Citate despre Grecia și bărbați, pagina 2
Dr. Jackson (vorbind despre Hak'tyl): Nu pot să nu mă gândesc la mitul antic grecesc al amazoanelor.
Colonelul O'Neill: Da. Și eu.
Dr. Jackson: Erau femei războinice care ocazional capturau bărbați din alte triburi să se împerecheze cu ei. Adesea... uneori își înlăturau sânul drept pentru a folosi mai ușor arcul.
Colonelul O'Neill: Nu văd niciun arc.
Dr. Jackson: Nu.
Colonelul O'Neill: Stai, nu crezi că de asta ne vor, nu? Știi, pe noi trei.
Dr. Jackson: Pentru... împerechere? Nu, nu cred.
Colonelul O'Neill: Pentru că știi cum sunt eu, îmi place să ajut lumea.
Maiorul Carter (râzând): O. Doamne!
replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Grecia și bărbați, dar cu o relevanță mică.
Single.cancersurvivor.com
o zi puțin altfel - brânză egipteană cu mucegai.
chelioasa se așază în pat.
laptop pe abdomen. sau plută pe spate.
sânge sub formă de zigzag.
plânsul intrinsec poate să fie: cu grindină. luminos.
dezghețat când circulă în zigzag pe tastatură.
fisura ecranului. rotit pe gâtul unui bărbat,
ca un colan grecesc "Kleopátrā".
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Religia Greciei antice este antropomorfă: nu este oare aceasta un indiciu că elenii, pentru a și-i reprezenta pe nemuritori, n-au găsit nimic altceva mai frumos decât înfățișarea omenească? Pecetea divină a frumuseții a fost observată mai întâi cu preferință la bărbați, iar apoi, cu începere din secolul IV î. e. n., și la femei, însă grecii au gândit întotdeauna că acest semn selectiv consacră ființa omenească pe care o marchează, constrângând-o să-și făurească și sufletul după frumusețea corpului. Noblețea obligă, spunem astăzi. Grecii gândeau: Frumusețea obligă.
Robert Flaceliere în Istoria literară a Greciei antice
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment #23
Am fost obiectul dorinței tuturor bărbaților din Grecia,
Negociată, scoasă la mezat, devenind apoi soția lui Menelaos.
Când privesc acum înapoi, fără părtinire,
Așa cum a făcut-o și Hermione*, văd
Că Hermione îmi seamănă, nefericita mea fiică
Pe care am lăsat-o în urmă când am fugit.
Azi, știind asta, asemeni altor femei muritoare,
Sunt părtașă tuturor îngrijorărilor.
O, Paris, dacă m-ai putea elibera din starea asta jalnică,
Te-aș urma până la capătul lumii, te-aș însoți
Până ajungem pe țărmurile înrourate ale Troiei
O dragoste mai lungă decât toate nopțile!
Paris era altfel, dar în vreme ce îmi atingea coapsele,
Al meu era chipul care lansa o mie de nave.
Grecii mai degrabă merg la război decât să sărute buze ispititoare,
Iar acum rătăceau departe de soțiile lor.
[...] Citește tot
poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneș
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soție eu fac legi și țin județ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, niște trântori
Care mănâncă, dorm și care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieții până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe țărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut și-am cunoscut multe, orașe și oameni,
Obiceiuri și clime, adunări și guverne
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toți;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experiența e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,
[...] Citește tot
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troilus și Cresida. Cartea întâia
De Troil, rigăi Priam fiu mezin
Cât încă sunt cu voi aici agale
Voi depăna: cum a sorbit din plin
Iubirea cu amarurile sale
Și bucurii, și-apoi cumplita-i jale.
Ajută-mi, Tisiphona, să înstrun
Trist viersul meu ce plânge cât îl spun.
La tine strig, zeiță mult zbătută,
Furie crudă stând sub greu blestem:
Ajută-mi mie, tristă alăută
Ce-îngân, cum știu, pe-ndrăgostiți când gem.
Căci se cuvine, după cum vedem,
La om mâhnit, tovarăș negurat,
La jalnică poveste, chip surpat.
Deși robesc la robii lui Amor,
Iubirii nu cutez cu vreun temei
Să-i fac rugare pentru ajutor:
Departe-n hău e ajutorul ei.
[...] Citește tot
poezie de Geoffrey Chaucer, traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
și nici măcar
și nici măcar nu te-ai catacdisit
ași vrea să-l știu, pe ăla inebunit
s-a luat de piept cu însă-și veșnicia
și cât de speriat fujeam de poezia
la propriu invocându-mi nebunia
Iar conștientul, uniform și indecis
cerșea un strop solid de neconcis
vreau să rămân unicul bărbat
să curg ca o apă la vale in pat
și-ntr-un zâmbet crispat
să fiu bărbat de bărbat
când tâmpă și sublimă poezie
când oarbă și posacă fantezie
să mă bag în găuri de șarpe sacadate
să mînc din hăuri turnate pe la spate
vreau un pisc de munte și val vreau
din podoabă cu nimb focuri să beau
[...] Citește tot
poezie din Iurie Osoianu (14 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Malaxor
poetul în împărăția lui cu doctori minus și cu mii de oameni depresivi
poetul el acest magnat al timpurilor viitoare
simte jigodiile vieții și acești neica-nimeni ai politicii sau ai poeziei
care parvin și acaparează spectrul lumii prezente
într-un vesnic delirium tremens poetul scade factura vieților trecute și își învață corifeii
că Platon nu este vreun grec ce dansează sirtaki
iar democrația nu este tot una cu falocrația
damele au pătruns în aula magna universul
conspiră și se nasc tot mai multe femei
care conduc avioane sacrifică bărbații și scriu o poezie-manifest
pruncii lor nu semănă cu niciunii pătrund
în malaxorul toamnei deja frustrați
ordinea poetului este ordinea lumii îngerești
cu buni și mai puțini buni
fideli și mai mult infideli
sfinți pe de-a întregul sau de-a dreptul malefici
poeții au atacuri de panică la fiecare respiro
și nu își îngăduie unul altuia niciun șah mat
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Malaxor
poetul în împărăția lui cu doctori minus și cu mii de oameni depresivi
poetul el acest magnat al timpurilor viitoare
simte jigodiile vieții și pe acești neica-nimeni ai politicii sau ai poeziei
care parvin și acaparează spectrul lumii prezente
într-un veșnic delirium tremens poetul
scade factura vieților trecute și își învață corifeii
că Platon nu este vreun grec ce dansează sirtaki
iar democrația nu este totuna cu falocrația
damele au pătruns în aula magna universul
conspiră și se nasc tot mai multe femei care conduc avioane sacrifică bărbații și scriu o poezie-manifest
pruncii lor nu semănă cu niciunii pătrund
în malaxorul toamnei deja frustrați
ordinea poetului este ordinea lumii îngerești
cu buni și mai puțin buni
fideli și mai mult infideli
sfinți pe de-a întregul sau de-a dreptul malefici
poeții au atacuri de panică la fiecare respiro
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul uneia dintre fete
În inima mea, sunt frumoasa Elena din Troia;
Sunt Aspasia și Hero, la fel de fermecătoare.
Sunt Iudita și-s Jael, și-s madam de Stael,
Salomeea, luna estului, a estului splendoare.
Aici, în adâncul sufletului meu, sunt Sappho;
Sunt, de-asemenea, și Emma Hamilton, o lady.
În mine madame Récamier concurează cu Kitty O'Shea,
Cu Didona, cu Eva, dar și cu țărăncuța Nelly.
Sunt una dintre-acele fermecătoare doamne
La semnul căreia istoria-și iese din țâțâni.
Dar tu ești bărbat și îmi vezi doar cratița,
Așa c-o să stau acasă cu o carte-n mâini.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spooniada
Despre John Cabanis și mânie, și despre lupta
Părților ostile, și despre refuzul de a fi de partea întunericului
Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea
Libertății în Spoon River, și despre căderea
Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi
Și pagube inconmensurabile atâtora,
Stârnind ura care a aprins torța din mâinile lui Anarch
Spre a incendia curtea de justiție, pe ale cărei înnegrite ruine
S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului
Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete fața lui Chian
Și care ai văzut pe Greci și pe Troieni cățărându-se asemeni unor furnici
Peste Scamander, peste ziduri,
Vânători și vânați, și ruguri funerare,
Și hectacombe sacre primele ruguri aprinse din pricina
Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;
Și furia lui Peleus,
Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă
Adusă războiului, și partenera iubită.
Spune primul,
Tu, fiu al nopții, pe nume Momus, de ai cărui ochi
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Grecia și bărbați, adresa este: