Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ștefan Radu Mușat despre sânge

Iubirea, acest imn al sângelui de care te agăți
să nu pierzi nimic din ce te aruncă în neant.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară epidemică

Pasărea se nalță dintr-o umbră neagră,
Pomul înflorește să se poată dreagă.

Sec e anotimpul însorit de lacrimi,
Pasăre de sânge înotând în patimi.

Cui să mai surâzi pe un vechi peron?
Soarele-i agonic, nu e niciun om.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile sunt luminile pământului: de ce sunt luminile pământului?
În fiecare floare există un spirit al speranței sau mai bine-zis o picătură din sângele soarelui,
florile reprezintă infinitatea frumuseții divine sau armonizarea concretă dintre frumos și divin.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O mamă ne unește...

Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credința, pământul strămoșesc
Oltenia, mai mândră, străluce românește;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne unește.

Banatul este fruncea la granițe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstriște, în vremuri de război,
Ți-a fost călită vatra cu sânge de eroi...

poezie de din Constelații Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elogiu muzei mele

De-ar fi să-ți fac altar, l-aș face din inima mea;
să fii din Soare și Pământ o parte,
din mireasma primăverii și ruginia toamnă,
din Eternitate,
a sufletului meu angelică doamnă.

De-ar fi să-ți fac un templu, l-aș face din albii trandafiri;
să fii o parte din Eden,
din rugăciunea către Tatăl Meu, din albul purității,
să-mi fii imnul abisal de suflet, scris într-un catren,
tu, veșnică Lumină a divinității.

De-ar fi să-ți scriu Poemul, l-aș scrie cu sângele de suflet;
să fii nemuritoarea doamnă a spiritului meu,
zeiță divină,
ție să mă–nchin, și-apoi lui Dumnezeu,
în veacuri de lumină!...

poezie de (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Intensitate

răsplătim un necuprins fără regrete
în nopți purificate cu adâncul din noi,
sclipiri de stele în ochii tăi
îndepărtează durerea înstrăinării.

mâinile mi se rotesc în sensul timpului,
căutând cu disperare veșnicia la colțul gurii tale
și întregesc vigoarea jurământului
cu o șoaptă stinsă.

unghiile mi se înfig în carnea ta până la sânge,
de teamă
să nu pierd intensitatea nemuririi.

îmbrățișarea umbrelor noastre -
un iad de patimi
în piepturi despicate.

urcăm și alunecăm
în lumina de la capătul visului,

[...] Citește tot

poezie de din Constelații Diamantine, feb. 2013 (10 ianuarie 2011)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la sânge, dar cu o relevanță mică.

Ștefan este vatra mamă și-al dușmanilor ecou...

În cumplitele mizerii care sunt așa greoaie,
Bate astăzi orologiul cu ardoare, mai cu jale.
Se înalță-n nemurire un luceafăr trist și rece,
Stele ciunte, învechite, trebui împinse ca să plece.

Să ne lase nouă vrerea unde-s zilele voioase,
Să ne dregem iarăși vatra în măririle făloase.
Au trecut în nepăsare peste sângele murind,
Mai mizeră este lumea, numai intrigi auzind!...

Ce averi ne luară dânșii, ducă-se-n pustiuri negre!
Vrem să viețuim cu limba, cu eroii, după lege.
Nici ferestrele înguste nu ne sunt de trebuință,
Nici o țară osândită doar la jaf și suferință!

Unde falșii intonează imnuri mult prea zgomotoase,
Să confiște nouă mintea printre vorbele mieroase.
Nu va străluci în dânșii nici scânteia pentru țară,
Doar păcatul de-a ne vinde ca pe-o umbră mult amară.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - ian 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă sfântă, Românie...

Au bătut la tine-n ușă
Regi cu sceptre de cenușă.
A curs sânge de român
Pe coroana lor de tun.

Le-ai pus roadele pe masă,
Grâne din sudoarea noastră.
Ne-nchinară cu o mână
La icoane de țărână.

Munții noștri mai cu seamă,
Aveau creste de aramă.
La izvoare doine multe,
Vântul se oprea s-asculte.

Azi, sărmană Românie,
Ești țărână fără glie.
Pe a ta frunte puse rege
Tot străinul fără lege.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...

Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experiențe închise
sau de frica agitațiilor lăuntrice.

Ți le înșir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naște ceva din ce moare
în erupția sângeroasă a luminii.

Îți spun cum crește dependența de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi și zaci
între prăbușire și uitare definitivă de tine însuți.

Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...

Și cu toată tăcerea asta mă clatin din toată

[...] Citește tot

poezie de din Constelații Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unsprezece elegii mai târziu

Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
și ne-au unit două părți asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în așteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.

Fluxul toamnei golește aleea trecătorilor cu frunțile plecate
și număr băncile pustii ale celor ce s-au despărțit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putință de îmbrățișare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheață și nu au nici măcar prezent.

Străbat un spațiu îngrădit de artere necurgătoare de viață,
refuzând toamna care-și caută orbita în respirația noastră ;
exist și exiști atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ți-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentru că mi-am amânat fericirea.

[...] Citește tot

poezie de din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre sânge, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info