La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoarea albă
îmi plâng genunchii-o
doină călătoare
de mușc din plânsul
verii-n plină iarnă
și-mi intră-n
carne-o ultimă ninsoare
când Dumnezeu decide
să mă cearnă
din lumi închise
traversând adâncuri
mă-ntorc la mine
printr-o-nrâurire
trec cu pofidă
umerii prin smârcuri
și-mi curăț
nuferii de clevetire
în carne flori de gheață
mi se-mplântă
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu mă lași, nici nu mă dai
ce-ai pus în șoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă lași nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii
ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-ești covor
de palme buze și de șoapte?
ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi uneltește gând cu gând
și cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roșii simt curgând
ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îți respiră amintirea
resimt și-acum gura-ți o daltă
cioplind sărutul și iubirea
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.
Muguri dezrobiți
nimeni nu dărâmă o femeie
doar ea se odihnește uneori
acolo la capătul puterilor
exagerând cu plânsul sau râsul
pe borduri proaspăt asfaltate
unde renitența mugurilor
desprimăvărează înrobirile
picături când roșii
când albastre
roze devenite
amenți în cântec
femeiesc
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cazualitate
Văd cum parcă plânge
mâna mea cea dreaptă
firuind cuvinte,
veșnica-nțeleaptă.
Stânga mea zâmbește,
blândă mulțumire
degetelor unse,
toate cu iubire.
Le privesc distrată
cum stau îmbufnate
când, deși diferă,
ele-și sunt... surate.
Caut o pricină,
volițională,
să le treacă starea,
asta, de crâcneală.
Le-aduc mai aproape,
una, dă să-ți scrie
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La adăpostul genelor mele
pavoazată cu nouri și stele
la adăpostul genele mele
retrăiesc emoții eludate
apăsător surâsul mă caută
ne/vinovat de-ndurate tăceri
nu știi ce-nseamnă să iubești
femei cu extreme acute
motiv pentru care propun
hai să ne întâlnim
între două vise suprapuse
pe marginea aceluiași sărut
vreau să învăț darul rostirii
și-atunci pe veranda ochilor mei
prin plânsul degetelor tale
sufletul o să-mi iasă la lumină
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre himere
ți s-au copt genele
uitându-te înspre soare
încât privirea ta gri albastru
pare un (p)lan îndepărtat
în care un zeu supărat
și-a pierdut sufletul
pe pământ izvoarele de safir
cer șoaptelor harfe de topaz
naiadele răsplătesc
iubirea și neloialitatea
c-o aceeași lacrimă frigidă
una te râde alta te plânge
pseudo stările fericesc
ori năprăsnicesc eternitatea
nu te lăsa sedus
favorurile promise sunt limitate
oamenii prăznuiesc
sfârșiturile nefericite
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin încrucișat
Încrucișează-mi limba de-acum și-ntotdeauna
Și fă-mă, Doamne azi să nu mă vând păcat
Să ard în templul clipei fără să-mi pierd arvuna
Ce-am strecurat-o-n visu-i cu suflet ne-ntinat
Încrucișează-mi lutul c-o apă de izvor
Mă fă pereți de vas, din care el va bea
Iar gura-i să atingă c-un dor absorbitor
Aleanul picăturii din revărsarea mea
Încrucișează-mi vântul cu un senin de zare
Și-mi fă pe an ce trece din timp alt anotimp
Să pot dansa cu sorții zvârliți de-o întâmplare
Deși-am vibrat distanță sfârșită-n contratimp
Încrucișează-mi zorii trimite-i spre amurg
Parfum de înserare să îmi răsară-n gânduri
Să-i simt divinitatea în mâini de Demiurg
Ce-mi modelează mintea nescrisă printre rânduri
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care m-au vrut frumoasă
Plâng gutuii în livadă, dezgoliți, bătuți de ploaie
Și în piept încep să-mi ardă, amintirile-n văpaie...
Uite, se mai duce-o toamnă, ruginește-n tâmple viața,
Și mi-s anii blândă damnă, ce-au încununat povața.
Nu-i regret deși făcut-am, din furtuni noi curcubeie
Și paharele umplut-am cu speranțe de femeie.
Mă grăbesc tot mai agale, căutând frumosu-n toate
Zorii îmi sunt madrigale și-înserările-s bogate
În trăiri duminicale, ce au orizonturi date
Când, inima-mparte-ocale, cu emoție brodate.
În cotloanele gândirii, adunat-am mii de taine,
Șlefuind darul vorbirii îmbrăcat-am doru-n haine
Și-am ascuns tâlcul iubirii și ne/împliniri tăcute
În metafora uimirii și-n sintagmele durute.
Cei care m-au vrut frumoasă au pierdut lupta cu mintea
Ce-am iubit-o luminoasă, totdeauna fiind puntea,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, dac-ar fi să-i spun
Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin
știu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veșmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate
Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har și-nțelepciune
doar atât, să-nvăț a-i spune
scriu cu fir de dor nebun
țesând șoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Volbură
Înc-o dată-mi plânge
trupu' în picioare
se zdrobesc și norii-n imprudența mea
te-aș lua în mine
de n-aș ști cum doare
frusta mea lumină-n
lacrima-ți de stea.
Când destram în noapte
visele-n cascade
sunt ca niște ciute
tremurându-și setea
răzlețesc izvoare-n
zboruri și-n pleiade
hoinărindu-mi rostul,
neștiindu-mi calea.
Mă preschimb în ceață
și-osândesc tăcere,
cad cu-ntruchipare
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ratină de gând
ramură-nflorită-n gând
eu tot tac și tac și ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-și rod divin
vântul volnic și vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
mă ridică mă coboară
pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoțesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund
persuade-n tâmple albe
ninși mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeșteptat de îngeri
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrigurare
Va veni o zi în care,
fremătând cu nerăbdare,
vom strivi distanța toată
cu iubire 'nvăpăiată.
Și ne-o stinge numa' versul
ce străbate universul
făcând șopote să plângă,
calde-n piept. În partea stângă.
Nu ne-om răcori de toate
câte-n taină's adunate,
dar măcar o bună parte
le-om simți. Ca și nemoarte.
Cele vii fi-vor de-a pururi
flăcări inimii contururi,
iar în cercu'n care plouă
vom fi doi. Oameni de rouă.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar scriu de dor
Iubitule, se-ntoarce toamna noastră
Și-s tot sărut răsfrânt sub felinare
Plâng ploaia ce se deghiza măiastră
Cu revelații ude-n frântele oscioare.
Iar scriu de dor pe-apus cu nostalgii
Tresar adâncuri, simt mișcări caline,
Îmi cer desăvârșirea în nopțile târzii,
Când sufletu' mi-e-nveșmântat cu tine.
Te mint, mă mint, vreau asfințitul tău!
Port quintesență-n trup de muritoare
Să faci din dragoste un ultim empireu
Tu, ploaia mea-n, amurg de resemnare.
Mi se prelinge dumirirea-n pleoape ude
Am să salvez o toamnă pentru amândoi
Să fac un pat din frunze ruginii și flude
Să-ți retrăiesc sublimu-n viața de apoi.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-te, vino...
Am să mă strecor, odată,
lângă tâmpla-ți aplecată,
cât să-nchid sub buze calde
freamăt de iubiri perlate.
Și-am să vin cândva, furiș,
să privesc în ochii-ți ninși,
tainice scântei divine-n
nerostiri, diamorfine.
Am să vin tiptil, în noapte,
con de umbră'n căi purtate,
cât să-ți fur liniștea lină,
să-mi beau cupa, de lumină.
Și-am să vin, să plec, să vin
fiindc-am suflet pelerin,
și mă-ntorn când teii-mi plâng,
flori de dor, pe umeri crâng.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu ți-am spus
Eu nu ți-am spus, tu poate însuți ai aflat,
cu chipul tău în palma dreaptă am plecat.
Era-n apus, dar sigură-s că, nu ți-am spus,
că ochii mei prin ochii tăi lumin-au plâns.
De ți-aș fi spus că-n piept mi-erai ecou,
bătând cu freamăt și iubire-n mut tablou,
m-aș fi temut că plec ocult, luând cu mine,
și inima și vasele-ți fierbinți sangvine.
Era-ntr-o iarnă, cred că încă eram iarnă,
mă dezghețai pe-ncheietură, mai cu seamă,
Eu nu ți-am spus dar, ar mai fi ceva de spus,
sărutul tău se zbate-n pulsul meu... redus
De ți-aș fi spus c-omătul de cuvinte doare,
aș invoca motiv stocastic: pura depărtare,
dar fenomenele nu-s însuși anotimpul dalb
mă-ntorc curând, cu chintesență, să te-mbrac.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pam-pam
Sunt umbra micii bucurii
și a durerilor intense,
sunt tot ce-am fost și nu voi fi
cu prețul vrunei recompense.
Sunt boare unui vis pierdut
ne'nsuflețit de cutezanțe
da's tot ce-am vrut și am făcut
fără lacune și uzanțe.
Sunt amintirea unui dor
ce-a prins contur pe o iubire
sunt coastă-abruptă, sunt ponor,
sunt ploaia fără păgubire.
Sunt nerostiri într-un surâs
ce nu-ți va spune niciodată
dacă sub el am râs sau plâns,
sau amândouă deodată.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-nchină cu dreapta castelelor de nisip
(Servește, duminica
nu am să fiu acasă!)
Revăd în crucea trupului tău
rochia pe-atunci înflorată.
Miroase a vară și lapte
când îți împarți universului durerile
cu frunți de zmeie și sprâncene de zefir.
Râzi cu neliniștea ușor săpată
în riduri și cearcăne, te rogi,
cum te mai rogi, femeie
ca a treia născută să nu împartă
felii de tort și confetti întâilor îngeri.
Îți strângi copila și alergi
cu soarele-n piept și furtuna în ceafă
până la coada curcubeului
să-i pui pe buze lacrima seninului
un bob de rouă pe tipsia norocului.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bursa (in)umană
Amurg înlăcrimat de vlagă,
de timp, de viață, de urzeli,
cu fața către vest reneagă
tot ce-a fost azi și n-a fost ieri.
Amurg cu mâini împreunate-n cer,
mult mai spre est
de foc și neputință
porți nezdreliți genunchi de lut,
nu-n decăderi, ci în credință.
Amurg de nord, de sud, de veac,
de pătimiri și de-ndurare, ridică-te să ne fim leac
cât între oameni nu-s hotare.
Amurg înlăcrimat de oase,
de sânge, tancuri și soldați,
din vreri barbare nu ai case,
da'ntre ruine ai... bărbați.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre plâns, adresa este: