Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Aprindem universuri, iubirii
Cea mai frumoasă,
Cea mai plăcută,
Cea mai dichisită,
Cea mai superbă
Este...
Streașina privirii sub care
Îngeri cu pene de soare,
Mângâie vântul
Din cuibul norilor.
Arcuș și vioară
Ating
Inima împodobită
Cu trecerea amintirii
În frumoasa poveste
În care
Împreună aprindem
Universuri, iubirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cântec de lebădă
Cântecul de lebădă
Desenată în vânt
Pompează iubirea
Din cer pe pământ.
Vreau ca să-i mângâi
Trupul prelung,
La ea călător
Și-n vis să ajung.
Să-ncrețim timpul
În ridurile noastre,
Să adormim sub stele
Ca florile în glastre...
Să ne-mbrățișăm
Cu bărbia-n sân,
Să îmi adap iubirea,
În cântec să rămân!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor rătăcitor
Un pui de pasăre
Doarme sub aripa iernii,
Zăpada îl hrănește cu vise,
Vântul cu speranțe.
Gerul suflă în gheruțele
Gândurilor
Rătăcite-n uitare.
Iubita mea pictează
Pe-o coajă de pâine
O rază de soare
Scăldată în ceașca
Oceanului planetar.
Mai târziu orizontul
Se va curba
Sub aripile zborului.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încuierea în vis
Viața ta e floare-n rouă,
Viața mea e umbră-n drum,
Domnul mi te-a scos în cale
Dintr-o pajiște de scrum.
Nici nu râd și nici nu plâng,
Se dau huța stele-n vânt,
Pentru-o umbră și o floare
Speranța crește arzând.
Ne vom roura în cuplu,
Ne-om umbri în drum deschis
Și pe-o pajiște de scrum
Ne vom încuia în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea, frumoasa mea...
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima de scoici stelare,
A încolțit în piept târziu
Un fulg de frunză trecătoare.
Se-nalță, cade, reînvie
Pe pala vântului ștrengar,
Respir parfumul poeziei
Iubirii ce o port ca dar.
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima cleștar de vis,
Tămăduiește-mi rana vieții
Prin aripa ce m-a cuprins.
A încolțit ghinda candorii,
Stejarul s-a ascuns în noi
Pe culmea nemuririi care
Își spală fulgerele-n ploi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri în surdină
Am avut și mai am încă
Inima-n aprinse stele
Și iubirea, ca poruncă,
Pășind tainic printre ele...
Tu-mi apari zâmbind în cale,
Mă descânți cu flori albastre
Culese din deal, din vale,
Unde-s dorurile noastre...
Multe flori vor fi, coroană,
Peste trecerea deplină,
Vântul va spori în iarnă
Amintirile-n surdină!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngenunchere
Sub brazda de rouă cuprinsă
Stă lumânarea-n gând aprinsă,
Stau stelele șirag în cer
Cu dinții înfipți în mister.
În rugăciuni stau pe pământ
Biserici cu turle în vânt,
Le dau ocol, cu gând umil,
Curate inimi de copil.
Îngenunchez o piatra sfântă
În lumea care nu cuvântă,
Sunt fagure nelimitat
De limba luminii gustat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge în sufletul meu...
Ninge în sufletul meu, fulgii se topesc,
Mă-ntrebi cu gânduri bune dacă mai iubesc.
Sunt bătrânul elevat în a ta dimineață,
Nu-ngenunchez clepsidrei, răzbat cu ea în viață.
Credința mi-e harul măreț și darul sfânt,
Rămân ca bradul drept pe munte și în vânt.
În sufletu-mi de intri pe ușa lui deschisă,
Iubirea ta îmi este steluța-n cer aprinsă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis lăcrimat din ochi de femeie
Roua din lacrimi
Dezgheață luna
Devenită neîncăpătoare
Sub plapuma visului.
Universul
Bate din palme
La spectacolul nesfârșit
Unde clipele dospesc
Magnifici
Fulgi și petale de stele.
Vântul spală
Oboseala norilor,
Pasărea aripilor
O adap cu lumină.
Te strâng la piept
Vis fecund de petale
Pe când tu
Lăcrimezi fierbinte
Pe umărul meu din ochi de femeie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnale
Dimineața leagănă
Tentaculele luminii
Părăsind spiritul
Mâinii ce mângâie
Respirația vântului.
Importante transparențe
Trec prin via spasmelor.
Vânătoarea începe
Cu pietre.
Deliciu endemic viața
Rămasă pustie
Pe o carte de vise.
Posedând lumini
Infinitul saltă
Spre final.
Carnea celestă
A roadelor
Zidește dorințe
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu hematii de statuie
Vântul hoinar curge printre brazde de-ntuneric,
Tu te speli la rădăcina nopții cu visele mele.
Ochii stelelor crapă rușinați de gestul himeric,
Bruma îi ascunde în riduri brodate cu iele.
Iau de la lună fuiorul de raze, lumina să-ntind
Intre brațele noastre croite în miez de gutuie.
Tu te așezi la zvântat, eu norocos mai aprind,
Focul iubirii, în visul, cu hematii de statuie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele care nu pier
Năvălește toamna-n ceruri,
Ploi rotunde se abat
Când zorește sus, în zare,
Vântul peste vârf de brad.
Suflete-n adunătură
Curăță crengi impregnate
De rugina adunată
Peste rugăciuni în sate.
Piatra prinde promoroacă
Peste lumânarea ei,
Semnele adună-n mine
Greieri negri mititei.
Vor cânta în toamna-n care
Eu voi năvăli spre cer
Lăsând tinei doar lumina
Stelelor care nu pier.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trestia umană...
Aștept anii, anotimpurile, clipele,
Aștept mereu oamenii de rând,
Aștept preoții și parlamentarii
Să aducă fericirea pe pământ,
Liniștea să ningă peste flori,
Împliniri s-aducă azi și mâine,
Să crească în țară, orișicând,
Inima de om, nu inima de câine.
Aleatoriu spun, nu-i nici o glumă
În așteptarea noastră-nfloritoare,
Bate vântul marii întrebări:
Trestia umană este gânditoare?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ne ține-n amintiri
În durerea ascunsă-n cuvânt
Câinele nopții latră la vânt,
Curioșii iau pietre și-aruncă
Pe urma florilor pictate în luncă.
Tot ei taie vârfuri înălțate
Și le umplu cu grele păcate:
Mai ești cu mine sau ne-am părăsit
Pe catapeteasma de vis înverzit?
Întrebarea-i pusă printre dinți,
Stăm fericind în sânul unor sfinți
Și răspundem cu vocea nemiloasă:
Iubirea ne ține-n amintiri, acasă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războinicii
Războinicii de piatră și pământ
Moaștele eroilor trimit solie
Prin voinici cu orizontu-n vânt
Păcii ca simbol și omenie.
Vedeți și ascultați cum umbre trec
Mărșăluind prin cioburi și prin oase,
Eu prin sânge, Doamne, îi petrec
În statui cu rafturi mătăsoase.
Avem cumva și rafturi chibzuite
În prezentul care ne-nconjoară?
Războinici statuați pe căi neavenite
De gâtul nostru-s pietrele de moară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Civilizația frunzelor uscate
Vântul poartă din zgură în zgură
Civilizația frunzelor uscate
Amestecate-n fum și-n bătătură
Cu dinții cerului de lapte.
Luna râde la sânii de mireasă
Unde se răsfață pruncii siamezi
Mângâiați de fulgii care-ncet se lasă
Stelelor aprinse în ochi și în livezi.
Civilizația frunzelor uscate
Prin zgură-ajunge peste gândul meu,
Domnul ne-a încredințat până la moarte
Crucea s-o purtăm, și tu, și eu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Razele iubirii
O lumânare crudă, înfiptă într-o floare,
Visează peste creștet lumini îmbietoare...
O albină aleargă din fulger să-i aducă
Arderea măreață din ulei de nucă...
Lacrima de ceară coboară spre pământ,
Pe-obrazul bătrâneții e tinerețea-n vânt...
Flacăra trecută visează, vrea să ardă,
Lumânarea-i plină cu lacrimi de zăpadă...
Bradul se închină la steaua dintre sfinți,
Razele iubiri-i cu dragostea în dinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele aprinse-n veioza uitată pe masă
Toamna biciuie frunzele din crengile cu degetele
Împletite. Iarna face magi din cioate în pădure.
Un ochi de ceață descoperă eșarfele împletite de timp,
Cerul le pune atent peste coamele vântului dure.
Pe ultimul trandafir înflorit buburuzele vor să moară,
Tu le expediezi în sicriul poeziilor dulci de acasă.
Eu le primesc prin poștașul cu trompeta uscată
La adierea stelelor aprinse-n veioza uitată pe masă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beția de culori
Oferim luminii vis,
Pe morminte veșnic plouă,
Cresc ciulinii neputinței
Pentru coasa cea mai nouă.
Toamna își numără vina,
Vina de-a trece în ceață
Tot ce în noroi e nufăr,
Tot ce-n lume este viață.
Trec prin trup inelul sorții,
Pun în suflet vânt, zvâcnire
Și mă-nalț pe munți cu soare
Să am pâine-n pomenire.
Vinul timpului îl soarbe
Zeul ce-a urcat în nori
Trandafirii de mătase
În beția de culori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de mai
Seară de mai, seară de mai
Cu stele de lut scăldate în lapte,
Curg triluri de păsări pe tuburi de nai,
În noi mai renaște o noapte.
Cai pe copite rotunde de vise
Duc îngeri de perle spre Domnul în cer,
Petalele florilor în vânt sunt prelinse
Pe˗un ciucur de buze cu suc de mister.
Vin fete și băieți la˗ntâlnire,
Părinții afumă în urmă cu stele,
Fluturii nopții ard în mocnire
Odată cu rimele mele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre vânt, adresa este: