Textele de mai jos conțin referiri la sat, dar cu o relevanță mică.
La mulți ani, oameni buni!
La mulți oameni, Țară,
Că mulți dintre noi
Ți-au plecat afară
Ca după război!
La mulți oameni, Mamă,
Că mulți dintre fii
Nu au nicio teamă
Că n-o să mai fii!
La mulți oameni, Limbă
Frumoasă, cu rost,
Că prea mulți te schimbă,
Vorbindu-te prost!
La mulți oameni, Umbră
Ascunsă prin sate
De vânzarea sumbră
A codrului-frate!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Doamne, când e alb și rece
Duhul tău de peste sate,
Fă-mă sania ce trece
Pe troienele-nghețate.
Doamne, fă-mă iar copil
Și colinde iar mă-nvață
Ca să mai pornesc umil
Spre coliba ta de gheață.
Să-ți colind că te-ai născut
Și să plângi de bucurie,
Să te las apoi, tăcut,
Sub întinderea pustie...
Doamne, doar atât mai cer
Mamei, Tatălui și Ție:
Să rămân al tău în ger
Îmbrăcat în haine albe
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul meu - Cal priponit în soare
La marginea unui sat
Cai priponiți la soare
Un singur om
Străin
Tăcere.
M-am apropiat de el pe furiș
Un ochi îi plângea
Iar celălalt nu vedea
De ce îți plânge doar un ochi
L-am întrebat ca un copil.
Pentru că nu mai am decât un suflet, mi-a răspuns.
Pe celălalt l-am dăruit unei femei
Care nu avea
Și pe care am iubit-o doar pe jumătate.
Acum rătăcesc prin lume și caut Să vindec sufletul rămas călător
De sufletul nepăsător
Al Ei.
A adăugat străinul ciudat
Cu două suflete, dar singur.
Până atunci eram convins
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie târzie
Aș vrea s-adorm, dar în zadar:
Mi-e rușine de mine cu mine
Mă simt ca un tufan orfan
Și orice pădure îmi este secure
Am fost lăstar în codru rar
Dar mi-au săpat la rădăcini haini
Și din pădure m-au mutat în sat
Cu-o frunză și-un cuțit m-au altoit
Iar frunza s-a făcut în goană coroană
Cu rod bogat, cu rod nemăsurat
Din care nimeni nu mănâncă încă
Și fructele-s lăsate să rupă crengi plecate.
Mă rog să bată vântul sfântul
Să-mi scuture povara și ocara
Că nu-s perfect și eu ca Dumnezeu
Cu merele de aur măcar, de nu de chihlimbar
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (25 martie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul numelui de fată
Ți-aș colinda, iubito, de-ai sta la mine-n sat,
Dacă mi-ar spune cerul cel gri adresa ta,
L-aș face să te ningă, să plec la colindat,
Uitându-mă de tine când nu te pot uita.
Ți-aș colinda, iubito, fără să te găsesc,
N-ar fi măcar o poartă la care să nu bat,
N-ar fi nicio femeie să nu-i spun: te iubesc,
N-aș fi nici eu acela pe care l-ai uitat.
Ți-aș colinda, iubito, dacă te-ai fi născut,
Căci altfel nu am unde colinda să-ți aduc.
Ai fi murit devreme, nu m-ai fi cunoscut;
Măcar la crucea dalbă să-ți cânt să mai apuc!
Ți-aș colinda, iubito, dar poate nici Iisus
Nu s-a născut la vreme, ci prematur fiind,
A nins prin cimitire prea multe semne plus;
E prea târziu să dibui la care să-ți colind!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre sat, adresa este: