India şi moarte

Gând parfumat de măr copt

Ianuarie e o Ţară a tristeţii pentru amândoi,
povestea iernii din firimituri se trăieşte
după fiecare noapte nu mai vine o renaştere,
au trecut vremurile-n doi
când, tăcuţi, în flacăra sobei ne oglindeam
acum, când îţi scriu, mă simt ca o furnică
ce târâie după ea cuvintele în şir indian...
Gând parfumat de măr copt
mi-e năpada
adăposteşte-mă, asemenea unui copac
împarte umbra cu mine,
îmi bate inima până-n tabla casei
rânduri, rânduri cade zăpada
nu ştiu dacă nu cumva,
e-o unică mărturisire şi viaţa şi moartea...
trăindu-le... pe jumătate
dispare încet, încet, de pe retină
şi tu şi visul în care sângeram spate-n spate..

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (13 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fiecare adversar ucis, războinicul mai capitaliza nişte "raze de lumină": avea atâtea câte pene la banderolă, dar n-avea niciodată tot pe-atâtea suflete (tratatul rezerva două pagini raţiunilor insondabile ale distribuirii sufletelor şi "razelor de lumină"; din păcate, se pare că n-am înţeles nimic din asta, pentru că în notele mele nu fac decât această scurtă menţiune). Pretutindeni există raze de lumină, în omul alb şi în lupul de prerie, în întreitul strigăt al cucuvelei şi în buruieni. Dar nu există decât o mie de miriade de suflete, iar unele dintre ele se odihnesc de veacuri. Asta înseamnă că rămân întotdeauna nişte suflete nefolosite. Cât despre întreitul strigăt al cucuvelei, e un semn prevestitor de moarte la indienii Sioux.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ultramoderniştii consideră că prin poezie poţi să-ţi povesteşti în şir indian toate scărpinăturile şi toate
măturăturile intestinale
încurajând biografia directă
pe scurt
dacă ieri ai cumpărat o îngheţată
şi ai băţul
e ok să îi scoţi vaginul unei încălduroase cu el...
Dragi Ultramodernişti!
Dacă Nichita îşi povestea în versuri
toată viaţa
voi acum eraţi vomaţi!
Dacă Eminescu îşi povestea în versuri
cafeaua şi bolţile reci
voi acum eraţi mâncaţi!
Poezia se extrage din viaţă
ca argintul viu din femeie
ca mirosul de tutun în urma bunicilor!
Nu e descriere
Nu e biografie
Nu îţi aparţine

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumez pipă

braţ la braţ cu moartea
ne zâmbim cu subînţeles
mi-am vândut caii
pe un ford răblăgit găsit
la un târg de cravate şi pălării
i-am arătat pistolul
cu butoiaş un colt
şi-a scos o bărdiţă
achiziţionată de la un şef
de trib indian cu nume ciudat
din buzunarul mic am extras
o candelă de la o cuvioasă
cu faţa de drac jefuită
din greşeală după o seară
de chef cu femei fatale
a clătinat din cap îngânând
un şlagăr din arizona
cu stafii sexy şi provocatoare
coasa mecanică a pus-o la bătaie
era o sculă din alt secol

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mecanica iubirii

Noi străbătem istorii ţinându-ne de mână,
dar floarea tinereţii n-o vindem pe nimic,
şi se sugrumă vameşi şi cad holbaţi pe-o rână
nepăsători când trecem pe capra unui dric.

Vindeam sugiucuri stranii la colţuri de bazare,
ori desfundam unsoarea Fanarului în zori,
dar ne plăteam iubirea, cu rândul, fiecare,
ca pe-un hindus spectacol în vârful unei sfori.

Şi ce minune mare să trecem invizibili
prin scuipături şi larme, curaţi ca doi copii,
să nu plătim amenda, să fim mereu pasibili,
să ne pitim în moaşte ca-n proprii noştri fii!

Beam vin din sânge veşted de amforă hitită
şi călăream damnate cirezi de armăsari;
cu aurul din lume ascuns într-o copită
noi logodeam săracii, făcându-i oameni mari.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinucidere

1.
Eram într-un tren care se oprea arar la punctele de control.
Ce trib eşti, ce neam, ce rasă, ce sex, ce suflet nevrednic?

2.
Nu puteam dormi, pentru că nu mă putem trezi.
Nicio oglindă nu mi-ar fi putut înapoia ceea ce doream.

3.
Apoi mi s-a dat o pastilă ca să mă ajute să adorm.
Apoi alta ca să mă trezească.
Apoi mi s-a dat o pastilă ca să mă facă fericită.
Toate mă făceau doar mai tristă.

4.
Moartea va juca poker cu fiecare om.
Sunt mulţi proşti pe-aici care cred că ei sunt cei care vor câştiga.

5.
Ştii, a spus învăţătorul meu, poţi continua s-o mai lălăi sau

[...] Citeşte tot

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea Şeherazadei

În mări de nord; în hale lungi şi sure
M-am coborât şi am ciocnit cu zeii,
Atârnând arfa-n vecinica pădure.

M-am îndulcit cu, patima femeii,
În stele i-am topit aurul din plete,
În poale-am scuturat piatra cameii,

Din ochi i-am sărutat priviri şirete,
De-umeri-i rezemat am râs cu dânsa
Şi-am potolit din gură-i lunga sete

De-amor. Apoi m-am dus - ea plâns-a,
Mi-a deschis marea porţile-i albastre
Şi Nordul frig durere-mi caldă stins-a

M-am dus spre sud - und-insule ca glastre
Gigantici se ridic din sfânta mare,
C-oştiri de flori, semănături de astre.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul doi

O ţară pe care-o porţi cu tine-n buzunar
de la un aeroport la alt aeroport, o ţară
care există doar în amintirea
unei arome, doar într-un vechi timbru poştal,
ţară care-acum e sigiliul sângelui ştanţat de cineva
căzut pe caldarâmul înfierbântat de soare. Cine e posesorul
acestei proprietăţi? Cine are dreptul
la o singură evadare prin fereastra spartă
şi la o sută de decolări? Cine e posesorul cheii
de la Porţile Raiului? S-a deschis ea vreodată?
Deschid ziarul, computerul,
un cont şi nevoia de a medita
la toată teroarea din lume –
în această dimineaţă traversez împreună cu copilul meu strada,
purtând pe capetele noastre de indian văluri palestiniene.
Cu ce plătim? Pentru ce fel de
răsplată? Aş vrea să-i conturez forma
" scuturată printre file şi mirări...
zburând pe şrapnel şi pe aripile păsării...
captivă-între baionetă şi vânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Marr şi alţi marinari

De vreme ce-n cartul nopţii mele sunteţi prezenţi,
De ce oare nu vorbiţi cu mine-acum, băieţi,
Colegul vostru de echipaj de altădată?
Odinioară, pe-nviforata mare-ntunecată

Vocile voastre răsunau nespus de clar
Spărgând în cioburi cântecele a sute de furtuni;
Voi încă navigaţi, în gând; ridicând vela pe catarg,
Furtună-i viaţa, bate vântul – tu, inimă, răsuni.

Acceptând lucrurile ca fiind un dat al sorţii,
Ca-n joaca lor nişte copii, aţi împânzit o lume;
Iubind viaţa, dar neîngenunchind în faţa morţii,
V-aţi pus-o-n mâinile talazurilor mari, în spume –

Navigatori – albatroşi pe toate cele şapte mări,*
Iar pe uscat ciocârlii cu tril melodios –
Voi nu treceţi niciodată dincolo de ale amintirii zări,
Nu sunteţi pierduţi, uitate tulpini lipsite de folos,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum anume poţi fi tu ortodoxă? Tu nici nu ai scos primele cuvinte şi deja erai botezată. Aşadar, a fi ortodoxă sau a fi femeie nu este o chestiune legată de ceea ce faci tu. Există o societate care cu cele mai bune intenţii din lume alege pentru tine, chiar dacă această alegere ar fi chinul vieţii tale. În India, se spune că încă mai sunt căsătorii aranjate de când copiii sunt mici. O mulţime de filme siropoase vei vedea pe această temă. Putem continua cu punerea măştilor de către părinţi şi societate cu cele mai bună intenţii pe întregul glob. Toate aceste măşti sunt despre rătăcire, nu despre regăsire. Regăseşte Hristosul din inima ta, nu din închipuirea religiei! Recunoaşte această Conştiinţă de A-Fi sau "Eu-Sunt", ea este Hristosul. Dacă Iisus ar apărea a doua oară şi ar propovădui Adevărul şi Libertatea, preoţii l-ar ucide din nou. Nu romanii l-au ucis pe Iisus acum peste 2000 de ani, romani au fost doar mâna călăului. De ce ar fi ucis din nou? Pentru simplul motiv că El ar desfiinţa Biblia. "Nu cuvinte moarte vă învăţ Eu, ci Adevărul cel Veşnic Viu!" ar spune El! Cum ar putea religia să accepte Adevărul când ea nu acceptă decât dogme?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estul extrem, Vestul extrem ( poem-vis istoric )

La o altitudine de 12 000 de metri
la 870 de mile pe oră
cu vânt din faţă de 40 km/h
în patru ore depăşesc podul de gheaţă,
lacurile albe, pădurile,
tundra
acolo
unde şi ei au traversat
de-a lungul miilor de ani
acum cam douăzeci şi şase de mii ani
( în era glaciaţiei Würm )
bărbaţi
femei
copii mici
femei bătrâne, bărbaţi
care au descoperit lumea nouă
Primăvara
când piciorul cocoşului înflorea
şi când tufişurile erau pline cu afine
ei reluau expediţiile lor în direcţia

[...] Citeşte tot

poezie de J.M.G. Le Clezio, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux

Tăbliţa de lut mă aştepta în nisip

Era o poveste foarte veche,
scrisă într-o limbă moartă de mult,
pe care tu ai uitat-o,
desigur,
pe care eu am uitat-o,
la fel de sigur... dar..
dar simţeam şi simţeai parcă ceva cunoscut citind-o...

Încerc să-mi amintesc câte ceva din ea.
Crâmpeie... traduse în limba noastră de acum....,
amestecate cu gânduri:

Nesfârşite curgeau zăpezile în zarea mării... tu privind

Aş fi vrut să te strig, să-ţi arăt soarele jucăuş şi dezordinea anotimpurilor...
- dar nu mai vroiam nimic -
si apoi ar fi fost poate o indiscreţie... mai bine că ai continuat să priveşti...
minunat prilej de sete... marea zicea bătrânul

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liceenii

... s-a îndoit azi timpul, ca anul, în două, într-un început de iunie
cu totul necolegial,
s-a rupt în două în sufletul din mine, în mintea care-mi bubuie
de-un gong spre un tărâm, deznodământ fatal,
ce-l văd tot mai înceţoşat în chipuri, alte, reformate
de atât de nerecunoscut
de intemperiile cu un deznodământ ce nu-l credeam, calamitate,
lăsându-mă perplex, aproape mut,
mimând doar bucuria revederii,
ce n-o crezusem astfel până azi... o răsturnare pe retină,
ce mă înşeală acum definitiv, o viaţă fără simţul prevederii,
crezând-o doar patetică rutină,
ce-mi lasă gust de insesizabil trecător în propria-mi oglindă,
păcălit de un ciob de sticlă, ca bietul indian, un inuit naiv
stând mândru pe pământul tindă,
închipuit eternitate, ca un laitmotiv...
îmi deschid braţe larg, să prind tipar ştiut
şi ating un altceva, nu cel ce-a fost o altă dată,
iar visul de-un sărut din gând de nopţi, mult vrut,
e-un convenţional, pe obraz de-o altă fată...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flota tăcută

Nu vom afla din ziare şi nici din cele şoptite prin împrejurimi
Unde sunt cei din Serviciul Tăcut, cei întotdeauna anonimi.
Noi azi nu putem fi siguri unde vor fi mâine, toţi şi fiecare,
Cei care ieri erau ‘undeva', iar mai alaltăieri erau pe mare.

Vei găsi Flota Tăcută sub fiecare stea strălucitoare;
Poate vânând submarine sau poate deminând o strâmtoare;
De la Insulele Cocos* la Dogger Bank* vei găsi Flota Tăcută
Sau de la Bight* la Falkland – şi-oriunde trebuie să se dea o luptă.

O vei găsi iarna tangând şi rulând pe mările-ngheţate,
Când vântul şi valurile se joacă de-a ciocârliile-mbufnate;
O vei găsi navigând în sus şi-n jos sau în port la buncherare
Apoi iarăşi, pe ploaie şi pe ceaţă,-n misiuni de patrulare.

Vei găsi Flota Tăcută acolo unde vin navele de peste oceane
Cu zahăr pentru ceaiul nostru, cu carne, cu soldaţi sau cu cereale,
O vei găsi pe mare sau pe canale, zeberind mărfuri de contrabandă,
O vei găsi aproape sau departe, prinsă-n a valurilor sarabandă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Marlin

Acum la fereastră, unul lângă altul,
Ne bucurăm de liniştea acestei seri,
Urmărind cum mareea vine şi se duce,
Cum alintă marea cu tandre mângâieri.

Lumina asfinţitului îi luminează chipul:
Cu pipa între dinţi, îngândurat,
Un marinar din vremurile de demult,
Un bătrân subţire şi înalt.

Cunoştea drumurile mării spre apus
Înainte de-a se-nvârti-n ape-adânci elicea;
Cliperele din zilele navigaţiei cu pânze,
În toată splendoarea lor, le cunoştea.

Vocea lui Jack Marlin e răguşită, pătrunzătoare;
În timp ce cântă privind întinderile necuprinse,
Eu încep să văd velierele altor vremuri
Albind marea cu aripile lor larg întinse.

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin J. Brady, 1869- 1952, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ţinându-se de crucea anglicană
dacă există aşa ceva
gândind la reverberaţiile greceşti
după care se pune punct
în viaţa lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenţii
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuţit toată lumea asupră-i
a
m
u
ţ
i
n

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul I

Păn Vlad Vodă pe ţigani armează,
Asupra lor Urgia-întărâtă
Pe Sătana, ce rău le urează,
Întracea luându-ş' de drum pită,
De la Flămânda pleacă voioasa
Ţigănimea drept cătră-Inimoasa.

Musă! ce lui Omir odinioară
Cântaşi Vatrahomiomahia,
Cântă şi mie, fii bunişoară,
Toate câte făcu ţigănia,
Când Vlad Vodă îi dete slobozie,
Arme ş-olaturi de moşie,

Cum ţiganii vrură să-şi aleagă,
Un vodă-în ţară ş-o stăpânie,
Cum, uitându-şi de viaţa dragă,
Arme prinsără cu vitejie,
Ba-în urmă-îndrăzniră ş-a să bate
Cu murgeştile păgâne gloate,

[...] Citeşte tot

cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Ţiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi marinarul

O pereche de bătrâni simpatici, bunicii mei,
Şi drăguţi cu toate lucrurile prostuţe; ei vedeau în Rai
Mielul pe care Isus l-a mângâiat când era copil;
Credinţa lor n-a fost niciodată umbrită de îndoieli: pentru ei
Moartea era doar un curcubeu pe cerul Eternităţii,
O promisiune că va veni curând lumina nepieritoare.

Era un bărbat care bătuse toate mările; un bătrân aspru,
Dar binevoitor; şi păros ca o castană
Plină de lapte dulce.
Pe ţărm, toată ziua supraveghea
Vânturile şi le spune soţiilor de navigatori care nave
Au avut parte de vreme bună şi care nave au întâmpinat furtuni;
Privind cerul, putea spune fără greşeală
Cum vor fi după-amiezile care urmau unor dimineţi furtunoase,
Dacă nopţi liniştite vor urma după-amiezilor turbulente.

Evita cu înverşunare orice scandal,
Iar dacă vreo şoaptă răutăcioasă-i mai rătăcea prin minte,
O îndepărta blestemând-o de parcă-ar fi fost ciumată.

[...] Citeşte tot

poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!