Textele de mai jos conțin referiri la vinovăție, dar cu o relevanță mică.
Sunt
Sunt izvoare genuine
În nimicu-mi din țărână,
Care freamătă în mine
Ca o mare cristalină
Ce reflectă ceru-n sine
Cu splendoarea sa divină.
Sunt ca un stejar în vânt,
Îmi scald frunzele-n lumină
Și înspre ceruri mă avânt
Ajutat de-o Rădăcină
Ce-I în Cer și-are să vină
Să mă smulgă din pământ...
Sunt mândru dar nu de mine,
Ci de Cel ce-mi dă valoare
Și în mâna Lui mă ține
Ca pe-un pom lângă izvoare
Să fac roade genuine
De Ceresc trăit sub soare.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce oare...
Plină-i lumea... De ce oare?
De "stele rătăcitoare",
Pentru care-i pregătită,
De Cel făr' de-asemănare,
"Negura" cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde "viermele nu moare"...
De ce oare? De ce oare?!
Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Betleem în miez de noapte
La Betleem în miez de noapte
Iată s-a făcut lumină;
A sosit pe neașteptate
Însăși Gloria divină
Ce din vremi îndepărtate
Așteptată era să vină.
Îngerii străbat Cetatea
La păstorii din câmpie
Și la cei care "Dreptatea"
Așteptau din cer să vie
Pentru-a ne preface "noaptea"
Într-o "zi de bucurie".
Tot văzduhu-a îmbrăcat haina
Sărbătorii minunate
"Untdelemnul" și "făina"
Sunt din Ceruri revărsate
Căci a răsărit Lumina
Să Domnească peste noapte.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Nașterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Hapca despre vinovăție, adresa este: