Israel şi moarte

Un păstor arab îşi caută capra

Un păstor arab îşi caută capra pe Muntele Sion,
Iar pe dealul opus îmi caut eu băieţelul.
Un păstor arab şi un tată evreu,
Amândoi afectaţi de o pierdere temporară.
Vocile noastre se întâlnesc deasupra
Văii dintre noi, pe Lacul Sultanului.
Niciunul dintre noi nu vrea ca băieţelul sau capra
Să cadă între roţile
Maşinăriei "Had Gadya".

După o vreme-i găsim printre tufişuri
Şi vocile noastre revin înăuntrul nostru,
Plângând şi râzând.

Căutarea unei capre sau a unui băieţel a fost întotdeauna
Începutul unei noi religii în aceşti munţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ţi-au frânt grumazul, cu odgon

Aşa ţi-au frânt grumazul, cu odgon,
Cu ritual iudaic şi mason...
Şi peste tine şapte tone-au pus,
Să nu te fure, au spus, ca pe Isus...

De-atunci la noi cu fiece mormânt
Se-nalţă munţii fremătând,
Şi creşte pruncul legănat la sân
Ca frunza-n creanga codrului bătrân...

Ca freamătul pădurilor adânci
Inima ta se-nalţă-n noi de-atunci...
Că-n piepturile noastre bate

Lumina morţii tale-ngemănate
Cu busuiocul sfânt de la icoane
Mireasma jertfei tale, Căpitane!

poezie de Ion Ţolescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mi o mirişte

Domni din ţări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Taţi sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoţi violându-şi bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrişori cârlionţaţi, fără părinţi,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moşnegeşti.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vreau să mor în patul Meu

Azi noapte-au venit dinspre Gilgal* în iureş mare,-n tropot
De cai, oşteni grăbind spre câmpurile-omorului – şi asta-i tot.
Pitic şi matahală, morţi în bălţi de sânge, fără niciun Dumnezeu.
Eu vreau să mor în patul Meu.

Ca vizoarele tancurilor, ochii lor erau stranii şi sticloşi,
Întotdeauna eu sunt cei puţini, iar ei, cei foarte numeroşi.
Trebuie să răspund. Ei pot interoga mintea Mea mereu.
Dar eu vreau să mor în patul Meu.

Soarele încremenise-n Gibeon*. Iubitor de-asemenea decoruri,
El e dispus să lumineze veşnic astfel de lupte şi de-omoruri.
Poate nu-Mi voi vedea soţia când va fi vărsat sângele-i iudeu,
Dar eu vreau să mor în patul Meu.

Samson, puterea lui în chică fluturând....
Mi-au tuns părul înainte de-a mă fi făcut, vrând-nevrând,
Erou, instruindu-mă să lovesc cu suliţa din plin fuleu.
Eu vreau să mor în patul Meu

[...] Citeşte tot

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziţi curcubeul măiastru

Pe jar de lacrimi calc
Desculţ înspre catafalc
Neauzite în iatac
Mârşav! Unde-mi zac

Nenorociţi iudei
Ce-mi curg sânge-n condei
Printre ăstia ai mei
Români ucişi de ei

Corbi fără Dumnezei
Ce smulg din trupuri vii
De la bătrâni copii
Lăsându-i bolii, foamei!

Suflările codrului
Aurul privirilor
Argintul lacrimilor
Lumina soarelui

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu are dileme

Nu ştiu de a avut vreodată. Poate.
Uneori îi ierta pe cei sărmani, bolnavi şi neajutoraţi
Aici, nu! Moartea n-are dileme:
Îi urăşte pe toţi deopotrivă,
De speculaţii n-are vreme,
Nu pune întrebări, n-o interesează de eşti puternic
Ori sleit, de ai dreptul divin să mai trăieşti,
Niscai lucruri bune să făureşti,
De crezi în Cel de Sus ori Îl renegi,
De ai păcătuit ori eşti neprihănit,
Nimic n-o priveşte;
E dură, căpoasă şi feroce,
Neiertătoare, rea şi duşmănoasă,
Ştie că are de-a face cu un neam urgisit de veacuri,
Supravieţuind, în chip miraculos.
Acum gata, s-a terminat!
Cu toţii pe ruguri, arşi să fie până la unul!
Moartea a primit această "nobilă" misiune
De la mai-marii din Berlin;
Ei au investit-o cu puteri depline

[...] Citeşte tot

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În consecinţă

Corbii mi-au sfârtecat trupul
Şi l-au pus, în fâşii, la uscat.
N-am uitat de catapeteasma prieteniei
Sub care
S-au strecurat lacrimi amare.
M-ar putea durea golul
Din carnea mea,
Dar mai tare mă doare
Remuşcarea ce muşcă din voi.
Sângerez, în spaţiul închis
Ce-mi oferă imunitatea cuvântului.
Mă dor de singurătate
Amintirile toate.
Mă dor amintirile despre voi,
Prieteni ce m-aţi lăsat la nevoi.
Aţi aşteptat prada înjunghiată,
Aţi petrecut
În anotimpul trădării.
Iudaice suflete cu înfăţişare şireată!
Şleată slutită, călită de iadul

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă-nsor? Să nu mă-nsor?

Moşke Fafer, cam în vârstă
Şi c-o faimă oarecare,
Nici bigot, nici apicoirăş,
Şi-a pus gând să se însoare.

Şi fiind om cu angarale,
Nici puţine şi nici multe,
S-a gândit c-ar fi cu cale
Şi c-un Rav să se consulte.

Şi s-a dus la rabi Sloimke,
Tadicul din Sărărie,
Venerat de toţi evreii
Din întreaga Românie.

- Rabi dragă, viu la tine
Ca la un învăţător,
Ca să-mi spui, la vârsta asta
Mai se cade să mă-nsor?

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amon Goeth: Azi înseamnă istorie. Ziua de azi va fi ţinută minte. De acum încolo, tinerii vor întreba cu mirare de această zi ani la rând. Azi înseamnă istorie, iar tu faci parte din ea. Cu şase sute de ani în urmă, când altundeva ei aruncau vina pe Moartea Neagră, Cazimir cel Mare le-a spus everilor că puteau veni în Cracovia. Au venit. Şi-au adus avuţiile în oraş. S-au stabilit. Au pus stăpânire. Au avut succes în afaceri, ştiinţă, educaţie, arte. Au venit cu nimic la ei şi din nimic au prosperat. De-a lungul a şase secole a existat o Cracovia a evreilor. În seara asta, acele şase secole se vor transforma într-un zvon. Nu au avut loc niciodată. Azi înseamnă istorie.

replică din filmul artistic Lista lui Schindler
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa oilor-Isus

Eram la fântână
când chipul ţi l-am văzut
în apă
am scăpat găleata
din mâini
cu mâini cu tot
şi m-am prăbuşit
în fântână
îmbrăţişându-ţi chipul

niciodată n-am să uit
privirea aceea
ochii albaştrii
cum mă urmăreau
de dincolo
de ape
faţa
îţi era de copil
cu soarele asemănătoare
sau cu un înger de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 iulie 1996)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i de făcut?

Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranţă?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanţă
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!

Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la şerpi de dudău
Nu staţi la balcon, puneţi mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi şi mai rău!

Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ţine-n genunchi şi cu capul plecat.
Fireşte, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!

Uitaţi-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Pofteşte cîrnaţii şi berea din lăzi.

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

El domină Universul

A murit Învăţătorul sus pe cruce atârnat
Şi mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului— văpaia
Sferinţelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea ţărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viaţă ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a aşezat
Pe Cel mort — ucis pe cruce — al vieţii împărat

Iar sabatul înfăşoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează şi pe lamele de vânt
Se naşte o întrebare căci al vieţii Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viaţă împlinind deplin Scriptura
Şi acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura

Cine dar l-a dat la moarte şi cine l-a osândit
Numai bine în viaţă când Isus a-nfăptuit

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbier evreu: Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat, nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc, aş vrea, dimpotrivă, să-i ajut pe toţi dacă s-ar putea – evreu, arian, negru sau caucazian. Cu toţii vrem să ne ajutăm unii pe alţii, aşa e natura umană. Vrem să trăim din fericirea celorlalţi, nu din suferinţa lor. Nu vrem să ne urâm şi să ne dispreţuim. E loc pentru toţi în lumea asta, iar pământul e bogat şi darnic. Ne-am rătăcit pe drumul unei vieţi care poate fi liberă şi frumoasă. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură şi ne-a împins în sărăcie şi vărsare de sânge. Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înşine. Maşinăria abundenţei ne-a lăsat în penurie. Ştiinţa ne-a făcut cinici, inteligenţa – distanţi şi inumani. Gândim prea mult şi simţim prea puţin. Mai mult decât tehnologie, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligenţă, avem nevoie de bunăvoinţă şi tandreţe. Fără acestea, viaţa devine potrivnică şi atunci totul e pierdut. Avioanele şi radioul ne-au adus mai aproape. Însăşi natura acestor invenţii ne cere să fim buni, să ne avem ca fraţii, să fim uniţi. Chiar în acest moment vocea mea este auzită de milioane de oameni din toată lumea, milioane de bărbaţi, femei şi copii deznădăjduiţi, victime ale unui sistem care chinuie şi arestează oameni nevinovaţi. Celor care mă aud acum le spun să nu-şi piardă speranţa. Sărăcia care se abate acum asupra noastră e doar efectul trecător al lăcomiei, al amărăciunii oamenilor care se tem de progres. Ura dintre oameni va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni, va reveni oamenilor. Şi atâta timp cât oamenii vor muri în numele libertăţii, ea, libertatea nu va pieri. Soldaţi! Nu vă lăsaţi pe mâna brutelor, a celor care vă dispreţuiesc, care vă transformă în sclavi, care au pus stăpânire pe vieţile voastre, care vă spun ce să faceţi, ce să gândiţi şi ce să simţiţi! A celor care vă îndoctrinează şi care vă tratează ca pe nişte animale. Nu vă lăsaţi pradă acestor monştri, acestor oameni-roboţi cu minţi şi inimi mecanizate! Voi nu sunteţi roboţi, nici animale, ci oameni! Aveţi în inimi umanitate! Voi nu purtaţi ură celorlalţi. Doar cei neiubiţi şi inumani urăsc. Soldaţi! Nu luptaţi pentru sclavie, ci pentru libertate! În versetul 17 din Evanghelia după Luca scrie: "Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", al tuturor oamenilor, nu al unui grup, nici al unuia singur! Voi, oamenii, sunteţi cei care aveţi puterea să creaţi roboţi, să creaţi fericire! Voi, oamenii, aveţi puterea să faceţi această viaţă să devină liberă şi frumoasă! Să folosim această putere în numele democraţiei, să ne unim în lupta pentru o nouă lume, o lume decentă care va oferi oamenilor şansa să muncească, tinerilor – un viitor şi celor în vârstă, o bătrâneţe sigură. Brutele au ajuns la putere promiţând toate acestea. Dar au minţit, nu şi-au ţinut promisiunea şi nu o vor face niciodată! Dictatorii se eliberează pe sine înrobind oamenii! Să luptăm acum pentru a împlini această promisiune! Să luptăm pentru o lume liberă! Să rupem toate barierele naţionale, să înlăturăm lăcomia, ura şi intoleranţa! Să luptăm pentru o lume raţională, o lume în care ştiinţa şi progresul să aducă fericire oamenilor. Să ne unim întru democraţie! Hannah, mă auzi? Oriunde ai fi, Hannah, priveşte spre cer! Norii se risipesc, soarele răsare din nou. Am ieşit din întuneric la lumină. Ne aşteaptă o lume nouă mai bună, în care oamenii vor lăsa în urmă ura, lăcomia şi cruzimea. Priveşte spre cer, Hannah, sufletul omului a prins aripi şi zboară în sfârşit spre curcubeu, către un viitor glorios. Un viitor al tău, al meu, al nostru tuturor. Priveşte spre cer, Hannah! Priveşte spre cer!

replici celebre din filmul artistic Dictatorul, scenariu de Charlie Chaplin (7 martie 1941)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Care este cuvântul magic?
Kenneth Ungar: Emet. Vedeţi... Alef, Mem, Tav... Alcătuiesc cuvântul Emet.
Fox Mulder: Nu vorbesc ebraică, nu ştiu ce înseamnă asta.
Kenneth Ungar: Adevăr. Emet înseamnă adevăr. Vedeţi, domnule Mulder, chiar aici este paradoxul... pentru că pericolul adevărului este conţinut în însuşi cuvântul Golem. Care înseamnă materie fără formă, trup fără suflet.
Fox Mulder: Deci Golemul este o creaţie imperfectă.
Kenneth Ungar: O, un fel de monstru chiar. Incapabil să vorbească sau să simtă altceva în afară de cele mai primitive emoţii. Înnebuneşte şi trebuie să fie distrus de către creatorul său.
Fox Mulder: Distrus, cum?
Kenneth Ungar: Ştergând prima literă, Alef. Emet devine Met... care înseamnă mort. Din nou, domnule Mulder... puterea literelor, nu doar de a crea, ci şi de a ucide.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Damnate citadele

Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerşesc la minte, să-nţeleg, de oroarea morţii din Berlin.
Nu ştiu cum Carnavalu' ascunde în dans asasinate-n Rio...
Şi nu pot timp să schimb, să înviu, tot ce-a pierit; doar spun "Adio!".

Mă înec încet, pe zi ce trece; voi pierde-o o zi Veneţia!?
Mă strigă încă deportaţii din nord, crunt ger, în Iakuţia.
Nu mai am mâini, picate arse, în kerosen, în plin New York...
N-am cum să strig -sunt răguşit- la cel ce mă subjugă; "Porc!".

Tot mai fudul şi leneş pierd, vând ţară, cumpăr din Pekin,
Nu cred "civilizat"; terorile nu-s africane, ştiu Dublin!
Mă paşte încă frica stângii, o mojică, hoţii Moscovei!...
Ah, n-aş vrea frontiere, 'n ţară maiaşi, nemţi şi plecaţi evrei!

Sângerez tot, cât mai am roşul, de eterne drame şi războaie
Şi stau cap gol... cu trup la fel, să-mi spele neant păcate-n ploaie;
Că-s mai puţin de-ai mei, ucişi parşiv, degeaba-n Bucureşti...
O fi conştiinţa, în toţi, o zi, să strige-un vinovat; "Greşeşti!"?"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinciosule...

Credinciosule - eşti preot -
Aşa tu eşti numit (1 Petru 2:4)
Eşti lucrător cu Tatăl, (1 Corinteni 3:9)
De El eşti tu iubit (Ioan 17:2).
Tu eşti lumina lumii (Matei 5:14)
Eşti ca un strop de rouă
Neprihănit pe lume (Romani 3:24-26)
Şi eşti făptură nouă (2 Corinteni 5:17).

Păzit eşti de puterea
Ce Dumnezeu o are (Evrei 5:30)
Ostaş ţi se mai spune
În sfânta Lui lucrare (2 Timotei 2:3).

De Dragostea cea sfântă,
Tu eşti nedespărţit (Romani 8:35-39),
Pecetluit cu Duhul (Efeseni 1:13),
Iertat şi mântuit (Coloseni 1:14; Efeseni 2:8),

Mireasmă eşti numit(ă)

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Dacă accept ceea ce spui tu, precum că sunt nenăscut şi aceasta este unica Realitate fără formă, deci liberă de o astfel de limitare. Apoi tu spui că Dumnezeu nu a creat "Lumea" pentru că Realul nu poate da naştere irealului, falsului. Căci creaţia ca şi "Biblia" sunt doar gânduri care ne separă de Dumnezeu. Dacă accept toate astea atunci cum apare întreaga lume, cum apare mintea, dacă vei spune că ea "creează lumea definind-o", cum rămâne cu Iisus care are o formă, el cum a apărut? A. M: Dragul meu, dă-mi voie să-ţi alung toate frământările tale, pentru că e foarte, foarte simplu. Toate acestea, toate formele, întreaga "creaţie" implicit Iisus apar prin visare. Iudeii au visat la un Mesia şi aşa a apărut visul numit Iisus pe care apoi tot ei l-au negat. Iar dacă un creştin îl visează pe "Iisus" că îi spune nu ştiu ce baliverne creştine fii sigur că el va crede asta. Tot ceea ce egoul numeşte "eu, lumea şi "Dumnezeu" e doar visare în vânt, nimic altceva. Toată lumea visează în noapte şi creează o lume de care nimeni nu se îndoieşte şi nimeni nu regretă Disoluţia, colapsul ei la trezirea din zi. Exact aşa pare că apare lumea care de fapt e doar simplu onirism. NIMIC NU A FOST NĂSCUT VREODATĂ ŞI NIMENI NU POATE MURI!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând în Odesa

Noi locuiam la nord de viitor, zilele deschideau
scrisori cu semnătură de copil, o fragă, o pagină de cer.
Bunica arunca roşii
din balconul ei, trăgea imaginaţia ca pe o pătură
peste capul meu. Am pictat
chipul mamei. Înţelegea singurătatea,
îi ascundea, ca partizanii, pe cei morţi sub pământ.

Noaptea ne dezbrăcase ( i-am numărat
pulsul). Mama dansa, umplea trecutul cu
piersici, tocăniţe. Auzind asta, doctorul meu a râs,
nepoata lui mi-a atins pleoapa – i-am sărutat
spatele genunchiului. Oraşul tremura,
o navă-fantomă înălţându-şi velele.

Colegii mei au inventat douăzeci de nume pentru Evreu.
El era un înger, nu avea nume,
ne-am luptat, da. Bunicii mei au luptat
pe tractoare împotriva tancurilor nemţeşti, am o valiză plină
cu poeziile lui Brodski. Oraşul tremura,

[...] Citeşte tot

poezie de Ilya Kaminsky din Dansând în Odesa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L serveşte zilnic cu credinţă.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de şapte ori cu graţioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătuşnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsuceşte-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-şi datoria şi primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că aşa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din faţă, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, îşi extinde trupul cu labele întinse-n faţă.
În al patrulea, îşi ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, îşi curăţă blăniţa.
În al şaselea, se rostogoleşte pe mochetă.
În al şaptelea, se puriceşte pentru a se asigura

[...] Citeşte tot

poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai o dată

Evrei 9:27
Oamenilor le e rânduit
Să moară numai o dată
Tatăl cum a hotărât
Dar urmează o judecată

Căci o viaţă omul are
S-o trăiască pe pământ
De Domnul în ascultare
Şi al vieţii Cuvânt Sfânt

Aceasta dar ni s-a dat
Iată pentru omenire
S-avem sufletul curat
Parte având de mântuire

Căci iată numai o dată
Oamenii sunt rânduiţi
A trăi aici să poată
De Domnul spre fi primiţi

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!