Crez
Poezia îmi cade în brațe
Și-mi cere-mpăcare:
Metafore-lacrimi,
Sărut-epitet.
Cum poate Gioconda să fie
Pictată în versuri
Pe inima vastă
A unui poet?
poezie de Marin Moscu din Gioconda din versuri (2000)
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar A fi-n iubiri tăinuitori
Rostește-mi vorbele cu foc
PuseŹ-n poeme de amor,
Învață-le să am noroc
Să mă închin în prag cu dor.
Să-mi pun în suflet veșnicia,
Surâsul fin de zi senină
În care fierbe poezia
Mirosu-i dulce de sulfină.
În zborul crud de jar aprins
Cenușă se fac stelele
Și-n inima-ți de necuprins
Tu pui în socluri rimele.
Rostește-mi vorbele în gând
Sau fă-le știre uneori
Trăim plăcerea pe pământ
[...] Citește tot
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria finală
(Anei Podaru, întru trecerea în veșnicie)
Poeții închid lumina în suflet și pleacă
Într-o călătorie promisă ambiguă și seacă.
În urmă rămân tomuri de poezii ecou,
Între stațiile dintre stele nimic nu e nou.
Doar un înger ascuns într-o umbră fecundă
Șterge ochii luminii terestre cu o fundă
Ochelarii nopții se poartă-n vecie
Calea neîntoarcerii citește poezie.
Pe muntele-i de cărți răsare negru soare
Lumina plânge în rime fără alinare.
Poetul a închis ceaslovul și-a plecat
În sânul cerului, la Domnu-Adevărat.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și punct, ești primăvara mea!
Râd ochii vieții-n ochii tăi
Când florile urcă în văi
Și eu aburc să nimeresc
Stele din ochi-ți să culeg.
O clipă frământată-n fluturi
Ușor în mine tu o scuturi,
În inimă-mi devii lumină,
Vers fulgerat, poem retină.
Ești unică în versuri crude,
Clepsidra crapă în secunde,
Zâmbesc pe umărul tău fin,
Ești anotimpul meu divin,
Ești primăvara care strânge
Cartezian puncte din sânge,
Pictezi cu sânge flori și stea
Și punct, ești primăvara mea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn printre gene
Bate vântul în fereastră,
Parcă-i semnul tău discret,
Mă reped să deschid ușa,
Nu ești tu, e alt poet.
Vrea și el să mă sărute,
Să-mi închine rimele,
Îi spun că tu ești pe valuri,
El își cară umbrele.
Dar în somnul printre gene
Șoaptele tale aud,
Te apleci, mă iei în brațe,
De mine iar ești flămând.
Nu doarme sub noi nici patul,
Nici poetul, spun în gând,
Care a venit la mine
Să prindă-n iubire rând.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul, probabil, va decide un preț
A aflat ca românul s-a născut poet,
Că pictorul a-ngenuncheat la șevalet,
Că arhitectul mereu, cu rigla în mână,
Înalță machete apoi frumos le dărâmă.
A aflat că doctorii operează fictiv,
După înalte tratate cu simț afectiv,
Că totul este frumos, cu măsură,
Dacă nu dai din mâini și din gură.
A stat, a gândit, a scris mii de hârtii,
În stilul lui Eminescu, frumoase elegii,
Totuși ceva îl mișca-n interiorul lui,
Parcă venise din Hristos, simbolic, un cui.
Se nărui în vise în fiecare noapte,
Studie trecutul și-n frângere de șoapte
Hotărî: de mâine voi scrie ca nime'
O poezie nemuritoare făr' rime.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub copacul plin cu vise
Sub copacul plin cu vise
Pegasul își mută carul
Limpezind în suflet harul
Prin poemele promise.
El nechează-n univers
Printre fluturi de cristale,
Dorurile-i stau în cale,
Epitete puse-n vers.
Vin copilele-nsetate
La izvoarele de foc,
Se scaldă, s-aibă noroc,
Printre stelele înalte.
Tu te-apropii doar de mine,
Mi te-așezi frumos la piept,
Mângâi pipa de poet
Și iei pegasul cu tine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să mai spun?
Ce să mai spun când viața e frumoasă,
Când inima iubirii o țin în zbor ades,
Când tu ești muza din rime, luminoasă
Și vieții mele cu zâmbete dai ghes?
Ce să mai spun când vise împlinesc
La pieptul tău fierbinte cu miros de flori,
Când știu că-n puful vieții cu tine locuiesc
Sub cerul de rugină cu stele-n loc de nori?
Ce să mai spun când știi că port în piept
Inima-ți de aur cu fericirea-n picuri
De zâmbete și rouă-n profilul de poet?
Pe care l-ai pictat în iriși, să mă bucuri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă...
Ți-am scris mesaje-n rece grai,
Tu ai zâmbit, cântând din nai.
Nimeni nu am vrut să știe
Că între noi e-o poezie.
Nici mie nu-mi vine să cred
Că poezia e-un secret.
Sezonul ei nu e departe,
Iubește-mă până la moarte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necredința
Felul în care sosește
Iarna pe turla bisericii,
Felul în care poetul
Merge printre nenorocirile
Altora,
Felul în care
Tu plângi
Poezia copilului
Părăsit
În maternitate...
Este felul în care
Sosește necredința
Pe turla bisericii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căușul fericirii
În palmele iubirii suntem amândoi,
Tu rază de soare, eu fulger de ploi,
Tu ploaie în ropot, eu tunet absurd
Când timpu-și arată mugurul surd.
O șuviță din mine poartă săgeți
Din tolba în rime a unor poeți,
Tu pui arcul și tragi la-ntâmplare
În flacăra cu stinsă lumânare.
Eu pot fi ținta ce cade-n sulfină,
Tu, grădinarul ce-mi pune lumină
În palme suav, apoi soarbe ușor
Nectarul cel dulce din raze cu dor.
Amândoi punem căuș fericirii
Palmele noastre-n lumina iubirii
Și bem până ne sfințim întru vecie
Cu dăinuim în marea poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia în raze de lumină
Potrivim în soartă ceasornice stelare;
De ziua ta femeie să fii fără-ncetare
Iubirea noastră scumpă, orișicine știe
Că ești o pâine rară coaptă-n poezie,
Dulce cum este mierea florilor de tei,
Frumoasă, o zeiță pentru copiii tăi;
Ești prinsă în icoane de îngerii din noi,
Minunate vise din strămoșesc altoi.
Atingem flori cu floarea surâsului sublim
Ca să-ți aducem zorii în totul ce iubim,
Rimele se-adună în strofe să rămână
Poezie sfântă în limba mea română,
Vreau inima-mi să fie zbor de fericire
În ochii generoși din propria iubire,
Doamne, doar femeia în raze de lumină,
Prin puterea Ta, noi o simțim divină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela de dor aprinsă
Candela de dor aprinsă
Crește-n noi și nu se stinge,
Vremea bate în retrageri,
Anii ninși cine-i atinge?
Tu mai șlefuiești în lume
Stele-n cărți de poezii,
Vorbe dulci, gânduri supreme,
C-un buchet de flori le scrii.
Eu nu-ncap de fericire
Întru-mbrățișarea ta,
Tu ești floarea vorbitoare
Pusă-n galaxia mea!
Și cum ești așa departe,
Pe-un arhipelag de vânturi
Scurgi vulcanul amintirii
În doi ochi brodați cu gânduri.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A șaptezecea oară...
Din palme de pământ curge o cascadă,
Iarna înghețată, țurțuri, vrea s-o vadă,
Să urce peste dânsa în papucei de vată,
Să cuprindă lumea în veșnicii brodată.
Cascada nu ascultă, palma-i de pământ,
Adună în suflarea-i foalele de vânt,
Scoate ghioceii din coarnele de melc,
Pune curcubeul pe frunți în semicerc.
Râd munți-nalți, cu fălcile în soare,
Aruncă-a iernii cușmă spre păsări călătoare,
În inima-mi zglobie, a șaptezecea oară,
Se instalează sigur o nouă primăvară.
Îmi iau papuci poetici, deretic printre rime,
Rămân precum cascada, mai verde în iubire,
Tu-mi întreții prezentul cu farmec și plăcere,
Urcăm în spațiul nostru cu vârsta în mistere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu taxiul printre stele
Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.
Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime și troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...
Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălțăm castele,
Pe furiș intrăm în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să țes iubirea ce s-aprinde
Fur timpului furca depărtării,
Caierele lui din veșnicii de ani
Le țes în secunda fericirii mele,
Painjeniș de frunze sub platani.
Degetele sângerează-a toamnă,
Un surâs s-apropie în taină,
S-a întâmplat s-apari în prag
Doinind într-a iubirii haină.
Ne-am prins în hora ghidușiei,
Am pus o floare sub genunchi,
Poemele ne-au dat târcoale
Și tu, ca iedera pe trunchi.
În pârgul vieții mi-ai adus
Culoare peste umbra mea
Și multă, multă poeziei
Ce urcă-n cer precum o stea.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu vinul sunt botezat
Muza mea-n ascunse rânduri
Pune focul peste paie,
Arde cerul poeziei,
Vinul fierbe în butoaie.
Ea nici nu vrea să audă
Cum paharele ciocnesc,
Aleargă în vis cu mine
Să-i promit că o iubesc.
Intru-n rătăcita cale
Unde fluturii se-nalță,
Luna-n versuri se arată
Împărțind dulcea speranță.
Mă sărută printre rânduri,
Pe sub florile de tei
Și intrăm în poezie
Pe aripi de porumbei.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impresii - lui Leo Butnaru
Alb de cântec
Poetul a alunecat
În privirea lui,
Făcuse neobosit
Transplant de sânge
Pe-a noastră limbă.
Până și
Privirea lui Dumnezeu
Mirată
Plutea
Peste nu știu care mal
Al Prutului.
Mi-a făcut impresia
Că-și găsise sensul,
Dumnezeu își găsise sensul,
Punând poetului
În suflet semn:
Un pumn de întrebări,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai scăpat murgul din poze
Ai scăpat murgul din poze
Și-a păscut la mine roze
Până-a făcut zoonoze.
L-am pictat pe-un vers de dor
Cu petale de bujor
Să-l pot călări de zor.
Am trecut cu el, se știe,
Din poezie-n poezie
Pân' la tine sus în vie.
Aveai iriși de tăun,
Gene aripi de păun,
Tochitură în ceaun.
Și în sticle suc de soare
Ca ușor să mă doboare
La izvoru-ți de răcoare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a îmbolnăvit poezia
S-a îmbolnăvit poezia omenirii,
Respiră greoi,
Are spută în litere,
Tușește pe buzele cititorului,
Spatele îi este cocoșat de silabe...
Abia o mai țin aripile-n zbor,
Picioarele metrice cad în neant.
Mi-e milă de ochii plecați în lumină,
Așa că adun poezia omenirii
În ranița ciuruită a cerului
Și merg în genunchi
La vraciul universal.
Îi ascult cuvintele ritmate,
Curăț izvodul încercărilor,
Adun flori de tei din pletele Escului,
Le macin în disperarea timpului
Ștrangulat de raze de Luceafăr,
Fac prișniță din colb poetic
Și o tămăduiesc ușor
Cu epitete și metafore,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre poezie, adresa este: