Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Vreau să....
Vreau să mai pot crede in Dumnezeu
să privesc dincolo de aparențe semnul
nefast sub care m-am născut
să mă pot ruga cu buzele nearse
și ridurile lipite de inima Lui
Să mai pot fugări cuvintele
până dincolo de granița desăvârșirii
acolo unde ard lumânarile prezentului
pe pântecul întins al orei
nebuna înfășurată în zămisliri
ce mocnesc sub bolțile orizontului.
Vreau să mai pot crede in Dumnezeu
vreau să cred că există această perfecțiune
să mă dezrobesc de vechi începuturi
angrenate în repetiții nedefinite.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădată!...
se înseninase între privirile tale
la granița nopții penumbra zilei înălța
caii de ciocolată din visul amorțit
între sâni alături de vise paralele
învelite cu inocență
speriată că nu vom mai ști drumul înapoi
ora 10 ne aștepta pe treptele iluziei
singuratatea se simțea trădată deși
știa că nimic nu mai este imposibil
mai presus de cuvinte
mascată cu abțibilduri și înțelesuri stufoase
învăț armonia lucrurilor matinale
încurcate inexplicabil la capătul de început
al drumului liber de orice tentații
resemnate prea devreme în bătălia sorții
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești pasărea Liră sau doar instrument?
Lira din adâncul haosului,
căzută pe drumul spre nicăieri,
cântă cu sufletu-i negru romanța,
compromisul, tăcerea, nemângâieri.
Noaptea-și ridică, oarbă, cortina,
arătându-se lumii pline de glorii
zidește manolic în aeru-nalt
pasărea Liră din false victorii.
Ești cuvântul nomad pe zăpezile vieții?
O capcană cu tălpi, răzvrătit - rătăcite?
Orizontul alb-astru la-nălțimea tristeții?
Eroină căzută-ntre toți vinovații?
Halucinații cu mâini abia-naripate,
se zbat, amețite, să-ți împlinească zborul...
lovind pianul de albul clapelor despuiate
rămas în total dezacord cu decorul.
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița începuturilor
există o linie de sosire
a răsăritului dintre gândurile tale.
doresc să-ți fiu rază.
să smulg din coasta orizontului
roșu aprins așezat pe buze
atunci când rostești cuvinte
dezvelite într-o înțelepciune aparte.
zâmbetul scârțâie în colțul gurii
intrigat de această cursă
aparent fără obstacole,
trasată în curbe,
ca pentru noi,
inocenți,
la granița începuturilor
cu dinți de lapte
gravată ostentativ pe zidul dinspre
armonia care ne poate face fericiți.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidit manolic
ai devenit o legendă a simțului ce râde
cu roi de guri știrbe
însetate să bea lumina flăcărilor plete
ce se scurg pe umeri
noaptea freamătă acoperită de noi
ca de o glorie și tu ...taci?!
este greu dincolo de alunecarea de tine însuți
crezi în ancora din ochi lăsată spre mine
drept țărm de debarcare
speri să răsădim flori de piatră la polii globului
căzuți în abisuri mă privești nu scoți un cuvânt
mă îngheți în trecerea asta
peste pardoseala lumii
trupul de vârsta plină de muguri
doare cu lacrimi prelinse
în vremea marilor iubiri
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine fără dor!...
Am prins dorul de picioare
l-am aruncat de la parterul meu
lipsit de protecție
în fața violatorilor de domiciliu.
M-a speriat chipul lui nou
privindu-mi în suflet
de parcă ar fi venit să mă ia
din clipele rotite concentirc
trăite ca un personaj nefolositor.
Plictisit, căzut în genunchi
scâncește printre întâmplări simple
cu fruntea plecată
izbitor de singur, ca mine,
în toată această mascaradă
pigmentată cu mulți dulăi lătrând
la umbra amintirilor.
Începe o nouă zi
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finalul unei nopți de dragoste beată
eram atât de aproape unul de celălalt
veniți din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agățat de inimile noastre
ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale
ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate
îmi vorbeai despre fericire liniște bla-bla
deși liniștea o aflăm după ce murim
până atunci doar credem că știm ce înseamnă
fericirea n-are o adresă exactă
viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată
noi figurine pierdute-ntr-un sărut
să ne oprim aici
nu îți pot da veșnicia
răsuflă gândurile tale gâfâind
ca în finalul unei nopți de dragoste beată
aici
unde
tardiv
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuzată de...
am devenit arămie în acest prezent rănit
de forma trupului tău ce se dezbracă în imaginație
buzele pictează amfora cu chip de pasăre
arderea noastră sălbatică sună atât de aspru
la mijloc de timp sprijinit pe verde gălbui
toamna se abandonează la fereastra cu gratii zig-zag
cu o ultimă suflare îți lipește sărutul pe sânii de aramă
supărată că nu mai știu să mă joc mă prinde
dincolo de sâmburii amari în realizarea
unui foarte discret umor și a unei fine ironii
rezemată de pervazul ferestrei mestec iluzii
înăsprită de nerostire viața se schimbă singură
am uitat să fug rămân întunericul fără cuvinte
acuzată de culorile ploii de toamnă
în concertul din mi minor de Chopin
cântat de un pian și orchestră
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire în oglindă
ne-am întâlnit în aceeași oglindă
ochiul ei, adânc, cât noaptea vrăjită de luceferi
arăta un mers spre alte mări.
să punem țărm în fața dorințelor
să nu se lovească de stânci, de cuvinte
în lumea de basm lângă povestea pescărușilor
zburători spre munții sufletului.
de cele mai multe ori
cuvintele se întrec în nemurire
asemeni unui pom înflorit, cu fluturi, stele...
nimicul sortit.
strâng umbra imaginii
o arunc nopții proptite pe rotunda lună
simt frigul pe marginea clipei executate
când stau de vorbă cu un cap de lut.
se surpă în mine un cântec.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștepți să te mușc și eu tac (poem dedicat vieții)
am devenit femeia de carton.
ochii tăi se agață de mine,
cu remușcarea unui geniu ratat,
clopot cu limba in unghi, ca un fulger.
mă privești, te privesc... și tac!
amurgul tropăie prin noi, în galopul copitelor de cristal.
mă înfioară gura timpului, îmi râde-n față sărutul palid cu dinți retezați.
mă crezi o cârjă, vrei să te sprijin, dar sunt mai șchioapă decât tine.
îmi perforezi cu dinții mâna... și eu tac.
mimezi ceremonia dansului în doi, tentați în simțuri dereglate, versuri,
cuvinte zdrențuite fac cangrenă.
învinsul delir!
o stea agățată de noapte îmi cere o țigară.
mai am două, ia tu una!
am devenit femeia de carton decupat,
saltimbanc, arlechin.
tu crezi că sunt jivină
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memoria ascunsă
noaptea se prăbușește opacă peste cuvintele îngrămădite în așternutul retinei
coborâte din piscul nebuniei
îmi șiroiesc pe buze
se vor întrupate
să trăiască în sine
în chip nou printre noi
copilăroase își strâng în grabă silabele
caută versul inevitabil prevestitor de poem
fără greșeală de cartografiere
scris cu sentimentul unei pasiuni repetate
nenumerat fără înțeles vor să-mi cânte la miez de noapte
își întorc privirea spre mine
personaj nefolositor la care ar trebui să renunțe când răsăritul le surprinde încercând să facă ordine
vânându-le neatenția în zori mă apropii de ele
trag cu urechea și râd auzând cum vorbesc singure
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără martori!...
să intrăm în casa înaltă a cuvintelor
a înnoptat printre silabe obosite
iar răsăritul așteaptă
cu cealaltă jumătate și întâmplări mirobolante
să uite trecutul obosit de ploile sticloase
căzute cu inocență pe dedesubtul timpului
să recompunem un alt paradis
mult mai verde și numai lumină
sub cupola de aer se aud clopote
începe cursa fără obstacole în căutarea cuvintelor
și ce bine dacă vom reuși să le pipăim
cu buzele pline de rouă
ne vom naște odată cu zâmbetul
legați indisolubil meteori pe autostrada prezentului
care ne-a întins mâna
la aceeași altitudine a tăcerii
cu forma pătrată și mângâieri tumultoase
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pată repetabilă
am devenit peste noapte un bagaj
îndesat cu povestea vieții tale comprimată
în mersul peste scoici, pietre, silabe
strâns cu centura cuvintelor fără adresă exactă
călător, la întâmplare, între orizonturi.
înfig dinții în scoarța peticită a timpului
capul legat în colțuri de fiecare scrâșnet al meu
umblă amputat de mâini și picioare
inima simte să moară sub greutatea sângelui vlăguit
de atâta mers întortocheat în această viață spoită
o umbră a mângâierilor adormite în culcușul lor
s-a ridicat, aidoma unei închipuiri dornice,
să mă însoțească spre răsăritul
ce-mi încălzește dimineața trezită
de lătratul ascuns al câinilor din spatele gândirii
nu vreau să arunc cu pietre
în Dumnezeul care, azi, m-a născut
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi din mijlocul luminii care te rănește
fugi din mijlocul luminii care te rănește
ideile încețoșate, cuvintele nu au rost
unde nu poți respira timpul
unde nu poți trăi decât în amintiri
amurgul își înfige colții
trădeză pe Dumnezeu ascuns
după luna agățată de marginea nopții
fă-ți o luntre pe susurul vieții
ieși din emisferele statice
oasele se ciocnesc limpede
pe o alter muzică în ritmuri păgâne
și pielea mirosindă a fum de țigări
cu trupuri prelungi și culori agasante
vino să bem din aceeași noapte fecundă
vino să fim amândoi lumini cu sânge-mbibate
fugi din mijlocul luminii care te rănește
n-o vezi cum stă răsturnată albastră și poate nebună,
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce bine-ți stă!
S-a curbat bolta timpului
peste orizontul resemnat în ceața viselor.
O vreme platonică, m-a locuit acest patrat.
Acum, mă împinge spre ușă
determinat de o împrejurare mistică.
Cu palme curate atinge fecunde clipe,
convins că nu-mi va simți lipsa.
Vrea să rămână îmbrăcat
în aceleași culori irepetabile...
în aceeași aglomerație de gânduri.
Îmi pare că trăiesc un basm.
Stau scufundată între cuvinte respirabile.
Înșirate în altfel de forme
mă balansează printre silabe robuste.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scandalul intenției
încă n-am învățat
să pășim printre cuvinte
pieptul sticlos al intenției
scandalizată caută din priviri
capătul de lumină rămas
la aceeași înălțime a tăcerii
învățată să locuiască cu chirie
în jumătatea strofelor
dispuse să devină
poem între poeme
silabele eroine ale realității
își cer răsplata să apară
în versuri aidoma actrițelor
cu dorințe absurde ce se lasă
mituite la o adică
pentru a creea o stare de fericire
precară în actele unui scenariu
de care ne facem vinovați
în același timp
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
s.o.s
cuvinte patinate nechează delirant.
nu vede nimeni trecerea în zebră...
marcaj spre nebunia scoasă din orbite,
cu gura știrbă, buze nefardate,
mușcate de altă nebună, gelozia
ascunsă-n vieți îngălbenite.
sensul, ambiguu, spânzurat...
silabele... paiațe încâlcite,
joacă șotron, neconturat,
în fabrica de litere.
o nebunie, o zi sau două,
anchilozate în promisiuni,
se-neacă lângă malul vieții
surpat de veșnica trădare,
cu șolduri mari și talie de pară
dansând în ploile minciuni.
hora paiațelor,
existența descrisă de cuvinte îmbrăcate-n tuș,
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maimuța de mătase
aș vrea să fiu o apariție frumoasă
cu trupul orei sibilinice și sâni decoltați
să pot fugi de spaimele magice
prin iarba adormită
peste cântecul greierilor
peste cuvinte înfrunzite-n copaci
aș vrea să fiu femeia cu picioare de pasăre
cântând nopților insomniace
într-o bodegă cu mult fum și mese pătrate
goală ca mine în așteptarea
altui răsărit cu mai mulți sori
mă uit în oglindă
sunt Lucky maimuța de mătase
umblu desculță pe o lume de cioburi
încerc să ies din scheletul de piatră
dincolo de carne și oase ești tu
spargi noaptea în dinți
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza
Privindu-te
îmi par mai bătrână, un fel de izbândă a timpului flegmatic
ce atârnă la brațul meu, cu țigara uitată aprinsă între buze.
Vestejită în lumină, curioasă...
cum de viața mă aduce în același punct...
din rotundul ei recunosc o anume dependență
de sentimente profunde adevărat menu în karma mea.
Plină de pledoariile gândurilor nisipoase
alunecată spre o ultimă nebunie
cu prăpăstii evazive și vopultăți amăgitoare
mă tem să-ți spun pe nume.
Nu există întoarcere
dacă vrem să ardem jucând și inventând sensuri
coagulate melodios într-o altă dimensiune.
Sunt Muza femeia fără umeri
mă tem de cifra 4 și fluier
în biserica îmbrăcată în culori târzii.
Nu cred în icoane
surpinse complice sub cupole întunecoase.
Privindu-te
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimativ sacrificiu
În acest moment de suspans
cuprins între rădăcinile gândului
ce se zbate în nuanțe fauviste,
cuvintele tale picură aidoma
cântecului ce te poartă în timp...
cu acea inocență primară
printre hohotele scrisului meu.
Unele cuvinte, cu aripi istovite,
își lasă cadavrele trupurilor prelungi
peste armonia iubirii
țesută, ca o pânză de păianjen,
întinsă, ultimativ sacrificiu,
la picioarele clipei confuze care ne rănește.
Alte cuvinte se nasc
dintr-o margine a rostirii
cu brațele pline de gânduri
rostogolindu-se-ntr-un zâmbet,
la sfârșit de poem sprijinit
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Elena Toma despre cuvinte, adresa este: