Textele de mai jos conțin referiri la iarnă, dar cu o relevanță mică.
Pojghiță de iarnă
Filmul de alb s-a așternut imagini ca să șteargă,
Cum pânza de ecran ar astupa poveștile filmate,
Lăsând numai decor iuni, spart doar de înaripate
Pe-o spumă între cer, amestecat, de câte-o neagră creangă.
Inundă lacrima pe ochi ce-ar vrea vreo deslușire
Ca și cum uniformul doare, căci nu se cade a fi,
Iar mâna dezgolește neștiute forme, albul gri,
Ce mai în afund renasc culori de frunze, ruginii în putrezire.
Din când în când picuri de dalb dansează asonic vals,
Fără perechi, se culcă încet împreunând în pâslă,
Se întețind, fără motiv, să-i curmi cu mâna vâslă,
De pe obrazu în luciu, își înroșind în umed caldul fals.
Se oprește apoi, cum a început, cernitul de floral
Și calc parcă cu grijă pe petalele înghețate în țiplă,
Ce sparge, scârțâind să toarne urmă și, de rană țipă...
Parcă să zbor aș vrea, să nu mânjesc, s-ating covorul hivernal.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culpabil de clasic
Încerc cu-ambiția de euristic
Să-mi promovez preopinențe
În ce cred eu c-am mai artistic...
Să-nving tabuuri, oponențe.
Lecturile-mi sunt tot mai rare
În cursa spre-un original;
Să nu-mi clonez mod d-exprimare...
Vreau eticul să fiu, moral!
Nu țin nespus la frumusețe;
Nu copii Narcis, Freyja, Yiima!
Chiar Laură de-mi dă binețe,
Nu sunt Petrarca pur... inima.
Pulsul mi-e ce mă înconjoară
Și simt că-mi năpădește porii
Din piele, țeastă... Iarnă, vară,
Din inimă-s arcuș viorii!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfătoși prieteni
Ca la bătrâni, dacă nu-i ai
Să-i cumperi, că oricum te costă!...
Și pe nevastă s-o faci fostă
Și de nu au, tu să le dai?!?
Veșnic prezenți în a da sfaturi
Nu-și fac din rezultat probleme,
Că la eșec n-au de ce geme;
Singur te cureți de rahaturi!
Nici pentru bani nu-ți sunt credit
Că tot ei au mereu nevoie
Să-i ții nătângule dom' Goe...
Din ei să-ți facă un audit!
De vrei să-ți iei mașină nouă
De lux, cu șarm decapotabil;
"E cum de n-ai indispensabil
Pe ploaie, iarna sau pe rouă"!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palpabil
Stau lângă sobă, îi dau frigul
C-altfel nu s-ar răci...
Mă chircesc cum covrigul
Și-aș boci...
Și-s cu capul în jos, țin un scaun pe dos
Să-mi vină minte
Din firele părului, ca lăncii ațos,
Ordonat până-atunci... Pierzându-mă-n prea mult cuminte.
Iar foaia se-mpinge în bila de pastă,
O-nghite
Într-o seară de iarnă nefastă
Creându-mi ispite...
Sunt de mult 'n timp de beznă;
Trecut să-l câștig
Ca-n cartul de strajă-n cazernă...
Santinelă de frig.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O... dragă!
Vrei ca tu să-mi fi gând,
Vrei să-mi fi Universul?
Glasul tău- fie-mi cânt,
Spusul tău- fie-mi versul?
Crezi că-ți merit avutul
Oh, frumoasă ce ești?!
Mă accepți? Îs neștiutul...
Dragă fee, de povești!!!
Ai vrea tu să fi floare
Și din lacrimi să crești?
De-ți dau schimb la candoare
Fericiri din povești?
Ai puteri să mă rabzi,
Să-ți fac cuib de petale;
Suflet scări, să nu cazi,
Aur fin să-ți pun dale?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se crapă pământul, să nască
Se crapă-n ramuri neaua iernii din albul scurs, regenerând
La primele răcori de cald ca un porumb de floricele
Și parcă mintea scapă frâie, visând călătorit arzând,
Iar inima ar plezni nebună să-mi iasă toate-n păr, pe piele.
E-un freamăt presimțit oriunde și picuri verzi se sparg în foi,
Ninsoarea se pornind petale din must de sevă-n capilare,
Ce urcă amintiri din huma de alți de-ai noștri, precum noi
Ce își țin iar inima-n palme, s-o dea, cum pomul își dă floare.
Se varsă șipuri uriașe, pe simțuri, inundând parfum
Până ar plezni și piept de dulce, de atâta ploaie de miresme
Și clopoței cu trei ovale se pleacă sfioși lângă drum,
Pierind tăiați de toporași și-n șir apoi, pufoase iezme.
Din griul gloss, sau ceruit, se văd topazuri de acadele,
Înfipte în reavăn de-o mochetă întinsă suluri peste brun
Și-n zări e-un zumzet, un concert, de faguri roi și păsărele,
Iar mintea-n zbor pleacă și ea... Sunt tot o muzică, răsun!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
August, de soare
E bolta spartă de o topitură ca un gel metalic
Franjurat incandescent în raze orbitoare
Cu ardere de șarjă, pusă în creuzet de probă
Ce-o simt oriunde mă ascund, pe obraji, pe spatele cefalic
Colant, înfiptă pe sub piele ca o lipitoare.
Am creierul înfierbântat de atât senin, uitând de ierni de lângă sobă.
Mă perpelesc din grunjii de melantonină în arămiu
C-am clorofila mea de Homo, îs cameleon
Întins pe plaja de-un Pământ ca tras pe roată...
Și atât de mult sunt răspândit și tot mă simt pustiu,
Adesea numai eu, cu gând sub cerul tot, pe un balcon
De-o stâncă... ce mi-e inima, întărită de la atâta zloată.
Stau pe-un fundal de cântec gâjâit dintr-un portabil
Răstălmăcit în triluri de la nevăzute păsări, solo,
Și mă scurg tot un cald de pastă în bila ce întină foaie
Să spun ce simt, cât de mult, mult mă bucur că-s un respirabil...
Mă las prăjit de sorul meu de undeva de-acolo,
Zămislit tot o apă... ce mă storc să poată fericirea verii s-o mai domolească, s-o îndoaie...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arțarul
Se-mbracă într-o cutumă anuală
Și se golește tocmai când i-e frig;
Uitând de toamna timpului de școală,
Cu pui de puf, ce-ncercă-n zbor, câștig.
Un cuplu de codate gri se joacă
În dragostea fugară prin umbrar;
Ferice pentr-o gazdă fără plată
La veverițe, ce-și adună inventar.
E globul pământesc, rotund și falnic,
Cu verdele plămân de clorofilă
Adus lăstar, lângă orașul jalnic...
Acum, străjer pierdut, lângă o vilă.
S-a rupt de greutăți, o iarnă cruntă,
Lăsat de unul singur sub "verglace";
S-a vindecat și-i pregătit de nuntă
La cuplul jucăuș, fidel rămas.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu cenușiu
De ce mi-e tristă fiecare toamnă,
Bătut cu vânt, în picuri și cu frunze,
Spălat cu ploi, de tot ce-avusem muze
Pe-ascunse... Că mă-ndrept încet spre iarnă?
Se moare fizic, timpul, anual
Mă păcălind că-i doar, moral, un ciclu;
Pierzându-mă perpetuu-ntr-un periplu
Fără de-ntors... În solul de fundal.
Mă pierd din mine, într-un melancolic,
La trist repetitiv de Nou de An
-Un mincinos, că ce-i trecut e van-
Pentru un miez de noapte... Euforic.
Toamnă îs încă, în culori de foi,
Ce-s întrupări de suflete scadente
De vieți pierdute, sau intermitente...
Prescrisele de Dumnezeul... Dintre noi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineață?
Am amestecat literele din ziarul de dimineață
în cafea
și a ieșit foarte neagră,
mai mult de la lipsa de suflet; rea,
o zață,
iar în loc de dulce m-am pus pe înjurat
teleshopingul de la televizor,
după care
am luat mașina
dintr-un morman c-o pancartă "Parcare"
și m-am blocat...
nu era niciun zor,
erau mulți traficanți autoconsumatori amețiți
cu care nu vroiam să mă țin pe același drum
însă au apărut, ca să-ncurce și mai mult lucrurile
tocmai acum,
niște salvamari,
pentru că erau în albastru
și se dădeau mari...
s-au făcut cimpoi
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpănă de vifor
Nu se mai sfârșește iarnă,
Fulgi aleargă să se cearnă,
Ghioceii au înghețat...
Suflet mi s-a spulberat.
Peste tot sunt doar troiene,
Picuri s-au lipit de gene
De la lacrimi răscolite
De-așteptări nepotolite.
Tot e-un alb de spumă rece;
Pe străzi nimeni nu mai trece,
Doar doi câini se tot miros
În amorul viforos.
Zboară țepii de cristal
Într-un vuiet mașinal,
Vânt lovește în ciomege...
Păru-l-am tari șomoiege.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"From your Valentine"
E luna focului, lângă cămin
când stai, cu inima o floare
de gheață, cu obraz lipit
pe geamul aburit de buze
visând cu suflet plin de muze
ce-aștern pe foaia de pe scrin
cuvinte dulci, voalate-n boare,
închinând rugi să fii iubit,
să storci suspine printre scuze...
E-un fin fior în sternuri stângi
ce-ți dă roșeața rozei fine
și-o apnee scurtă-n abdomen
ce stă cum pendul nemișcat,
de emoție transfigurat,
oprit din timp, când stai să frângi
bilet, ce nu ți-e sol de bine
și baftă ceri, ca-n examen,
să treci greșeli, de neiertat...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banca
O dâră verde iese din albă neaua-n crustă
Pe aleea de castani ce-o știu pe dinafară
De când îmi petreceam vacanțele de vară...
E banca îngropată în gându-mi fără vârstă.
M-aștern în loc de omăt cu visul din retină
Cu ochi deschiși; văd iarna, osos stingher de câine
În pas săltat trecând fără de ieri, de mâine...
Și angelic chip din clasa liceului, o virgină.
Oh cât am așteptat-o să vină să se-așeze,
Să îmi pierd mâna-n păr cu ochi plimbând pe buze
Ce nu-ndrăzneam să cer, speriat să nu refuze
De-o atingeam în mutele-mi, dorințele prea treze.
Am stat și să răzbun trecuta neîmplinire
Într-un sărut prelung cu alta-n seva cărnii
În scârțâit de dinți pân' la-nroșitul țărnii
De buze sparte-n spasmul de-a inimii oprire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rod
Stau aninat ca fructul, sus pe ramuri,
Mai copt pe zi ce trece, aștept să cad
Bun de consum, pe o potecă, în plin vad...
Îmbujorat de atâta pârg să-nroșesc flamuri.
Mă însămânțez tot neam de același trunchi
Și-aș vrea din miile semințe fără număr,
Ce putrezesc, să dau lăstarul rar și tânăr...
Și tot așa, să fiu al neamului mănunchi.
Chiar floare dac-am fost, purtat de albine,
Nicicând n-am fost un dezrădăcinat
De-al său pământ, ce semeni mi-au mai luat...
Că-s seva lui, mai mult la rău, decât la bine.
Și pasăre de m-ar mânca să mă digere
Împrăștiind sămânță-n locuri depărtate,
Rămân tot eu, ce nasc paternitate...
Ce-aș vrea s-o știu născândă, nu că piere.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara
O întrevăd din sunet se repetând în ecou
Croa, croa... pe gri noros de cer de plumb pustiu,
În balans de-o acoladă pătând uni tablou
De-un negru pur, de-un straniu reamintind sicriu.
E doar alarma-n "single" ce se-nmulțește-n sute
Ce-acoperă văzduh și auzul tot îl umple
Se coborând pe câmpuri cernitele cernute...
Până ce-un câine aleargă și liniștea o rupe.
Pe-o țambră cocoțată rămâne una-n urmă
Stând maiestuoasă-n fracu-i lucios din pene lise,
Cu ciocul gros, ochi ageri pe-un griu ce fața-i curmă...
Cu expresia-i înțeleaptă din lumi trecute, închise.
E sigur mai bătrână ca mine, cred mă știe
Că m-a-nvățat să pot din vitregiri să fiu;
În ger pe viscol crunt să zbor, să cresc din glie
Ce-i searbădă la alții... De-ai mei plină... ce-i țiu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesfârșit de-o iarnă
Urme-adânci înfundate-n înnouratul, pudratul de puf,
Peste câmpu-n scaieți rari, brun-strâmbii și rupți,
Se acoperă-n treacăt de viforul plin de năduf
De-un ianuarie crud, repetat nesfârșit, ani de ani... tot mai scurți.
Înapoiul se pierde, se ascunde cu praf de ce-a fost,
-De-alb de vată ce piaptănă-n scrâșneul rece de vânt-
Doar în față-i scăparea-nentinatului, neantului frost,
Așteptat să se calce... cu frica de caldul, din negrul mormânt.
Și ochii îngheață-n tăiș de-alburii cataracte
Strânse-n pielea ce crapă-n ridate înghețuri,
Cu crezul că-ntorsul privirii-napoi, în antracte,
E-o sursă d-elan... de sărit de arșituri de viețuri.
Și-i lung anotimpul și-i culmea și-i ultim și-i greu
Și nu mai e nimeni în jur, sunt un spate de dune
Bântuite deja de trecut, ce-l ajunge în veșnic mereu,
Cu-ntrezare de-o pâclă de ceață... cu negrul ce soarele-apune.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstălmăcire
Avem proprietatea a ceea ce suntem...
Și nimeni nu poate decide s-o pierzi;
E cum pomii știu, după ierni, că sunt verzi
Și dragostea, cum că, doar noi o inducem.
Existăm prin credința de propria grijă,
Luptăm peste-poate doar să existăm.
Ne-avem un integru, corp-suflet purtăm...
Pe cer suntem noi doar, suprema deviză!
Decizia, veșnic, pe treptele ființei
Noi singuri putem s-o schimbăm cum să fie.
Ne-i dat portativul, suntem melodie
Din notele-nalte-n solfegii ale știiinței...
E sigur ceva ce nu merge-n substanță,
Căci singurii noi ne dispunem menirea;
Decizia-n timp când să luăm o vacanță
E a noastră; pierim, înviem omenirea?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire-i?
Știți voi oare iubirea
Ce pe cord lasă rană
Sau țintiți fericirea...
În egoism de Satană?
Știți de-a ei consecință
Cum omoară de vrei
Sau că-i naștere în ființă
Din nectar dat de zei?
Sau aveți simț fugarnic
De profit, palmares,
Folosind în fățarnic
Fadul hâd interes?
Credeți doar bani ce-alegeți,
Aștri, promiteri multe;
Fără gând să purcedeți
La morala din culte?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stare critică...
Ah, cât bun simț și umilință e-n plâns de-atâtea, atâtea mame
Și câte lacrimi seci au tații, parc-ar fi surzi și muți deodată,
Cum și iubiți, iubite odată, sunt sfâșieri de poze în rame
Ce-au înghețat, ca în icoane... doar cu privirea, devastată.
Și cât de crud e că nu sunt în stare critică făptașii,
Cei vinovați, călăi ascunși sub masca vorbelor deșarte
Că nu sunt ei puși să vegheze!?... Preoții, își știu enoriașii,
Căci viața își scapă cine poate?... Toți, sunt birouri cu pancarte!?...
... N-au nicio sarcină de viață, pentru că nu e-un material,
Nu este ban pentru făcut, oricum deja s-a luat, degeaba,
Iar moartea, viața de mai este, sunt parte dintr-un spiritual,
Ce lor nu le e obiect... Subiect ei sunt, nu noi, pleava!
Ei, stau cu arătător întins mereu spre altul, un neant,
Oricum nicicum nu-s dintre ei -ce nu produc nimic la țară-
Doar cei ce-n muncă sfârșesc zile, cei cum și apa de-un hidrant
De adăpat de bun trai... Ei, ce și iarnă și-o fac vară.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dogy
M-a privit cu ochii duși, de dimineață,
Cu orbitele adâncite fără lustru,
Șezând mai trist decât tristețea, hoață,
Ce adesea-i trădătoare... Iar îl mustru?!
Era mai mic mult de ce este,
Se cocârjind cu burta-i albă, suptă,
Întrebător parcă mi-ar spune o poveste,
Dar n-aveam timp de viața-i întreruptă!...
... C-am luat în treacăt semn de suferință
Și-am tot sperat să-l regăsesc mai viu
La întoarcere... oh cât deplâng ce ușurință
Am câteodată, parcă nu știu cum să fiu!
Era bărbatul viitor, cu surori patru
La fel de mici, din tandre mogâldețe
Ce-a lepădat o noapte o cățea sub patu'
De-afără-ntr-un ianuar de minți înghețe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre iarnă, adresa este: