Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Plin, de lună
... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut să răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiță,
pe basoreliefurile, ce în noapte își iau luciu,
stă, aproape nemișcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiță
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o țigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mișcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze își căutând
și c-o privire cu suspin de ușurare, din ceva greu,
se înalță un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Livada uitării
Liane întinse, pârlogind mărăcinoase,
De muri cu volbure ce prind în verzi cătușe
Pas cercetaș de vremi din firi apuse,
Printre strâmbași puiandrii în ramuri des golașe.
Înalte crengi țâfnoase în trunchiuri vechi de pruni
Știuți doar după coaja-n lucii foi, crăpândă,
Din care țepi alungi se-ntrepătrund s-ascundă
Firave frunze-n vârfuri spre cerul cu lăstuni.
Ades, adesea cioate sau cioturi, buturugi,
În putrezire brună cu lucii în caramel,
Sunt mărturii furtunii, sau cozilor de oțel
Ce în avânt sălbatec nu s-au pliat nici rugii.
Arar, de-o palmă înguste, șerpuiesc rectilinii
Dâre de-un bej deschis printre cremoase gloduri,
Ce duc spre-un gard de crăci legat nuiele-n noduri
Și move zbârcituri sunt rod ascuns luminii...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu două fețe
Azi, noapte, luna a fost la rendez-vous,
mă păcălind cu plinu-i, ce de mult nu fu,
să-mi spună că și ea îmi poate fi lumină
și, să-i cred caldul din albul de hermină,
dar că n-apare iar la fel la noapte...
mi-a spus-o rece, numai mie, în șoapte,
cu o față-n vorbe... dar nevăzutu-n fapte.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din tot ce-i
Din fiecare cupă-n floare
Tu-mprăștii lumea de nectar,
Din stele ești o călătoare
Regină, în stupul planetar.
Din munții albi de spumă castă
Ești piscul ce vor toți s-atingă,
Din închisori ești o fereastră
De-azur ce dorul vrea să stingă.
Dintre petrecerile lumii
Tu ești dorita parteneră,
Din nestematele minunii
Tu faci brățară viageră.
Din tot adâncul de mister
Ești mina-n pietre prețioase,
Din tot ce-n zbor este pe cer
Ești flacăra de rugi pioase.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai uitat
Ai uitat să mă-ntrebi, demult, de la un timp
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineața-n roua-ți să mă scald, să fii
Cum primăvara-n flori, un singur anotimp!?
Ai uitat să mă-ntrebi de mai am prinsă Luna
Să-ți dau, să stai ascunsă pe fața-i nevăzută,
Să te implor 'n amurg, lumină să-m faci rută;
S-o am să te-ntâlnesc, numai pe tine, una!?
Ai uitat să mă-ntrebi de te vreau noapte-adâncă,
Doar tu să-mi fi un gând, cum firul licăririi
Ce numai tu-l deznozi te pătimind iubirii...
Mă prăvălind 'n abis, din poale-n vârf de stâncă!?
Ai uitat să mă-ntrebi de-mi mai ești sus pe cer,
În val de puf de nori pe bleul sidefat,
Cu soare, lună, stele, în palme... ce mi-ai luat
Să n-am, de vei pleca, de nu-ți păstrez mister!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiriduș
De la fereastra luminată cum galbenul de ou lucios,
Plecat din buzele în freamăt de frăgeziri de roșii maci,
Se înalță cald fuior de vis în ruga gândului sfios
Cu timp ușor, de zbor... copila, doar ochi-i desfrunzind copaci.
Ar vrea, cu mâinile întinse din vârf de muguri, să atingă
Și ea din bolta toată stele, să-și simtă astrul fără nume
Acum, când încă n-o cunoaște, dar știe că de-ar fi să stingă,
Copila-i va fi o scânteie, o zi, sau noapte... lăsând lume.
Nu știe că-i așa firavă, numai speranțe, de va fi
O rază să-și îndrume licăr în umbra astrului pribeag
Și ar vrea în palmele-i să-l țină, în răsăriri de zi cu zi...
Să și-l culeagă din sclipiri pe-o ață în colier, șirag.
Întreabă licărul, copila, cine o așteaptă în prag femeie
Și cum va fi pășitul roșu de drag, din sânge de fecioară,
Iar dacă dor este etern, sau spulberări veșnicu' încheie
Și, lacrimile-s de extaz, ori stoarcere... de-ar fi să doară?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct fierbinte
Fulger, aș vrea să țin în palmele făcute pod,
să strâng ca într-un căuș
ceva nepieritor
și să îmi ard din munte, să mă fac fum, un nor,
să scânteiez pe cerul jucăuș
întins într-un venin miriapod
atotdistrugător,
o bulă de lumină ca de pluș,
ca un vampir, doar brațe, dinți, apod
și veșnicii să dau, din mușcătura ca de un arcuș,
din șerlac îmi scuipând tunet, fior...
poate o-i fi Dumnezeului, un punct... de arătător.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caldă zi
O caldă boare topește văzduhul,
nimic nu se mișcă nici pe cerul albastru,
doar se-aude trecând cauciucul pe-asfalt
și oul și-l cântă răgușit o găină
crezând c-o s-o asculte vreun drag... neștiutul...
... și-un cal cu un car cară-n ape balastru'
iar stăpânul împinge, că malu-i înalt...
În mijloc de drum stă din fiert o mașină!
Se văd lângă râu și în apă copii
ce strigă stropindu-se goi, se-alergând...
o cioară și-o alta se scaldă fugar
și-o vacă scăpată din turmă alene
se leagănă-n mers... guguștiuci cu alb și gri
se strigă, răspund huhuind tot pe rând...
și-un clopot se-aude chemând la altar
și nimeni nu mișcă, sătucu-i o lene!
Doar crâșma cu ușa deschisă îmbie
și-s doi vechi clienți la o masă amețiți;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprema mreajă
... tocmai am stat cu Dumnezeu de vorbă, așa la o șuetă
și m-a-ntrebat cum mă mai simt, ce vânt m-aduce, de mai e planetă,
cu de-alde ai mei; dacă se mai ocupă cu onoare, cinste, cu iubirea
de semeni, de alții... altfel, dacă mai dau fără să ceară, mai crează fericirea,
iar bunătatea, ce-au primit-o-n dar, dacă o răspândesc, OM mai există
și gândul nu-i doar scop de-a fi mai mult de sine... de suflet mai persistă,
să nască pururi puri urmași... să-i îngrijească precum șoimul mesager,
să ducă crez că LUMEA-i mică rău de tot, ca să-și mai facă rău, e-un punct pe cer...
că-i este greu și lui, cu atât neant, să ne mai poarte atâta grijă, deja ne-am făcut mari
și nici pericol nu ne Paște, căci ne-a dat El un fiu martir, să n-avem adversari...
și-ntr-un final mi-a spus că pot să-l cred, să nu mă îndoiesc că ne vrea bine
sincer, nerăstălmăcit, iar dacă ură vrem, ne lasă-n plata sa și nu mai intervine,
fiindcă așa se spune; "nu poți lumina ce-i clar, căci nu se vede raza, doar se simte
de o lași să treacă, să dezghețe frost, că întunericul se învinge doar cu... minte!"...
... așa că i-am răspuns că-i totul precum vrea, că-s numai eu greșeala,
că nu credeam de fel c-ar fi totul perfect, mă închinând numai doar când boala,
sau nenorocul meu, în egoismul de-a fi cel ce reușește, cere, chiar cerșește,
uitând că spirit spune; "dacă vrei să ai, nu cere, lasă-te pe tine, dăruiește!"...
... și-am rămas singur, pe neașteptate, în noaptea lunei pline, stând pe plajă
cu ochi lucind spre apa ce se varsă-n cer... ce i se spune orizont... A fost o vrajă!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, Doamne, cât te iubesc
Cum și Soarele uriaș zi de zi se topește în înghețul de Lună,
Cum învolburatele fluvii se năpustesc neîncetat în imense oceane,
Așa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună...
Așa mă-nchin Universului spre a-mi fi, pe vecie iubită, în fire de arcane.
Cum comete înghețate își lasă dâră de fum, se distrug în milenii,
Cum vulcani explodează atomic în înaltul suprem, în stratosferă,
Așa dragostea mea ți-o închin nesfârșit, fără timp, pe decenii...
Așa să mă nărui, într-a ta-nmiresmata d-esențe-atmosferă.
Cum ghețari milenari se topesc în uriașe aisberguri de sticlă,
Cum munți, din înalt, se prăvale-n magnitudini Richter, de cutremur,
Așa mă dezintegrez într-ale tale frumuseți de mister, fără frică...
Așa inima-mi zbuciumi, într-un profund, sacadat și continu de tremur.
Cum valuri rostogolesc și distrug mii de-ntinderi uriașe, de țărmuri,
Cum dezlănțuitele vânturi deplasează enormele șiruri de dune,
Așa vreau să mă împrăștii pentru tine, între mii și-ntre mii de tărâmuri...
Așa vreau, s-ai din mine, tot ce-ți vindecă răni, să n-ai veșnic simțiri de la lume.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
#Strada
Era, până ieri, traseul la muncă,
Ieșirea de mână în decor, libertate,
Dar și furnizorul de comă adâncă
Sub scrâșnet de frâne... O moarte, pe roate!
A fost siluire cu steag, defilare,
Ocheadă în treacăt, privirea-n vitrine,
Dar și sfârtecări în moral, degradare
De-un bitum gropar... E dutele-vine!
Era întâlnirea-ntre două, un colț,
Speranța găsirii cu-o nouă iubire,
Dar și loc de ură, de șiș, pentru glonț,
De bâte, mineri, "agenturi"... Răstignire!
Era, dar schimbată-i, nu mai este comună,
E-un nou nume propriu, o ebluisantă,
Prezența de nou! E cum zâna bună,
Numită idee, un popor... Epatantă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
Lumini pe cer Pământu-i, pe străzi, în case, în inimi,
Alaiuri trec, se-adună, se scurg înspre saloane...
Mustesc bărdăci cu cepuri ce-și cască-n guri arinii
Uitând de rațiuni, vărsându-se-n galoane.
Lumea se-avântă-n nou, se lăfăie-n speranțe,
Țel, viață de-o secundă, se-anină de-un sărut
Intim cu gloata martor, 'n extaz de dans, romanțe...
Acum ori niciodată își jură amor, avut!
Neasemuită-i noaptea de vis, trecând noi ani,
Ispite efemere-n eternul "La mulți ani"!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O bulă de perlant
Se-adună râu de-aluviuni în estuar
Și de-un picior se șchioapătă o scoică
Orbită de nisipu-n mâlul planetar...
Se trage-n carapace ca-ntre sâni o doică.
Își avalează sarea mărilor ajunse,
Se ascunde de prea multă lumină
Ce-o mistuie-n ea însăși valve nepătrunse;
Un glob pe-un fir de praf în sidefare fină.
Se apără cu ce-i mai bun în sine
Timp lung, nu-și pune cap pe pernă
De parc-ar ști că doar un șnur o ține
Și moare într-o zi ucisă pentr-o perlă...
O viață-n nevăzut, cum cânt de-o neagră mierlă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginație...
... e scaunul, în întuneric,
cu un umăr gol
și plinu-i s-a golit
de-o faclă mistuindă-n trecere,
cum timpul fără întoarcere,
odată încântător, feeric...
când dispare actorul, diva de pe rol
și lasă totul un deșert, în pieptul celui rămas pustiit
cu ochii-n pâcla de-o penumbră...
scânteia nu mai este, ea ce-aprindea focul
și s-ar renaște -ce se-ncearcă să rămână veșnic sumbră-
când o lumină vie apare, strălucind să-și reia locul...
halou, ce-i scaunul șezând într-un încânt, imaginație,
ca într-o prostrație.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata
Când judecata nu e dreaptă
E semn... că-i fără judecată;
Cum proasta, nu e înțeleaptă,
Fecioara nu-i... o desfrânată!...
Când orice probă-i ignorată
Și adevăr răstălmăcit;
Ori judecata e ingrată,
Ori cine-o face, pervertit!...
Când cel ce judecă nu simte
Că rău făcut fără de vină
E precum capul fără minte
Și bec aprins, fără lumină...
... Așa e "dreptul", râs în barbă
Cu ușa-nchisă... luată clanță;
Justiția pe-ascuns e oarbă,
Cu greutăți... fără balanță!!!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obscur
Stau negrul spatelui oglinzii de cristal,
Să sorb, de-i fir, de rău în chipul alb, oval,
Să strâng însingurat tipar de amintiri...
Ce-n zilnic se succed în alta și alte firi.
Sunt smoala argintată cu spate la perete,
Un zid amorf și dur, neînțelegând regrete,
Ce atârnă în cui pe-o sticlă... lumină răsfrângândă
În priviri de stări diforme, schimbate ziua lungă.
Sunt ca retina, neagră, cu văz într-o pupilă,
Obscur, fără lăcaș, întins sticlă fragilă,
Un nevăzut ce vede orice i se perindă...
Te așteptând din nou, spânzurat zid... pe-o grindă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mut, de... ieri
Pe câți am cunoscut, pe câte,
Stau toți în mintea-mi, nume slute;
Doar poze pe-un mixaj-mister,
Pe-un raft de film de-un emisfer...
Le scot "on play" cu gândul dus
Dintr-un trecut de mult apus;
Mă minunez, parcă-s de ieri...
Mi-e dor de toți, de ierni, de veri...
... De cele chipuri reștiute;
Le am, le simt, sunt zeci, sunt sute
Și sunt sărac, că le-am pierdut...
Și cât le-am vrut, cât m-am zbătut.
... Le-am adunat cu drag o viață
De-am vrut doar eu, c-așa a fost ață
Sau singure sau strecurat
La bar c-o bere... sau în pat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vă invit
Mi-am clădit o scară...
Doar vă invit,
Nu vă promit
O viață mai ușoară.
Am coborâș în mină...
Doar vă invit,
Nu vă promit
Petrecere-n lumină.
Ofertă am pe tavă...
Doar vă invit,
Nu vă promit;
Dreg inimă bolnavă.
Sunt prin natură fan...
Doar vă invit,
Nu vă promit
Să n-aveți lipsă ban.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegeri
Depinde de alerg neîncetat 'nspre apus
Să stau doar în zi treaz, în lumină expus,
Ori fuga înspre est să mi-ndrept, spre întuneric
Perpetuu, în noapte ascuns în spatele de-un... sferic.
Același loc mi-e leagăn, de creștin ori mormon
Și, sex sunt doar o doză de-un pic peste hormon,
Că oricum sunt la fel, de altfel o copertă,
Ce se schimbă cum cart, pe aceleași punți... covertă.
E totul diferit dar de-același tipar,
Doar pusul rând în pagini e moftul de-un zețar
Și este, e, că sunt, eu cel ales să fie
Ce piere... Un fost câștig, pierdut pe veșnicie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers.
aforism de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre lumină, adresa este: