, de-atâtea ori:
Feriţi-vă de-ngheţul din april!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XXI

Inimă, cântă-mi acele grădini necunoscute,
clare, de neatins, în butelii închise,
roze de Ispahan ori de Şiraz; apele mute
cântă-le-n slava neasemuitelor vise.

Inimă, nu-ţi sunt străine, vădeşte-o! Grăiesc
despre tine, bogat pârguite smochine,
adieri ce parcă prind chip, ţie-ţi zâmbesc
printre crengile-n floare crescând către tine.

Să renunţi te fereşte, ai cade-n greşeală,
pentru că hotărât-ai, miez înseamnă: a fi!
Fir de mătase te strecoară-n urzeală!

Lăuntric izvod, roi de străfunduri îmbină
– chiar din viaţă clipe de chin de-ar închipui
parte fiind, ţesăturii întregi te închină.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină sfântă - în viaţă far -

"Te port pe buze, ca pe-un fagur plin
O poamă aurită de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Mănunchi legat cu grijă fir cu fir
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis"
Zorica Latcu
Lumină sfântă - în viaţă far -
Topeşti în mine orice gheţar.
Ca pomii-n luna cireşar,
Curat faci orice mădular.

Iar gustul care-a fost amar
Mai dulce-l faci ca un nectar.
Lumină sfântă - în viaţă far-
Topeşti în mine orice gheţar.

Eram pe lume un hoinar,
Umblam pe-ntunecat hotar
Cu trai parazitar, murdar,

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea mulţumirii

Nu doar cuvântul are, de daltă, bunul rost,
cu sufletul la gură, cioplind cântări de pace,
nu doar lumina lui, cu bucurii, îmi coace
anafora-mpăcării în rugile de post.

Tăcerile-balsame îşi ung, pe suflet, rostul,
când gura jinduieşte a blestema smochinul,
ce spre îngenunchere roditu-şi-a preaplinul,
să-mi tulbure adâncimea, ce o colindă postul.

Ţi-am fost atât de oarbă a te vedea în cale
şi-atât de asurzită la şoapta de măslin,
Am fost-o pată a beznei pe Marele-ţi velin,
ce-mi lumina simţirea în răsărituri pale...

Dar crucea mulţumirii îşi urcă-n piept alaiul,
să calc prin suferinţă, întru-a simţi ce-i Raiul.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat

Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.

Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuş,
Ca o ştampilă fără tuş.

E-o barcă fără de vâslaş,
O puşcă fără de puşcaş,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.

E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plantele cu spini, în special protejează şi hrănesc pomii fructiferi tineri, şi la ferme pâlcuri de plante cu spini (murele sau una dintre rudele sale cultivate) pot fi utilizate pentru a exclude căprioarele şi vitele de a consuma din pomii noi plantaţi. Pe măsură ce pomii (măr, gutui, prun, lămâi, smochin) îmbătrânesc, şi plantele cu spini sunt umbrite, animalele cu copite vin şi mănâncă fructele căzute, iar copacii maturi (7 ani în sus) vor fi suficient de rezistenţi ca să reziste consumului. Strămoşii noştri din păduri probabil că au urmat o secvenţă similară pentru evoluţia unei livezi, ajutaţi de păsările indigene şi de mamifere.

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşile

cerul scotea din negrul îndrăzneţului mâine
un colţ
împăturit cu grija naşterii noastre
fratele meu de ţărână şi apă
după mii de ani
ridică privirea spre boltă
animalele născute înainte de paşte
şi
doicile ştiu acest lucru
numărul personal cere un umăr de sprijin
generaţiilor viitoare
mintea face pasul spre lumina dintâi
am toate motivele să trăiesc cu încetinitorul
printre vase de sare
coada unui rechin despică orizontul
până la rozul suav al vinului dat pe deasupra
degetele împletesc împotriva uitării
ţi-am tăiat în jurul sânului drept -
înţepător de smochine
să nu simţi dulcele otrăvitor

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea greu

noi eram sobri şi purtam măşti respectabile
călcînd peste zidurile care se frămîntă sub cetate
peste dureri din carnea raiului de sub noi

sărmani ca sufletul unui dascăl bătrîn,
imaginea unui Dumnezeu viu ne trezea din somn
şi ne ascundeam cu frunză de smochin locurile intime,
locurile goale pe unde intrau în noi culorile frumoase,
şi viersul păsărilor şi vîntul ostoind marea

prea tare iubeam cerul, prea tare ne ciupea arcuşul
prea greu era să privim frumuseţea cu ochii,
prea greu era să ascultăm muzica de veacuri,
deşi am asurzit,
noi cei din linia întîi, seceraţi, ţinînd piept lumii
cu toate simţurile noastre,
goi şi singuri,
ca nişte soldaţi pe scutul care îi apărase

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâlceava fructelor

Pe măsuţă, în salon,
lângă o chisea cu miere
şi-un pahar plin cu sifon,
rânduite-n fructiere,
roade, care mai de care,
coapte, dulci, aromitoare,
stau grupate după sort:
în prima sunt indigene,
în cealaltă, din import.

Când le vezi cum îşi zâmbesc
peste-un fir de garofiţă,
n-ai zice că pe sub gene
reciproc se socotesc.

Iar eu de-un minut întreg,
aşteptând să-mi vină gazda,
dusă după-o linguriţă,
mă întreb: Ce să-mi aleg?

[...] Citeşte tot

fabulă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de Prometeu

Ce tăcere insalubră
Mucezeşte împrejur!
Ce schimonosită umbră
Deseneaz-al meu contur!

Dorul meu suflat în aur
Brusc s-a metamorfozat
Într-o mostră de balaur
Ce prea mult a ajunat

Şi înghite peste poate
Gânduri bune de nimic...
Dac-o fi să mi se-arate
Îl lovesc în ombilic.

Ce tristeţe incoloră
Pe pomeţi s-a aşezat!
Ca smochina sicomoră
M-a ultra-estetizat

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (12 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Velierele de la Yule

Când eram doar un băieţel – nu-începusem
Încă să deşir ai anilor de şcoală sul –
Aveam o flotă de patruzeci de corăbii,
Le numeam Velierele de la Yule;

De toate felurile, de la bricuri semeţe
Şi brigantine curajoase, zvelte,
La mici bărci de pescuit ca cele de la Fundy,
Cu copastiile vopsite-n verde.

Ele navigau jur-împrejurul lumii
Şi-mi aduceau fel de fel mărfuri rare –
Şi-asta pentru că deşi stăteam pe ţărm
Inima-mi era mereu pe mare.

Ele acostau în fiecare port,
Din Babilon până la Roma cea faimoasă,
Unde-încărcau obiecte preţioase,
Lucruri care nu se găsesc la noi acasă;

[...] Citeşte tot

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Usturoi stricat

Pentru că râvneşti o amărâtă de smochină dintr-un pom oarecare,
tu nu sesizezi grădina;
nu întâlneşti femeia fermecătoare.
Te amuzi cu o hoaşcă slută.
Felul în care te supune mă face să plâng,
gura ei urât mirositoare, suta ei de gheare,
felul cum îşi apleacă peste streaşina casei capul să te strige;
smochină searbădă, zbârcită, goală
ca o căpăţână de usturoi stricat.
Te ţine strâns de centură,
chiar dacă în trupul ei
nu se află flori şi nici lapte.
Moartea îţi va deschide ochii
şi vei vedea ceea ce este faţa ei: solzi de pe spinarea
unei şopârle negre. Gata cu sfaturile.
Lasă-te în tăcere atras
de chemarea adâncă şi intensă a ceea ce înseamnă cu adevărat iubire.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu în cu totul altă parte este!

îmi spui că timpul se scurge în neant
că degeaba întâlnirea noastră virtuală
dacă ea nu lasă dâre în realitate

şi violetul se sparge de primul zid
crezând orbeşte în neconcretitudine
de nu cumva or fi convingerile mele personale

de nedestin îţi este spaimă
de filele acestea nescrise ca şi cum
"doar în felul acela" am putea intra în istorie:
ditamai anonimatul!

trăieşti cu lumini de avarie
în grote rupestre te laşi disecat de fantasme:
aceşti zei fără personalitate intraţi la apă
în neputinţa lor de a săvârşi miracole

o prezenţă străină însemnează locul
respiraţia sacadată ce nu-ţi mai aparţine

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem dreptul să iubim toamna

Şi noi avem dreptul să iubim ultimele zile de toamnă şi să-întrebăm:
Mai este loc pe câmp pentru-o nouă toamnă,-n care să locuim precum cărbunii?
O toamnă care să-şi scalde frunzele în aur.
Doar dacă-am fi frunzele unui smochin sau chiar ale unui fir de iarbă
şi-am putea sesiza cum un anotimp se trece-n altul!
Doar dacă noi n-am fi spus niciodată adio unor principii
şi dacă ne-am fi-întrebat părinţii de ce-au fugit din faţa unei arme.
Fie-ne dat să-aflăm în numele Domnului şi-n poezie îndurare!
Avem dreptul să-încălzim nopţile femeilor frumoase – şi să vorbim despre cum
am putea scurta nopţile celor doi străini care-aşteaptă să le intre Nordul în compas.
E toamnă. Avem dreptul să mirosim aromele toamnei şi să-i cerem nopţii vise.
Oare visul se-îmbolnăveşte-asemeni visătorilor? Toamnă. Toamnă.
Se poate naşte-un popor pe ghilotină?
Avem dreptul de-a muri în felul în care vrem.
Fie ca pământul însuşi să se-ascundă-n urechea unui bob de grâu!

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa lui un om n-are timp

În viaţa lui un om n-are timp să aibă
Timp pentru toate.
N-are loc să aibă loc
Pentru orice dorinţă. Ecleziastul a greşit pretinzând aşa ceva.

Un om trebuie să urască şi să iubească-n acelaşi timp,
Să plângă şi să râdă cu acelaşi ochi,
Să arunce şi să strângă pietre
Cu aceeaşi mână,
Să facă dragoste-n război şi război în dragoste.

Să urască şi să ierte şi să-şi amintească şi să uite
Şi să ordoneze şi să încurce şi să mănânce şi să digere.
În ce istorie lungă e implicat
În atât de mulţi ani...

Un om în viaţa lui n-are timp.
Când pierde, caută,
Când găseşte, uită,
Când uită, iubeşte,

[...] Citeşte tot

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun rămas

Erau străini. Pescari trudiţi,
cu faţa suptă ca smochina.
Şi-ar fi rămas tot risipiţi
ca nişte maci printre căpiţi,
de nu i-ar fi cules Lumina!

Erau străini. Şi-ar fi rămas
îndepărataţi pe totdeauna.
Dar când acel ciudat rabin
schimbă la Cana apa-n vin,
ei au simţit că toţi sunt una!

De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Aşa a vrut Isus cel bun
ca-ntr-un sublim trecut comun
să-i lege-n snop pe venicie!

Şi-n adevăr, de-atâta har
ce-l revărsa mereu Prea'naltul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!