Daniel Aurelian Rădulescu despre fericire

Chiromanţie

M-am pus în palme, într-o zi, cu semn de văi
în căutări de şansă-n bani şi aţa vieţii;
copii mi-i calculam de-s unul, trei sau doi,
sfârşit va fi-n amurg, sau zorii dimineţii?

Umblam după noroc - de-o fi să-l ştiu,
nu-i important, n-aduce fericirea -
oricum nu-l am şi de-ar veni-i târziu,
sosind când îmi sfârşeşte omenirea!!!

Mă uit şi-acum pierdut şi-aş vrea să schimb,
să îmi tai singur căi, să-mi tai destin;
chiar palma de mi-aş maltrata, n-am har nici nimb...
mă las definitiv ursitei, n-o să intervin!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de părinţii 1980's

Adesea nu ştiu de sunt " Eul" memoria ce mi-l aduce,
Acelaşi timp pe care-l caut să-l simt precum eram odată
Copil comun ţinut la piept în braţele de mamă dulce;
Femeia caldă şi blajină cu trup şi suflet încă fată.

Cu zâmbetul subtil ascuns, pe chip de mândră ce mă are
În poza gri din timp trecut cu guler alb la rochie neagră
O văd cu ochii ei căprui, pe-obrazul fildeş la culoare
Şi părul bucle larg căzând pe umeri mici şi sâni de ceară...

... Aduşi din zumzet dintre flori cu arome de nectar, polen,
De călătoare fără tihnă în soarele pe câmp de vară.
Femeia ce-mi dăduse viaţă care nu cere... că nu-i demn.
Pe jos la muncă-n zori se duce, la una grea ce nu-i uşoară...

Şi nici nu pregetă o clipă să şteargă tot ce timpul lasă.
Făptura ce nimic nu face şi trece zilnic prin oraş,
Ce spală, calcă, coase zdrenţe, găteşte ca să pună masă
Şi aşteaptă în zâmbet zilnic soţul cu proaspăt chip... de îngeraş.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere

Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ţi faci balanţa între alb şi negru;
Căci nu poţi pierde, ce de preferinţă, dai...

Ba încă, te poţi pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanţe;
Avutul de o viaţă, în instanţe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...

E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viaţă;
Ca şi cum existenţa-i simplă aţă
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...

Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduţii printre nori;
Sunt numai suferinţe, n-au dezmierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii

Mamă cât de tânăr eram,
Puf de fulg, de pe piept, când zburam
Cale-albastră, din cer, în priviri...
Nu mai rabd nostalgii, amintiri.

Mamă cât de suplu eram
Ca un paj... prin idile fugeam
Mlădios; lunecând pe speranţe,
Mi-acontam viitor de vacanţe.

Mamă cât parfum degajam
Dintre roze... nectar răsuflam,
M-aninam cu liane de braţe
De iubiri reînnoite, nesaţe.

Mamă cât curaj emanam
-Cum vulcanul ce-n piept îmi zbăteam-
Prăvăleam orice zid, piroclastic,
Cu un şarm, dezarmant, de sarcastic.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La soirée

Eram în pană acută de orice inspiraţie
şi-am ascultat, pierzându-mă, "Când vine seara
şi lumini se aprind..."... Mi-am regăsit tentaţie
călătorind în minte cu-ochi deschişi pe stradă, vara.

E frig afară, că-i februarie şi-i dulce cald;
sunt c-un tricou şi-s în bermude, e gol
pe asfalt şi-i linişte şi cerul e-un smarald...
Doar glasuri tinereşti se-aud pe lângă mall.

Păşesc, doar creierul, pe "Septième Avenue"
şi mângâi o aurie de Stingray Corvette
ce-am luat-o ieri aşa "à la première vue"...
O simt şi acum, o fericire... A trecut Yvette!

Sunt la Laval, în Chomedey, îs "dans la trentaine",
bătrân că-s iar la studii-n Saint-Hyacinthe
aproape la sfârşit de an... Mă umflu-n pene
să-mi inspir bucuria... Parc-ating ţinte, cent cu cent!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventar pierdut

Născut s-acumulez
m-am luat pe bucăţele...
S-am timp să-mi revisez
petrecerile mele.

Nu aveam încă dinţi,
păşind... nu aveam păr;
mă copii din părinţi,
scrutez spre adevăr.

Nimic nu cunoşteam
pitic descurajant,
vocabule n-aveam...
Oricum neimportant.

Tot rând pe rând, tot dus
să-nvăţ din alţi percepte
nevrute, mi-au indus
înscrisuri imperfecte!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restart

Ţi-am pus o simplă întrebare;
"-Te-ai învăţat, cu faţa mea,
că sunt bărbatul tău?"...
Era-ntr-o joie oarecare,
stăteam lipiţi pe-o canapea
cu gânduri duse în ecou,

eram urmaşi de aventuri
ce derulam, ca-n filmul mut;
secvenţe de-un amor părtaş,
de rupere de legături...
Eroi de un divorţ trecut
şi-un viitor sinucigaş.

Visam maturi, cu gând de tineri,
să reparăm piese uzate
ce n-am întreţinut, culpabili;
Eram la vârsta înspre-o vineri,
din zilele ce-s şapte toate...
Ai iubirii, eram, irecuperabili.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râs

E timpul meu să râd, să fiu iar vesel
Chiar fără de motiv, doar pentru tonic
Să-mi fac mintea cu suflet tot armonic
Şi inimii, de-are necaz, să îi zic... lese-l.

Să simt că fruntea descreţeşte-adâncuri,
Că ochi-mi sunt lucioşi, se sparg în stele
Şi dinţi umbriţi scot albul de sub piele
De buze se-aninând de colţuri, din rărunchiuri.

Trup să-mi tresalte-n zvâcnete, avalanşe,
Poate şi lacrimi să îmi dea de-atâta bine
Şi să mă-ngenunchiez, mă prăvălesc pe vine...
Din poze, instantanee pereţii să-mi fac planşe.

Şi glasul cu inflexiuni în descărcări promise
Doar să irumpă-n hohote-unicat, să m-umple;
Să simt că nu mai pot -fragil ferice în tâmple-
De atâta râs, de OM... Singur ce-o fac... şi-n vise!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motelul viselor

Escala rutelor pretinse
Din lumea mariajelor pe veci...
Tumultul de minciuni pe buze ninse
În avalanşe de rupturi, de inimi reci.

Bărbaţi, femei necunoscute,
Perpetuu se aruncă în extaz
Sătui, sătule d-ore petrecute
În aşteptări de sex pierdut şi de necaz.

În gemetele zilei dintre nopţi
Un vălmăşag nebun de şefi cu secretare,
De tinere zglobii cu Don-Juani copţi,
Îşi pregătesc în gând, cuvinte de iertare.

Se-ntorc sleiţi de zbucium din amor,
Rămaşi cu amintiri pentru nesomn...
E drogul pentru rănile ce dor,
E visul "uşuraticei" de-a se iubi c-un "domn".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul cunoaşterii

Ca eu să te cunosc,
mai întâi trebuie să-ţi efleurez privirea,
apoi să-ţi tulbur mintea ca un mosc,
să mă primeşti în gând, gândirea,
să iau un loc în suflet,
să-ţi ating într-un tot tremur mâna,
de care să mă prind dintr-un răsuflet,
să mă apropii mult de corp, întins pe râna
pe care să-l pătrund
pe toatele intrări, cotloane
şi unde să mă vărs profund
de mine, să mă uit de orice, galoane
ce inutile sunt,
când dezbrăcat tot, gol
de umbre... numai o umbră pe pământ
e numai adevăr, nu se mai joacă rol,
ci numai pur şi simplu dăruirea
total, până la oase... trosc,
când e doar câteva minute fericirea
de-a fi, să pot să te cunosc

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, române

Trezeşte-te, române,
Ia-ţi ţara în mâini curate
Şi scrie-i castul nume
Cu sânge de dreptate.

Păzeşte-i codrii iar
De cozi ce învârt topoare.
La mal, să-i fii un far...
Că d-eşuează, o doare.

Câmpiile să-i fie
De drept, din neam avute,
Să nu se întoarcă glie
Înapoi, la inimi slute.

Să crezi într-o credinţă
Egală tuturor;
Ce alină suferinţă...
Duşman, îl făcând amor.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie.ro

Ce fericiţi suntem de soartă
c-am prins democraţia,
ne-a bătut la poartă
în România
şi-am deschis,
fără să fi cunoscut-o;
era ceva demult promis,
ce bieţii noştri n-au avut-o...
nişte amărâţi cinstiţi!
Să fi-nvăţat şi ei mizerii
de fiecare zi, prostiţi
de mafioţi demni de Siberii,
analfabeţi ajunşi baroni,
bogaţi făcuţi de-un cincinal
din vechii sifonari demoni...
că n-am tras apa la canal!?
Iar tineri, toţi o studenţie
nu-n aule,
facultativi, într-o beţie
licenţiaţi în staule,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia... "ne" culturală

Pe-asfaltul încins se preling, vâjâind... sute, mii de mobile
Fuste mici, sâni mijiţi, dar golaşi, buze roşii-s multiple copile.
Nu munceşte mai nimeni, toţi se plimbă pe străzi, sunt... săraci;
Sunt la market cu toţi, cărucioare umplând, că e criză, iau cu saci.

Mulţi au jeep-uri, sau cabrio şi-atât ştiu, sunt "tari" şi sunt tineri,
Poartă aur la gât şi au euro în cont, au dolari, nu muncesc şi e vineri...
Fac cu toţi "IT", programează, fac soft-uri, up-gradează ustensile,
Totu-i doar virtual, ne plimbăm, doar în gând şi mâncăm... facsimile.

Milioane şomăm, la servici îi plimbăm pe clienţi ce se zbat de a face...
Înmulţiţi, cum bacterii, n-avem alta în gând, doar bolnav al întoarce;
Neştiind fatalism- căci pe gazdă omorând, ce te ţine în viaţă, e finalul-...
Ţipă, înjură în cor, important nu-i produsul direct, ci sunt ei cu... moralul.

În programe Tv, nu mai este cultură... de câmp, nici de carte,
Doar abjecţi demagogi ce puterea o vor iar şi iar, îşi cer parte...
Sau "pipiţe" umflate cu botox, golaşe cântând şi de trup şi de voci, în "play back"...
Inclusiv prostănaci de reporteri, ce nu ştiu o vorbă şi-anunţă un viol, sau înec.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustrată de gând

Sunt iar cu mama, strâns de mână,
La bloc, pe aleea din Laval,
Venită un pic la Montreal,
Să ne vedem, doar o fărâmă...

O văd atât de fericită,
Zâmbind la micul căţeluş
De-o palmă şi păros, de pluş,
Dar ştiind să-i ceară apă, pită.

Şi tata, e din nou cu mine,
În parcul verde, Lafontaine,
Cu păr un pic şi alb; la ten
Un pic color, de soare, bine...

... Stă aplecat ţinând o alună
Şi-o veveriţă dă s-o prindă,
Iar el zâmbeşte; "Ştii, cu ghindă,
La noi, Dănuţ, ele se adună!..."

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe-ntr-o zi... de gemeni

O fi un semn când ziua-i nota zece
la fericire şi destin
de început de prunci de mamă
şi de-un debut -înspre tot mai bătrân,
bunic, cum se mai spune-
când poţi vărsa o lacrimă
deşi e-o zi-festin?
Că-s două vieţi deodată -un gentleman şi-o damă
în început de gemeni, se copiind, se-ngân-
Massimo şi Maeva... De părinţi date nume!
E-octombrie şi zece,
o altă zi ce altfel în neştiut ar trece
de n-ar fi luat candoare
de-un semn de-amor, de-o floare;
se-mbobocind Simon, el... şi-a mea Daniela,
umplând o boltă-n noi sori, cum picurii umbrela...
Să fie tot deodată;
mamă, gemeni, nepoţi, bunic, mătuşi şi tată???

PS

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptare

Aştept, cu ochi tânjind, să ieşi din nou la poartă,
Că-s angajat timp plin la aceeaşi aşteptare
De zi cu zi, platonic în caldă înfrigurare...
Tot mă-ntrebând cum altul ţi l-ai ales de soartă?

Ce doar visez, se pare, că este fericire
Dincolo de-un hotar ce-mi este frontieră,
Timid mă întrebând, c-o dulce amăgire,
Cum e, ar fi, să te-am o zi doar, parteneră?

Mai mult de-atât, mă pierd când ieşi ca răsăritul
Şi n-am curaj privirea s-o îndrept spre ochii-ţi calzi,
Că nu ştiu dacă rană îţi poate fi privitul,
Să-mi arzi orice îndrăzneală, de foc... în ce te scalzi?!

Rămân 'n aceeaşi transă, cu ochi sleind în lacrimi,
Tot aşteptând curaj -ce-n veci nu-l voi avea-
O zi, te unduind în mers ce împrăştii patimi,
Să-mi faci un semn din zâmbet, că-i da... O, de-aş putea!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunicat

Particula, ar fi unicat; o suferinţă, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar şti, cunoaşte... nu ar fi nicio făptuire.

Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar şti;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...

... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire şi n-am şti de frumos...
Că n-am cunoaşte pe-altul, guri n-ar fi de folos!

Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulţi egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai...

mai plec câteodată din mine, străin
mă caut,
mai ies din graniţe destin
aut.

mai fug afară de linii;
unii zic că greşesc,
dar simt nebunia s-o fac; vinii
plătesc!

mai cred câteodată adevăr
în minciună
şi beau să leşin, ca să mor,
de arvună.

mai simt ameţit de iubire
vârtejul
şi ţipăt ar fi "fericire",
dar uscat e... gâtlejul!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile

Sunt cea mai fericită parte a vieţii, ele, nopţile, pline de vise
Şi nicidecum zile cu număr, cu limitările; în plăceri, ambiţii, avut.
Fără de margini ego, nu complicat real, doar simplele, promise...
Poate de asta în noapte ne ivim mai mulţi... îi suntem nou născut!

O luăm sfătuitoare, plinul de amor, de-un "tête à tête" idilic
Şi n-o urâm că ne scurtează paşii de parcurs, ne lăsăm pradă
Absenţei, în trecere de ore în secunde, de un sprint în neştiut, empiric...
Ne-o facem dulce sărbătoare; de aniversări, noi ani... Ne e dragă!

N-o supără că-i amintiri de crunte, în bezna-i, de accidente
Şi n-o numim de naştere, nici pentru nume nu o celebrăm!
Rămâne parcă un mister de jumătat' de viaţă, eminamente,
Uitată... Poate că nu, căci se răzbună eterna, ce la amurg urmăm!

E de-ntuneric drog, fără de licăriri, când paşaportul de serviciu... ni-l predăm.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Mi- e dor nespus de mine... fizic!
Călătorind pe alei de parc...
Cât de uşor eram... un arc,
Cu trup de pană, suflet liric.

Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!

Şi-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar să-ţi dau... că poţi să mori;
Aşa mi-ai spus, o rugăminte!

Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg şi doar plonjam;
Doar vis... vroiam real, să şterg!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!