Daniel Aurelian Rădulescu despre mâini

Promisiune proprie

Aş vrea să mă restrâng celule
Ce m-am pierdut în timp, risipă,
Să mă reîntorc printre ovule,
Să plec din nou din start... O clipă.

M-aş proteja de gaspiaj,
Aş face totul un întreg.
N-aş mai fi simplu derapaj...
M-aş face piese, să mă dreg.

M-aş îngriji bucăţi de mine,
Nu m-aş lăsa din nou, uzură
La mâna altor-zis destine...
N-aş fi doar ultima frântură!?

Îmi caut cheile de genă
Să redeschid parcurs traseu,
Să fiu la moarte anatemă
Şi vouă, de exemplu... Zeu!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul omătului

Încă sleit, timpul s-aşarnă
Să frigă mâini, obraji să ardă,
Să umple sol, alb să nu piardă
O pururi, pură, castă iarnă.

Se plimbă-n nori stafii grizate
Suflând cu rece picuri-sticlă,
Făcând drum patinoar-replică...
Presărând, fără ales, din moarte.

E ca supliciu exersat
Vrând să testeze îndurare,
Luând zi să facă noapte mare;
Un preaviz d-"end" îngheţat...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invers

Aş vrea să scriu cu mâna stângă
şi de la dreapta începând,
ca în arabă...
ar fi ca o reînnoire, cu plecarea-n viitor,
ce se prezumă că l-aş şti deja,
mi s-ar întoarce tot romanul vieţii, de la coperta de sfârşit,
căci aş începe cu succesul
sau eşecul,
dar cel puţin aş şti de la început sfârşitul,
însă nu al altora, scrisuri deja, bibliotecă...
al meu, ce încă nu l-am încheiat,
nescrisul chiar,
inversul...
versul, după cum se pare, fiind un deja prea banal...
până la necultural.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imigrant

E devenit aproape o rasă
Făr' de culoare definită.
"Exterior" îi este ispită...
S-a săturat, de viaţă "trasă".

Visează sigur motivat,
Câştigu-i doar mulţumitor.
Îşi face plan de viitor...
De unde e, s-a săturat!

Nimic nu vrea, nu mai îl leagă.
Renunţă fără să clipească
La neam, la ţara strămoşească;
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.

Îşi vinde tot şi pleacă-n lume
Căci fiu de neam, este hulit.
N-are nimic, chiar de-a muncit...
Nu-i dintre fortunaţi, nu-i nume.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă fără temei

Ai mai fost la mormânt de părinţi să-i adori,
Să-ţi iei timpul să creşti şi să împrăştii de flori
Un tărâm cruciat, osuar de pământ?
Să stai curb şi să plângi şi să nu vrei veşmânt
Să-ţi acopere trup, ca al celor din cruci
Că le semeni... şi ştii că acolo te duci.

Şi că nimeni la rând are timp decât rar
Să mai vină a pururi la... stins felinar,
Şi să pună copii să-şi ia timp de neant,
Să nu uite vreodat' că prezentul pedant
N-are pic de valoare-n sfârşitul de ieri
La speranţa de mâini înspre noi învieri.
Fiindcă a cere întrun', nu-i deajuns fără har
Când nu pui la bătaie o credinţă măcar.
Că la rândune-n timpuri fi-vom taţi şi copii
Şi că mâine nici stele rămâne-vor vii.

Iar morala speranţă "învăţăm din trecut...
Fiecare la rând... fi-va suflet de lut".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"I love you"

Laşi simţ să înfioreze piele,
Toată în tuleie, covor, tu
Plutind cu alai de caste iele
La pieptu-mi, te-aşteptând, I love you!

Pe mâna întinsă să cuprindă
Din mijlocul de-un da, din nu,
Cu greu ţin inimă s-o întindă,
În genunchi să-ţi strige, I love you!

Nu mai e stea să strălucească
De-ar pieri cer, un déjà vu
Se explodând iar, să păşească
Pe raza ce-o laşi tu, I love you!

Eşti dâra, în timpuri indoloră,
Ce lumii-i leac de ieri, acu
Un şip de dragoste, o amforă
De-arome ce-ţi reverşi, I love you!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

De ce nu pot fărâme, precum picuri, să stau în zbor,
Colorat gri-deschis, sau sumbru, vânăt nor,
S-alerg pe ceruri, să-mi debarasez din greutăţi
Ce împovărează sufletul, mereu... ştiut din alte dăţi
Şi, îs veşnic dedesubtului atât, atât de-apăsător,
Parcă strivit... claustrofob, de albastru ies nevăzător,
Fundal de pânză, un Voroneţ, ce ca un zid m-opreşte
Să şterg cu palma, ca pe-o tablă, alb ce creşte
Şi să înfig mâna în azurul puf, să pot să scap...
Poate că dincolo, în nemărginit, am locul rezervat, unde să-ncap...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputând...

... cu mâinile întinse
ex-terrice mesaje,
pe planeta ninsă,
mi-aştept mariaje.

... îs cu ochii spre cer
poate am zbor, exil,
veşnicul ce-l sper...
efemer, e-ostil!

.... alerg mult sub soare
din întâia-mi zi,
m-adăp din "izvoare",
să-mi găsesc, ce-oi fi?!?

... plâng, urlu, vorbesc,
să m-audă lume...
ce-am pe suflet cresc,
ori îmi îngrop nume.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere

Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ţi faci balanţa între alb şi negru;
Căci nu poţi pierde, ce de preferinţă, dai...

Ba încă, te poţi pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanţe;
Avutul de o viaţă, în instanţe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...

E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viaţă;
Ca şi cum existenţa-i simplă aţă
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...

Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduţii printre nori;
Sunt numai suferinţe, n-au dezmierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oo, Majestate

Ah Doamne ce mult îl iubesc pe Rege;
încă de când şi tatăl şi bunica
chipu-i întrupau... E tot ce am mai drag;
e singura poveste adevărată,
e tot de ce mă doare şi mi-e dor,
cel ce-ar putea reface ţara mea, scăpată...
M-anin de timp când se spunea că "totul merge"
-aşa cum auzeam când eram atâtica-
şi-aveam monezi de-argint -făceam şirag
cu chipul tânăr, efigie- în şifonier, în dormitor.
Ce grav păcat că mi-am pierdut poveste
ce-mi legăna copilăria
de-un secol cu-nceput de film
cu pantaloni bufanţi, cu primul automobil,
când ascultam la radio fără să ne dezlipim...
Nu mai am nicio zestre;
nu se mai regăseşte onoare, datoria...
N-am nicio şansă să-mi educ copil!

EL, unicat -de fapte şi de martor- aproape centenar,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreruperi de sarcini

Sunt avorton, nereuşit,
La fel cu voi, ce mă citesc;
Nu un' din oul neieşit,
Ce viaţa nu şi-o irosesc...

... Nu sunt o piesă –neîncepută,
Ce-oricând se poate prelucra-
Sunt un rebut; uzată, ruptă...
N-am şansa de-a reînvia!

Mi-am pierdut tot, codul de bare,
Citit deja de alţii ai mei;
Nu mai pot fi o încercare,
De nou... 's vândut, pe ceva lei!.

Mă întreb; de-mi scurtez singur viaţa,
Mi se păstrează ceva rest?
Dar nu ştiu cum să reînnod aţa...
Mai bine mor, nu mă risc... test!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genom

Am ţara în mine, îs ţară eu,
Drapel, cu tot, de curcubeu.
Mă ţin lipit de toţi, o vamă,
Întegru dintr-un tată, o mamă,
Pictaţi de timp, pe acelaşi loc
Roşind pământ de busuioc
Printre un galben crud de spice,
Înţepând cer, să se ridice
Se picurând albastru-n pâini,
Storcând din glod crăpate mâini
Să scoată aur în culori,
Diverse, între poieni de flori
Păscute de zimbri, de ciute,
De miere urs pom să sărute.
Curat mă spăl în apa mării,
Vapor mă urc pe Omul zării,
Dansez pe Dunărea Albastră
Şi-am Basarabia fereastră...
Sunt tot o uşă larg deschisă,
Un primitor; ura-i proscrisă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar către sublim

Pe coapse-n liră gându-mi curge,
Priviri îmi pierd pe sânii-n pârg,
În păru-ţi fin ochiu-mi se scurge...
De mijloc mic curea-mi te strâng.

Cobor ş-alunec printre gambe
Spre glezne lungi, strâmte de ciută,
Pătrund prin rochia-ţi fir de stambe,
M-anin de gura-ţi, roşu fructă.

Tentacule de mâini prelungi
Le văd liane-n juru-mi trunchi,
Sunt mut d-extaz, cuvânt nu-mi smulgi...
Ah, Doamne, pune-ne-n mănunchi!

Te visez goală-n pat d-amurg
Când soarele sfios se uită
Cu poleieli de uncii-n rug...
În aur, corp îţi binecuvântă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împuternicire

C-un pumn de soare ţi-am dat suflet cald,
Din căuş de lună, perle ţi-am dat dinţi,
Umbra-mi cu răcoarea-mi, ţi-am făcut-o fald...
Îţi îndoi c-ocean, lacrimi ce-ai fierbinţi.

Lava din vulcani, buze-ai să-ţi-ntinzi,
Lac din munţi să ai, ochi verzui, sau bruni,
Cum copiii lumii, vârsta să-ţi pretinzi...
Pisc de Alpi-n lapte, am luat să-ţi fac sâni.

Lianele din junglă am să-ţi pun drept mâini,
Din sequia lumii o să-ţi fac umbrare...
Lanuri din planetă, ţi le dau în pâini,
Sonde-n bogăţii, ţi le fac picioare.

Vreau să-ţi dau puteri, din Pământ, tot ce-are;
Păgâni sau creştini, în credinţi s-aduni!
Infinitul razei să ne-o faci cărare;
Univers în pace, să ni-l dai drept lumi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salut către necunoscuţi

Păşesc agale străzi şi, aleile, potecă,
Ecran, pe ziduri îmi sunt şcoala, bibliotecă,
Voi cunoscuţii, ai mei necunoscuţi,
Ce mâna vi-o întind, ai mei, cândva pierduţi,
Plecaţi de pe culoare, bănci de clase,
De la adresele, azi numere rămase,
Priviri sub pleoape abia întredeschise,
Scrutind în zare prietenii promise,
Trecute-n gânduri loc de înapoi
Sub teanc de lacrimi, bucurii, nevoi,
Reaşternute, iar, cu mâna peste păr,
Cu gest uitat, ascuns de adevăr,
Ce înviorase o clipă cât o viaţă,
Misterios trecută-n chip, o faţă...
Ce eram eu, ştiut de-o altădată,
Lăsat un vis pe aleea, odat' umblată...

Suntem deodată un cadru dintr-o filmotecă,
Staruri o zi, necunoscuţii de-azi, pe o potecă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri, de-o palmă

Am pus mâna streşină la ochi... de-o palmă
să nu mă plouă... prezentul.
Oricum sunt suflet plouat
pe vârful de deal de la Doftana...
În spate am zidurile hâde,
gălbui de humă, strâmbe, de-o-nchisoare
... de strâmbi
ce mi-au dezechilibrat destinul.

... Evadasem din minciuna predată la şcoală...
şi mă urmăream pe străzile oraşului;
elev cu uniformă
bleumarin ce mirosea încins, a fier de călcat...
Simt dorul de şcoală
dar nu de lecţii, despre puşcării...
Vreau să scap de himere...
N-am scăpat, eu fugitul
m-am întors şi mă privesc
de la înălţimea unei streşini... de-o palmă.
Încă circul prin oraş şi sunt

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de frig

Atât hazard de neştiut ne este-n Univers
Că un fir de frică-mi trece mijloc de coloană
Tot mă gândind c-alerg pe-o bulă-n goană
Şi poate derapa din ronduri, fără de revers.

Mă-ncearcă sentimentul că-i mult ger
În bolta neagră de-un senin de stele
Şi ştiu că-i frig de azot tot vidul dintre ele
Unde m-aş putea pierde dur, casant precum un fier.

De-un timp leg moartea-realul lângă simbol
Şi nu mă-nşel c-am tot atins plecaţii dragi,
Cum ştiu ce e durerea-n tâmple, în mâini, nădragi
Şi poate-am şi-ngheţat chiar de n-am fost la pol!?

Mă rog, nu pentru mine, spaţiului să ţină
În neschimbare, însă ştiu că-i doar dorinţă
Şi infinitul n-are reguli, nicio preferinţă...
Că tot din accident suntem şi noi! Deci n-are nicio vină!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul cunoaşterii

Ca eu să te cunosc,
mai întâi trebuie să-ţi efleurez privirea,
apoi să-ţi tulbur mintea ca un mosc,
să mă primeşti în gând, gândirea,
să iau un loc în suflet,
să-ţi ating într-un tot tremur mâna,
de care să mă prind dintr-un răsuflet,
să mă apropii mult de corp, întins pe râna
pe care să-l pătrund
pe toatele intrări, cotloane
şi unde să mă vărs profund
de mine, să mă uit de orice, galoane
ce inutile sunt,
când dezbrăcat tot, gol
de umbre... numai o umbră pe pământ
e numai adevăr, nu se mai joacă rol,
ci numai pur şi simplu dăruirea
total, până la oase... trosc,
când e doar câteva minute fericirea
de-a fi, să pot să te cunosc

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce otrăvitor

Privesc, tot numai simţuri învolburat plecate,
În gândul ce mi-l pierd înspre chipul de cristal,
Ce ştiu că poate îmi este otrava-n plumb, ce-i parte
Sublimului suav, topit în pur metal.

Mă înfior de clinchete de stele în cristaline
Cu agate de halou, se picurând culori
De amor, când te dădeai uitându-te pe tine,
Mă îngropând de viu cu trupu-ţi de comori.

De-un pâlpâit plăpând, de-o noapte în lumânare
M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze
Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare
Şi ating un puf de piele din corpuri de meduze.

Nici nu mai ştiu de-i vis, parcă n-a fost vreodată
Şi-i numai o dorinţă de-alt timp şi de-un alt cine,
Ce-l caut pipăind cu mâna în fiinţa-mi toată,
Să ţi-l aşez alături... şi apoi să mor de bine!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu carul... alegoric

Vreau să pătrund intim, în tine gând să înmoi,
Să mă pliez, din dur să mă îndoi,
Să plecăm umezi amândoi până la lacrimi,
Fără a spune din secrete... plini de patimi.

Vreau din atingere din trupu-mi să-mi răscoli
De atâta nou dorit mister, ce altul ştie
Şi, plictisit.... de-a ta savoare nu reînvie,
Uitând dorinţele... atracţia de poli.

Vreau să mă satur fără pudic de dezmăţ,
Să mă curg ape învolburate de gheizer,
Să te inund până a durea, plăceri, răsfăţ,
Să mă vrei iar... înamorat cu cazier.

Vreau să plec beat de atâta vis înfăptuit
Cu gol de tine, toată tremur împlinit
Şi din ascuns să-l văd din nou când îmi lipseşte...
Să-ntind doar mâna... Eşti sinapsa ce-mi lipeşte...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!