Fata între rânduri
Dactilografă, danț silnic al mînilor
pe flori albe de metal -
orașul huruie din o mie de străzi
o - fără sfîrșit.
Casele stau oarbe cu o mie de ochi.
Danț fără de cîntec, mîna ta scrie
cifre din împărăția mașinilor,
în sînge purtai odată grădini -
o - cum le-ai uitat.
Cînd te ridici, priveliștea
nu răspunde nădejdii,
cînd pleci - te scuturi
ca de-o cenușă -
peste oraș
paserea Phoenix nu mai zboară.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul
Setos îți beau mirasma și-ți cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor de tine!"
Așa de tainic tu mi-o spui și dornic, parc-aș fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porți în inimă și cine ești?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
și clipele să-mi pară niște muguri plini,
din care înfloresc aievea - veșnicii.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Boare atlantică
Cu repezi copite de-argint
în zori măgărușii bat străzile.
Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint.
Pe chei se trezesc sibilinele
glasuri. Lumina așteaptă prilejul
să-nece biserici, corăbii, colinele.
Din portul cu zvon de maree
pescarii sosesc cu povara pe creștet.
În coșuri: țestoase, țipari, curcubee.
Boarea atlantică pipăie morile,
veacul de mijloc, laptele mării,
părul femeilor, scrumul și florile.
În dimineața de roz mărgărint
o inimă, singură și de la sine,
purcede solară grin anotimp.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina raiului
Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s păgân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr' de căldura răului?
Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb:
De unde-și are raiul
lumina? Știu: îl luminează iadul
cu flăcările lui!
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut nume
Caut nume - fie-o mie -
să-ți arăt ce-mi ești tu mie.
Noaptea-mi ești, când dormi în casă,
inul lunii și mătasă.
Ziua, pentru alte fețe
caut grai, să te răsfețe.
La alegerea de nume
las mireasma să mă-ndrume
și aroma ce te-ngână
anu-ntreg și-o săptămână.
Nume dulci și nume-amare,
mulcome sau sunătoare,
le culeg din ceas, din cale,
nume multe cum sunt ale
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
A cunoaște. A iubi
Înc-o dată, iar și iară
a cunoaște-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaște. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaște - ce înseamnă?
A iubi - de ce ți-e teamă?
printre flori și-n mare iarbă?
Printre flori și-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare și ardoare
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
și nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
și-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micșorează, ci tremurătoare
mărește și mai tare taina nopții,
așa înbogățesc și eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
și tot ce-i neînțeles
se schimbă-n neînțelesuri și mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
și flori și ochi și buze și morminte.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulciorul
Pe masa îmi stă, durat din argilă,
ulciorul. În rostul ceramic așez uneori,
cu rouă pe ele, iubitele flori.
Prefer trandafiriul de purpură.
Tainic, urmând un sacru canon,
dimineața, de o rază cerească
atins, trandafiriul își las-o petală pe masă,
dorind în lumină să stea fără mască.
Se face că torn, alte dăți, în ulcior
tomnaticul soare prin teascuri trecut,
curgător aur crud,
vin de piatră, soi cald de Aiud.
Mai apoi câteodată păstrez în ulcior
și-un lucru mai scump și mai rar:
grămada de boabe de chihlimbar,
lacrimi pe care o pădure le-a plâns,
când ultimul alb unicorn s-a stins.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înviere de toate zilele
O înviere e pretutindeni, pe drum
și-n lumina deșteaptă.
Ochii mi se deschid umezi, și sunt împăcat
ca fântânile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
ridică și tu peste mine mâna ta dreaptă.
Astăzi n-o să mai cert nici o ființă,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele.
Sunt în mijlocul privighetorilor. Învie străbunii?
Rugăciunea de-atâtea ori începută
mi se sfârșește și zic:
Tată, te iert că-n adânc
m-ai semănat între brazdele lumii.
Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.
Flori peste fire de mari
îmi luminează din larg -
aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călugărul bătrân îmi șoptește din prag
Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân-apune soarele?
Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu șerpii striviți în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei?
Viața mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiară,
câteodată floare,
câteodată clopot - ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, și golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aștept în prag răcoarea sfârșitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia țărnă un pumn
și mi-o presară pe cap în loc de apă și vin.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de mac
În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-și-o neînțeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.
Aș vrea să vă cuprind,
că, nu știu cum, petalele ce le purtați
îmi par urzite
din spuma roșie
a unui cald și-nflăcărat amurg de vară.
Aș vrea să vă culeg în brațe
feciorelnicul avânt,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.
Și-aș vrea să vă strivesc,
că sunteți roșii, roșii
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubești - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori și de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubești - când suava icoană
ce-ți faci în durere prin veac
o ții înrămata ca-n rana
stravechiului verde copac.
Iubești - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânți să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubești - când simțiri se deșteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Nu sunt singur
Obârșiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.
Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.
Umbra-alături ia ființă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din neființă
mărturii că nu sunt singur.
Vulturi din robie scapă
și se-nalță; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardere
Ființă tu - găsi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, și ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?
Al seminției mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină - tu, pumn de pământ. Tu rodie,
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde și când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopții să te-ncânt?
Nepriceput pe lângă vetre
dar înțeles de zei și pietre,
cavântul unde-i - ca un nimb
să te ridice peste timp?
Cuvântul unde-i - care leagă
de nimicire pas și gând?
Mă-ncredințez acestui an, tu floare mie,
ca să sfârșesc arzând.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripție pe-o casă nouă
Toate stau la locul lor,
stă păianjenul în plasă
ca-ntr-o lume de mătasă.
Nu-l încearcă nici un dor
din ocolul lui să iasă.
Toate stau la locul lor:
piatră, floare și ulcior,
vatră și amnar și iască,
Asta-i legea tuturor:
Zări să-și facă din pridvor,
să se simtă bine-acasă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipei se dedă florarul
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuiește-n aur fin.
Pe umeri cade-ne și-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
și-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Și nu știm ce păreri de rău
ne tulbură, pieziș, avântul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Cântecul focului
Adăugat de Rodica Kadar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziune geologică
Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt.
Un pas, și-apoi abrupt - tărâmul celălalt.
O amintire stranie și fără de-ntreruperi
îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi.
O amintire grea apasă. Ca din alte ere,
spre care sângele și astăzi mult se cere.
Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva,
mai sus, mai jos, când pisc și iezer nu era.
Și stam, printre liane, sub ecvatorul căldurii
pândit de șerpi, de flori și de lemurii.
Iar trupul meu, ah numai trup în umedul văzduh
pândit era, prelung, de propriul său duh,
ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat
în stăpânire era lutul diafan și lăudat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe multe drumuri
Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă
gândul spre tine. O, sfârșitul acela de zi,
peste care căzură grabnice brume!
În grădina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tânjind
mai invocă și-acum
lumina ta fără de nume.
Unde dormi astăzi - nu știu. Nici un cântec
nu te găsește. Astăzi
tu ești unde ești. Iar eu aci. Depărtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n văi, focul în noapte pe dealuri,
și pe pământ a pus anemone și patimi
cărora ziua nu le priește.
Ca o poartă s-a-nchis. Nici un semn nu străbate
vămile, vămile.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-mi un trup, voi munților
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
și totuși
flori albe și roșii eu nu-ți pun pe fruntem și-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru strașnicul suflet
ce-1 port.
Dați-mi un trup,
voi munților,
mărilor,
dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcașul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreții mei pași
și-aș apare năvalnic și liber
cum sunt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
În amintirea țăranului zugrav
Azi trăiești în legenda ta
cum ai trăit în câmpuri și în sat:
Mi-aduc așa de bine aminte
de mânile tale grele ca tăvălugul
cu care pecetluiau sămânța-n arătură.
Mi-aduc aminte de ochii tăi verzi ca mura necoaptă
și de meșteșugul blând cu care zugrăveai
sfinți atât de fragezi
parcă veneau de-a dreptul din lună.
Erai prieten cu toate minunile.
O fată ți-a venit în ogradă să-ți zică:
Spune-mi, spune-mi, cum s-a născut
pruncul Isus fără tată?
Într-o icoană-nchipuită de tine
i-ai arătat în aur și-n albastru ceresc:
Astfel stat-a Maria-n genunchi,
cu ciocul întins peste ea
o pasăre, plutind, a scuturat o floare.
Ce-a mai venit se poate-asemăna numai c-un vis.
Din pulberea de floare
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lucian Blaga despre flori, adresa este: