Boris Marian Mehr despre ţări

Parnas

Se ridică Parnasul în două picioare,
În două silabe cu aripioare,
Iar la popă fuse-un câine, câinele lătra de zor,
Un poem ce-mi vine-n minte, câinelui de autor.
Noi l-am ucis cu pietre, vai, ori l-a călcat poate-un tramvai,
O vină are fiecare, căci şi talentul e o floare,
Noi crima am ascuns-o grijulii, tu n-ai să vii, tu n-ai să vii,
Ah, câinele acela minunat, un Nobel poate-a meritat,
Legenda mai păstrează urma poetului tradus în Burma
şi-n alte ţări mai importante. Bem bere caldă cu croasante,
aceasta e povestea lui, a câinelui-poetului.
Un lup se ruga pentru iubire, mânca doar miei, uneori, în neştire,
O clipă eu l-am crezut, doar o clipă, apoi m-am trezit eram jertfă-n risipă,
Ce bine, prietene, că ai venit, altfel erai, nu erai, ai murit?
Plăcerea e a mea, l-am revăzut pe tatăl matale juca, cred, barbut,
Vin şi prieteni, colegi deştepţi, blegi, scuzaţi că nu v-am văzut mister Negi.
Spun bună seara, dar nu ştiu cui, leapădă-ţi masca amice Hai-hui,
Cum te mai simţi poate nu simţi, vorbele sunt ferăstrău cu mulţi dinţi,
Mult auzit-am de Dvs., dar cine sunteţi? Ieşiţi pe fereastră.
Bem doar un brandy, apoi vom pleca în insula celor bolnavi de gaga.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă imperfecţiunii

Nu voi elogia imperfecţiunea,
Dar nici pe verişoara ei, perfecţiune,
Cu temele făcute, pantofi lustruiţi,
Suflet curat, deşi este la căutare,
Ai două urechi şi o gură, ascultă,
Nimeni nu se plânge de lipsă de minte,
Nimeni nu se plânge de lipsă de inimă,
Dar de bani, cine nu se plânge?
De frică nu se moare, nici nu se trăieşte,
Dar de râs? Se poate muri, Doamne, fereşte.
Admir poeţii care scriu perfect, dar nu-i iubesc,
O fi invidia, o fi teama de perfecţiune, care, zice
Cartea la Scaraoski, este diavolească,
Cineva avea o capră, a mers cu ea în Ţara Promisă,
i-a plăcut, a trimis capra cu un bilet, să-l cheme pe tatăl său,
capra a fost ucisă, din greşeală chiar de tatăl băiatului,
astfel fiul şi tatăl s-au despărţit, de ce, Doamne?
De Don Quijote se râde şi astăzi, de ce, Doamne?
Cine mai ascultă Cântecul lui Roland, de ce, Doamne?
Suntem mereu pe drum, căutăm ceva, chiar de nu spunem,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-a-ntors Vintilă din război,
nu mai era unul, erau doi,
când scriau se făceau trei,
probă pentru Berkeley,
mierea de un kil creştea
la o tonă şi juma,
dar ce suflet mai avea
poetul Draculala,
mântulescu scriu istorii,
ce se uită cum cocorii,
nici romane, nici tu schiţe,
pseudo-dada- lătrăiţe,
generalul fără sculă-i
ca poetul zis şi Bulă,
toată lumea bea vin Blau,
vineri curge Donner-Mau,
într-un bloc un câine ţine
locul unei Kapuzine,
cezarian, augustitnian,
s-a născut un dalmaţian

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocant

Crocant, crow, crow and nevermore,
Crocant şi arogant, vai, no,
Umil, abil, trotil. Să fii copil.
Nu cred în sfaturi, zbaturi, caturi
şi nici în cugetări pe ţări şi mări.
O lampă se aprinde, tu eşti a mea lampă,
O crampă, o stambă, ce naiba scrii, poete?
Aşa scria Ovidiu? Care?
Intram în camera iernii, arii, arpegii şi renii.
Ne iubim wireless, când ne iubim wireless,
Nu mai ştim stresul, mă simt tânăr şi curat
de la majorat, acum, iubito, eşti colonel,
mă arestezi sau îmi dai un căţel,
ai scris Odiseea, eşti Nausicaa,
eu sunt poetul orb ca şi floarea,
pot să iubesc şi în planul virtual,
wireless şi homeless pe-un prag de coral.
*************************************

Laba câinelui mort zăcea pe caldarâm,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!