Nu te-am văzut
Li Bo, nu te-am văzut de multă vreme,
este trist că te pretinzi nebun.
Toată lumea vrea să te uite.
Numai eu îți prețuiesc talentul.
Sprinten în gândire, improvizând mii de poeme,
hoinărești, ca o frunză luată de vânt, după o cupă de vin.
Ai studiat aici la Muntele Kuang
și a venit timpul să te întorci, acum că ai părul alb.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre balconul muntelui
Vânturi tăioase, turme de nori,
maimuțe lamentându-și tristețile,
aerul e proaspăt, nisipul alb,
păsările zboară-n cercuri.
Pretutindeni cad frunze
foșnind, foșnind,
în vreme ce valurile râului
vin unul după altul, clipocind, clipocind:
Călătoresc singur prin o mie de mile
ale acestei toamne melancolice,
ducând în spate spre balconul muntelui
o sută de ani de boli și de suferințe.
Munca grea și regretele amare
mi-au înghețat ș albit fruntea
iar cel mai mult mă chinuie gândul
c-am renunțat la vinul meu.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec despre dansul stiletului (pentru o elevă a Doamnei Gongsun)
Acolo a trăit cu ani în urmă superba Gongsun,
Care, dansând cu stiletul ei, atrăgea de pretutindeni
O audiență asemeni munților pierduți printre ei înșiși.
Cerul și pământul se roteau la stânga și la dreapta, urmărindu-i mișcările,
Care erau ca ale Arcașului care dobora nouă sori de pe boltă,
Rapide ca îngerii în fața aripii dragonilor.
Ea începea ca trăsnetul, dând glas mâniei,
Și sfârșea lin ca luciul catifelat al fluviilor și-al mărilor...
Dispărute sunt acele buze roșii și acele mâneci perlate;
Iar în afara acestei unice eleve, nimeni nu mai răspândește acel parfum;
Această frumusețe din Lingying, la Turnul Zeului Alb,
Dansează încă și cântă ca în vremurile fericite de atunci...
Iar noi, răspunzând unul altuia la întrebări,
Oftăm împreună, întristați de schimbările care s-au petrecut.
Erau opt mii de doamne la curtea ultimului Împărat,
Dar nici una nu dansa dansul stiletului ca Doamna Gongsun.
... Au trecut cincizeci de ani, ca o întoarcere de palmă;
Vânt și praf, umplând lumea, au ascuns Curtea Imperială.
În locul Cântăreților din Grădina Perelor, care au dispărut asemeni ceții,
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visându-l pe Li Bo (2)
Nori plutesc pe cer întreaga zi;
călătoria unui pribeag care nu ajunge niciodată la destinație.
Trei nopți la rând ai fost în visele mele;
fiind prietenul tău, îți știu felul de a gândi.
Declari că plecările tale sunt întotdeauna împovărate de tristețe,
iar venirile, anevoioase;
Râuri, lacuri, o mulțime de valuri;
îți e teamă să nu se răstoarne barca.
Ieșind pe ușă, îți scarpini capul alb
ca și cum viața ta nu mai are nici un sens.
Cei bogați și cei cu funcții înalte umplu capitala,
în vreme ce tu, părăsit, ești alungat și plin de griji.
Cine spune că ușile paradisului sunt larg deschise pentru toți?
Înaintând în vârstă, devii doar o pradă mai ușoară.
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.
Singur, privind de-a lungul fluviului bobocii dând în floare
Pe malul fluviului tristețea înflorește inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.
O inflorescență febrilă acoperă malurile,
Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoșat de primăvară.
Poezii, vin chiar și pe acestea, le îndur din plin.
Planurile de viitor pentru acest bătrân cu părul alb mai pot aștepta.
Un fluviu adânc, două sau trei case în liniștea bambușilor,
Și aceste de întâmplări: înfloriri roșii strălucind în alb!
Îmi găsesc locușorul printre vociferările primăverii:
Cu un pahar de vin în mână, urez grijilor vieții bon voyage.
Privind la vest spre Shao, de unde fumul se ridică dintre flori,
Admir din ce în ce mai mult statuara cramă Po-hua.
Să golești cupe aurii de vin, urmărind fete frumoase
Dansând pe broderia covoarelor câți pot îndura așa ceva?
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.O scrisoare către cenzorul Han
Sunt trist. Gândurile mele sunt în Youzhou.
M-aș grăbi într-acolo dar sunt bolnav la pat.
... Dincolo de apele toamnei aș fi fost întâmpinat de Splendoare.
O, să-mi spăl picioarele în lacul Dongting și să văd la marginile lui
Gâștele sălbatice în zbor înalt, soarele și luna mai palide ca ieri,
Arțarii verzi înroșindu-se sub cerul înghețat,
Îngerii călătorind spre Capitala Cerului, lângă Steaua Polară,
Călări pe păsări pheonix sau pe unicorni,
Cu flamuri de hibiscus strabătând melodice neguri delicate,
Umbrele lor dansând cu capul în jos pe fluviile din sud
Până când Regina Stelelor, amețită de nectar,
Va uita, de o parte și de cealaltă, oamenii înaripați lângă ea.
... De la Vrăjitorul Pinului Roșu au venit la mine aceste cuvinte:
Că pe lângă vechiul discipol, are acum unul nou,
Unul care, fost consilier al Împăratului Liu în capitală,
În ciuda marilor lui succese, nu putea fi fericit niciodată.
... De unde vin vremurile bune și vremurile de răstriște în țară?
Poate fi carnea mai înmiresmată decât fructele pădurii?
Sufăr că el rătăcește acum departe, la miazăzi.
Fie ca steaua vieții lungi să-l binecuvânteze!
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Du Fu despre tristețe, adresa este:
