Textele de mai jos conțin referiri la zâmbet, dar cu o relevanță mică.
Trupul de iarbă
Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, țărancă.
Cu trupul ei hrănește
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbește Ioana D'Arc.
Nimeni nu privește,
Ochii au țărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.
Liniștea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În valurile mării
În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.
Tu te învoiești
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,
Să zâmbești la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.
Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Și printre valuri zboară.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri stinse
Te strâng în somn,
Te-mbrățișez în vis,
Iubirea ce ți-o port
E zbor de necuprins.
Zâmbești imaginar
La semn închipuit
Și printre flori ascunse
De dor sunt năpădit.
Cât ține starea asta?
Doar tu poți să decizi
Cu un sărut albastru
Pe loc să mă ucizi.
Pe loc purta-voi stele
Pe aripa iubirii
Intrând în zborul veșnic
Din cerul nemuririi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece un semn...
Clipește senzual, clipește,
Ambițiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalță stilul
Plăcerii unui nou amor.
Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aștept.
Pământul se topește-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.
Trece un semn prin veșnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieții
C-o lumânarea pusă-n tort.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa rămasă
Zâmbind nepoții
Trec peste brumele noastre
Mirosind a must
De tămâioasă.
Toamna ne ține în chingile ei
Plimbându-ne umbrele prin case.
Nepoții zâmbesc.
Nepoții ne poartă iubirea.
Fermecători trecem prin amintire
Și brumele se topesc aiurea.
Vinul curge în pahare de vis.
Noi râdem de clipa rămasă.
Pe creanga ruginie
Se așează
Piatra de la coasă.
Vom tăia, nepoților,
Din rădăcină răul
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frigul aduce căldura...
Frigul aduce căldura sobei prin cercuri de fum,
Îngerii aleargă desculți, către mine, prin troienitul drum.
Tu la pieptul meu îți încălzești conturul inimii, privirea,
Unde cuibărește la ceas de taină, în miezul ei, iubirea.
Trece prin noi, cerul, să ne aducă zâmbete și flori,
Prin părul răvășit își întinde vântul aripi de viori.
Luna în ritmice dansuri sărută pulberea întinselor zăpezi,
Ochii curioși taie fâșii din nenăscute păduri și livezi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești precum un vis
Frumoasă ești precum un vis,
Un mac superb în lan de grâu
Din care îngerii și-au prins
Culorile în zbor, la brâu.
Frumoasă ești ca o baladă,
O dulce notă de vioară,
La care dragostea s-arată
Ținută-atent la inimioară.
Frumoasă ești! Și munți și mare
Se zbuciumă să te cuprindă
Cu formele fermecătoare
Din cerul nalt pus în oglindă.
Frumoasă ești precum un vis
Puternic nins cu fericire,
Un curcubeu care-a cuprins
Poetu-n zâmbet de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te doare...
Când te doare, eu mă dor,
Cu durerea-ți mă-nfior,
Ridic brațele-n tăcere
Să-ți aduc o mângâiere
Dinspre soarele-răsare,
Dintr-o lacrimă de floare...
Când zâmbești ard în cuvânt
Zbuciumul de pe pământ
Și mă rog lui Dumnezeu
Ca să-ți fiu înger mereu,
Când te doare, să mă dor
Doinei mele din popor...
Ochi trăit pentru ochi scos
Dintr-un lujer de prisos,
Că în limba mea de dac
Toate vorbele au leac,
Când te doare, eu mă dor
Os cu vână din popor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaști frumos, în poezie
Pe buzele tale apar fluturi
Cu aripile unse cu miere,
Când zâmbești, spui poezii,
Venite din steluțe de durere.
Blândețea îți rămâne și așa
O rază încărcată cu lumină
Iar dragostea ce-mpărtășești
Sămânță e, în clipa ei divină.
Mi-i oarecum să îndrăznesc
În aerul de maximă plăcere
Să-ți cer favoruri când tu spui
Că arzi doar în durere.
Ai fluturi pe buze de dor,
Inima-i amară și pustie,
Zâmbești, ca lumea să te vadă
Cum renaști frumos, în poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ce moare zâmbind
Te-am văzut cu ochii închiși peste ochii tăi,
Palmele răstoarnă țipete peste umbre de smalț,
În urna sufletului votează nemurirea
Scrumul scheletic prin care te-nalț.
Ascunse cuprinsuri duc febra în vânt,
M-adăpostesc pe-o hârtie de scris,
Speranța zâmbește trufașă în mine
Purtându-mă virtual pe-o dâră de vis.
Te-am văzut călărind transparent
Pe-o măduvă din oase profunde de zid,
Aritmia oglinzii fierbinte mă-mbată
Cu lumina ce moare în sânu-i zâmbind!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile dor când uitarea se-ntinde
Parfum de Decembrie, frumoaso-i imbold,
Copacul iubiri-i rotund și cu rod,
Ascultă, râvnește-mplinirea din rai
Și mărul, ca fruct, în suflet să-l ai.
Eu mușc din poezia zâmbetului tău
Ca amintire, în amintire mi-i greu,
Să știu că șarpele zării desparte poeți
Pictați de Dumnezeu în cord, pe coperți.
Mai știu eu unde, în rai harta-i pusă
Pe-o rană de vraja iubirii străpunsă?
Parfum de Decembrie ușor mă cuprinde,
Amintirile dor când uitarea se-ntinde!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am spus...
Ți-am spus mereu, melodios,
Că tu ești cea mai cea din sat,
Că-ntreci cu zâmbetu-ți frumos
Ceata de îngeri din înalt.
Ți-am spus și crede-mă că-ți spun,
Floare mirifică din vis,
Că-s sănătos, nu sunt nebun,
Iubindu-te poeme-am scris.
Dacă-ți recit, dacă-ți zâmbesc,
Dacă doresc șiŹ-ți fac ocheade,
Să te cuprind, să te iubesc,
Viața ni-i fără păcate.
Mereu ți-am spus, melodios,
Că tu ești stea din cerul meu,
Poate din coasta mea ești os
Pictat de bunul Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scumpa mea cu sâni plombați
Scumpa mea cu sâni plombați
Cu steluțele din cer,
Topești inimi de bărbați,
Pentru mine ești mister.
Ai zâmbetul de păpușă
Lângă fântâna cu flori,
Iubirilor le pui ușă
Din luceferi și din sori.
Ai mușcate la fântână
Înflorite ca și tine,
Roata vieții-o ții în mână
Pentru împliniri de bine.
Și pe urme de zăpadă
Scrise în salcâmărie
Tu rămâi cea minunată
Trup din trup de poezie.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stânca și primirea îmbrățișării
Stânca adună schiturile
În harta ochilor,
Curioșii merg tiptil
S-o îmbrățișeze.
Vocea ei urcă în clopotnițe,
Cuvintele devin scântei
Născute din zâmbetul
Vieții în valuri.
Lacrimile se topesc,
Înotăm în marea
Visurilor descătușate...
Stânca fulgeră
În săgețile de zbor,
Până în gât
Suntem iarbă și flori,
Ungem axa timpului
Cu sângele scrâșnetului.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codana și bradul
Soarele cuibărește-n floarea albă,
Pipăie petalele cu degete de foc,
Modelează o superbă salbă
S-o poarte o codană cu noroc.
Cerul lunecos se sprijină de-un brad,
Codana îl adună strâns la piept,
Pietrele din umbră sunt de jad,
Semne puse pentru drumul drept.
Închipuirea arde, mă grăbește
Să spun că-n poză eu sunt bradul,
Codana-i floarea ce zâmbește
Când soarele ne-atinge gardul.
Visele vieții ies din pâine,
Crucea de gânduri ne îmbină
Să ținem lângă noi un câine
Hrănit cu oase de lumină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amazoana
Amazoana intră-n suflet
Cu picioarele prelungi,
Are talia de viespe
Nu te-nduri să o alungi.
Îți șoptește la ureche,
Tu-i răspunzi cu verbul calm,
Parcă-i spui o rugăciune
Înțeleasă psalm cu psalm.
Ea zâmbește, știe hoața
Că tu ai în suflet miere
Și că la pieptul tău strașnic
Poate sta orice muiere.
Se decide să-ți arate
Prin surâsul ei virgin
Că este-n stare să fie
Floarea ta-n acest destin.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâm cu vene suprapuse
Pe tărâmul nostru fără oxigen
Glucoza și valuta își fac loc
La unii pentru-a fi prelinse-n sânge,
La alții de-a urca în falnic joc.
Lumina are granițe în toate,
Universul oaselor se-ndoaie
Când poarta fericirii se deschide
Desfundată de virtuți și de gunoaie.
Tărâmul meu cu vene suprapuse
Se-mpăunează cu capete de mort
La auzul că pe scena vieții
Trebuie s-aduci credinței pașaport.
Oare-i motiv de zâmbet pentru
Adierea frunzei care-n toamnă cade
Când suvenir rămâne-n neamul meu
Doar inima ce românește bate?!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, Floare-Albastră...
Călătoresc între două molecule,
Le vindec putrezirea prin viață,
Le pun la distilat în fiecare seară
Și le-nnoiesc izvoru-n dimineață.
Între lamele le-așez la microscop,
Fiecare e-un schelet de stele,
Universul se-nvârte buimac
Punând în inimă și zboruri, și atele.
Tu, ca moleculă a iubirii ești
Marmura ce trece în statuie,
Eu te-am altoit în scoarță de copac
Și îmi zâmbești din galbena gutuie.
Călătoresc și vindec putrezirea
Izvorului ce a pătruns în noi,
Iubirea, Doamne, este Floare-Albastră,
În rest e raiul cu a lui gunoi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul vede, Domnul iartă
Crini și trandafiri, flori multe
Râd privirii tale-n curte,
Dintr-un colț ascuns, pe bune,
Eu te caut printre rune.
Tu zâmbești, la cine oare,
La un mugure de floare?
- Nu fi hoț, te-am observat
Când te-ai strecurat prin gard!
Hai în casă, la răcoare,
Soțul e în depărtare,
Eu sunt singură și mor
De dragoste și de dor!...
Crini și trandafiri, flori multe
Au ascuns iubirea iute
Și fără nici un păcat
Raiul ne-a înmiresmat...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsirea tainei
Părăsim taina, revine cuvântul,
Sahara rănește pământul,
Pământul face amor cu eterul,
Luna păstrează misterul.
În delta-ncercării m-am simțit ucis
De-un zâmbet nestatornic venit din Paradis,
Ți-am păstrat rujul pe guler de cămașă
Când ai pătruns în mine pe-o rază uriașă.
O, îngere duios din tăinuita vreme,
Zborul plânge, aripa ta geme,
Tulbură lumânarea răsăritului
Singurătatea dureroasă a-nvinuitului.
Luna vorbește cu nuferi de dor,
Furia lacrimilor mă face să mor
Doar blând devorând nisip de Sahara
Trenul ruginit părăsește gara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre zâmbet, adresa este: