Ioan Hapca despre mântuire

Pentru cine oare...

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ţi-ai lăsat Tu, slava, şi-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ţi Nume!
Însă şi credinţa vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ţi Sfânt şi un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ţi divine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispăşitor?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Pentru-oricine caută şi-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ţi plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Eşti Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Intră prin credinţă, în Noul Legământ!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

A Cuvântului Sfânt şcoală

Ref. 2. Împ. 4,8-41

A Cuvântului Sfânt şcoală
Ne învaţă ce-i de făcut
Când ajunge "moartea-n oală"
Şi amaru-i neplăcut
Tot sufletul ni-l răscoală.

Poate că-un neştiutor,
Zvârle-n "oala" vieţii tale
Un "bostan" otrăvitor,
"Ciorbele"-ţi devin mortale...
Ce faci, le dai tuturor?!

O, nu face asta frate,
Pune-ţi un capac pe "oală"
Şi ridică mâini curate,
Cum ai învăţat la "Şcoală"
Către Cel ce totul poate...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheamă-L pe Isus la raclă

În adâncul fiinţei tale
Este-un loc bine ascuns,
Un loc de suspin şi jale
Unde nimeni n-a pătruns,

Nici tu însuţi, căci e greu
Să-atingi rănile deschise
Care doar de Dumnezeu
Ar putea să fie închise

Şi nu poţi să intri singur
Într-un loc întunecat
Şi atâta de nesigur
Şi greu de înduplecat,

Într-un loc unde tăciunii
Pustiirilor fierbinţi,
Ţin văpaia stricăciunii
Vie-n totul tale-i minţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Ligia Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul Împărat

Venit-a bunul Împărat
La noi, din Slăvile divine,
N-avea cununi de regi pe cap
Şi n-avea în lume strălucire...

Nici pietre scumpe, nici toiag
De aur pentru cârmuire...
Dar cu Adevăru era îmbrăcat
Şi împodobit era în neprihănire,

Cu înţelepciunea era încununat,
Toiag şi sabie avea în vorbire
Şi pe potrivnici I-a înfruntat
Cu milă sfântă şi iubire!

N-avea ca regii vreun palat
Nici slugi şi robi să I se închine
Şi când mulţimi s-au adunat,
Slujea la toţi cu bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilat şi Adevărul

În faţa ta stătea Isus
Şi I-ai văzut Dumnezeirea,
Dar, "iată omul!" aşa ai spus
Semnându-I hotărât pieirea!

În faţa ta era chiar El, slăvitul Împărat
Dar tu, spălându-te pe mâini,
"Ce-i Adevăru?"-ai întrebat,
Privind spre scopul talei "pâini"!

Da, în faţa ta stătea Hristos,
Desăvârşitul Adevăr
Dar tu, împăratul vanitos
Te-ai răsfăţat în neadevăr!

În faţa ta stătea Împăratul
Cel Care le-A făcut pe toate,
Cuvântul Care-A întins Înaltul,
Cuvântul Care totul poate

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai răsare...

Mai răsare-un vers şi crapă
Scoarţa ţarinii uscate...
Şi-apoi alt gând se dezgroapă
Din simţirile îngropate,
Apoi altele se-arată
Încolţite, pe hârtie,
Până-o lume îngropată
Într-o inimă, învie...
Şi recolta ei bogată
La viaţă nouă îmbie
Trăinicia astupată
Sub rebela firii glie.

Şi-o viaţă neînsemnată
Îşi înseamnă la răscruce
O direcţie trasată
De-acea jertfă de pe cruce
Prin care-i vina spălată
Şi în suflet ne aduce
O pace nelimitată,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se răsfaţă dimineaţa

(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)

Se răsfaţă dimineaţa
Peste fruntea unui cleric
Care-şi iroseşte viaţa
De sub soare, în întuneric
Şi nimic nu-i sparge gheaţa
Sufletului ezoteric.

Conştient că nemurirea
Poposeşte-n pieptul său
El trăieşte fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.

Şi rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Tudor Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-ţi locul

Caută-ţi locul unde să răspândeşti lumina care ţi-a fost încredinţată. La ce ţi-ar folosi să-ţi aduni "un obroc" de averi deasupra sufletului condamnat la moarte veşnică?!
Caută-ţi locul unde să pui în negoţ talanţii Stăpânului tău. La ce ţi-ar folosi pacea lumii întregi dacă nu ai pace cu Stăpânul tău?!
Caută-ţi locul unde să răspândeşti gustul Vieţii, zdrobindu-ţi sinele ce-ţi ucide Marea perspectivă a veşniciei, deschisă printr-o "Mântuire aşa de mare"! Nimeni nu trage foloase din Marea moartă.
Caută-ţi locul unde să răspândeşti "mireasma cunoştinţei Lui". "La ce ţi-ar folosi să câştigi toată lumea dacă-L pierzi pe El?!"

Ioan Hapca în Licurici în noapte
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e-o mare sărbătoare

Azi e-o mare sărbătoare!
Dar cu gândul la "Crăciun"
La cadouri, la mâncare...
Frământările se-adun
Şi ne pun la încercare
Crezul limpede şi bun,
Iar ca dar de închinare
Nu aducem nimic bun...

Obosit de alergare
Şi stres, "ca de sărbători"
Vin şi eu cu-o întrebare
Pentru orice-ascultători:
Dumnezeu ce are oare
Din pomii strălucitori,
Din luminile precare
În multitudini de culori,

Colinde din inimi goale
De lumeşti colindători,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu poţi... Tu eşti...

Tu poţi fi un drum pe care
Paşii vieţii rătăcesc,
Dar şi-ale vieţii picioare
Ce drum bun şi drept croiesc.

Tu poţi fi furtuna care
Rodul verii-l devastează,
Ori vară scăldată-n soare
Care rodu-şi prelucrează.

Tu poţi fi luna din noaptea
Unui suflet călător,
Sau o noapte pentru mintea
Sufletului visător.

Tu poţi fi-un ciclon sub soare
Cere traiu-şi devastează,
Ori o adiere care
Vieţi pustii restaurează.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa este o enigmă dar atunci când n-o înţelegi
Dumnezeu lucrează tainic şi te-ajută s-o dezlegi
Numai tu acceptă-I voia şi te luptă s-o alegi
Căci viaţa-i o minune pentru cine o înţelege
Şi-a Lui voie-i fericire pentru acela ce-o alege!
Căci enigma vieţii constă într-un lucru minunat;
Să-L cunoşti pe Cel ce Este din veci Sfânt şi-Adevărat!

Dacă viaţa-i o enigmă şi nu poţi să o înţelegi
Caută-ţi Făcătorul frate şi-ai să vezi cum o dezlegi!
El e viaţa şi Se-arată mai întâi prin Sfânta-I Lege
Apoi prin Hristos ce vine de toate să ne dezlege;
De păcatul ce ne-a prins şi pe veci ne înrobeşte
Şi de Legea ce-l condamnă şi la moarte osândeşte,
Şi de tot ce intră-n suflet şi cumplit ne chinuieşte!

Viaţa-i trudă trecătoare căutându-şi împlinirea
Dar şi-odihnă fericită când primeşte Mântuirea,
Viaţa-i năzuinţă cruntă ce-şi aşteaptă răstignirea
Dar şi-o pace nesfârşită când descoperă Iubirea,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carmen Margean
Comentează! | Votează! | Copiază!