Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Împlinire
Îndreaptă-ți ochii către mine
pătrunzători să intru-n ei,
închide pleoape și mă ține
în noaptea lor să-mi fie zei
Și nu-i deschide prea curând
lumina lor să mă încânte,
să mor înecăcios plângând
cu lacrimi ei să mă sărute.
Îndreaptă-ți ochii, nu pleca,
nu sta cu spatele la mine!
Nu vreau să calci pe urma ta
pe care mi-ai adus suspine.
Întoarce-te, te rog, așa!
Și luminează-mă plăcută,
ești pentru mâne ca o stea
și știu că vrei să fii văzută.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un semn de moarte rătăcit...
îmi las mâna atârnând de-o fașă,
mă doare umărul cumplit,
ieri l-am lovit cazând de-o dată,
un șanț în el m-a tolănit
și pentr-o clipă îndelungă,
în ochii mei a fost nimic,
când m-am trezit striga o umbră,
ce-mi ridica trupul căzut
și ce durere nemiloasă,
ce chin în mine cuibărit,
mă zvârcolea simțind cum lasă
un semn de moarte rătăcit
acum când scriu, scriu doar cu stânga,
căci mâna dreaptă n-o mai simt,
simt umărul ce se tot umflă,
și-mi ține orele scrâșnind
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de uitare...
Praf de uitare am presărat
În colțul inimii unde ai stat
Și stelele le-am stins ușor
Dar, doar în vis înșelător.
Nu vreau să-mpart cu tine amintiri
nici rămășițe din iubiri
Trecute și încărunțite
Vreau să le uit... ține-le tu minte..
N-am timp să mor de dorul tău
Și nici să fiu jertfit erou
Pe un altar al necredinței
Să ard pe rugul neputinței
Praf de uitare am presărat
În urma ta când ai plecat
Și alte stele aprind de zor
În alte vise pe-aripi zbor!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bezmetici
Încă nu am înțeles
lumea asta pe de-a-ntregul,
încă mai avem de mers
să pricepem tainic sensul..
Încă noi ne mai căutăm
în iluzii compromise,
încă ne mai îmbătăm
de parfumuri și de vise.
Încă suntem la-nceput
făcând pași spre a cunoaște,
încă multe-s de făcut
a-nțelege toate aste.
Încă noi mai bâjbâim
în lumină pe-ntuneric,
încă nu știm să iubim
și ne este gândul cleric.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând mort
Mi-e așa și-așa se pare
Mi-e așa indiferent
Mi-e cum e la orișicare
Când le e timpul absent
Mi-e mai bine de o oră
Mă simt altfel de atunci
Aș putea să joc și-o horă
Dar cu cine printre cruci
Mi-este osul stâng mai bine
Și pe dreptul nu îl simt
Simt doar recele în mine
Și căldura din pământ
Mi-e așa și-așa se pare
Așa-mi place să mă mint
Arde sus o lumânare
Pâlpâie peste mormânt
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-aș vrea să plângi
n-aș vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
ți-aș prinde lacrimile-n pumni
și le-aș păstra în loc cu taină
la inimă, ascunse-n sân
și nu ți-aș spune niciodată
dar ți-aș zâmbi, îmbărbăta,
să-ți șterg încet pată cu pată
tristețea ochilor din noaptea grea
n-aș vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
aș fi mai trist, atât de trist,
că noaptea luna s-ar ascunde
în negura de gropi din cerul nins
și stelele s-ar stinge toate
și-ar fi-ntuneric pe pământ
și ruptele petale moarte
ar înflorii, de plâns, de plâns...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesență
Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.
Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.
Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.
Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadouri de Crăciun...
Ce să ne dea, Sfântul, moșu'?
Dacă nu mai e nici pic,
au furat ce-a fost al nostru
și-acum ne uităm peltic.
Ne uităm la mândrul soare
și la bradul mult prea mic,
au luat minele de sare
și-au luat totul pe nimic.
Ce să ne dea Nicolae?
Poate doar răbdări prăjite,
ambalate, câte-o laie,
la copii niciun grăunte.
Ce să ne dea fiecărui?
Să ne pună în ghetuțe,
dimineața fiecărui
este doar cu mațe fripte.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trist rămâne
dor de ieri, ce va fi mâine,
nu gândesc, nu vreau să știu,
ce în urma mea rămâne,
știu, e totul străveziu
și când nimeni nu mă știe,
nici un bun și nici un rău,
tot ce-a fost nimicnicie,
îmi voi lua cu mine-n hău
știu, e trist și trist rămâne,
pe-a cei ochii ce m-au iubit,
mult au plâns ei pentru mine,
și-ai mei ochii s-au chinuit
au fost ochi furați de noapte,
cum să vadă pe-ntuneric,
lacrimi, ce au fost spălate,
de un gând ce-a fost himeric
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mi-e bine, când mi-e rău...
când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu
când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor
când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori
când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept telefonul tău...
Mai sună-mă mai des te rog din când în când
Chiar de îmi ceri ceva, mai sună-mă oricând,
Dacă ai știi cum te întinzi în al meu gând,
Dacă ai știi că număr stelele visând.
Hai sună-mă și spune-mi cât ți-a fost de dor,
Fără să știi îmi chinui zilele de zor,
Hai sună-mă și am să vin la tine-n zbor
Călare pe seninul alb al unui nor.
Mai sună-mă, mai sună-mă, de multe ori,
Mai cheamă-mă să îți aduc brațe de flori
Și ține-mă să nu mai plec până în zori,
Păstrează-mă să nu mai suni când simți că mori,
Păzesc ore în șir tăcutul telefon,
Îl verific mereu să văd de are ton.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rest de petale prin eter
îmi cade toamna la picioare,
covor de frunze e pe jos,
pomii răriți plâng după soare,
sunt ca un arbore scorțos
pășesc cu mine singuratic,
poteca duce în trecut,
în amintiri pierdut slugarnic
mă contopesc cu gândul mut
frământ în palme frunze moarte,
le-am prins din zbor când au căzut,
privirile îmi sunt ciudate,
îți simt pe buze al tău sărut
m-aplec și rup o roșie floare
dar cui s-o dau, nu ești aici,
în mine totu-i remușcare,
frământ și floarea frunzei mici
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pom cu oameni...
câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor?
sunt doborâți și mai devreme
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom
în timpul lor cu gust de rom?
picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor
când frunzele se-ating în zbor
pomul tăcerii plin de vise
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pom cu oameni...
câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om?
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor
sunt doborâți și mai devreme,
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom?
în timpul lor cu gust de rom
picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor,
când frunzele se-ating în zbor
pomul tăcerii plin de vise,
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cuvânt...
prima greșeală este în cuvânt,
cuvântul spart în mii de cioburi,
din el mii sensuri iau avânt
și înțelegi în multe feluri
din el se nasc iubiri și mor,
din el sticlim în miez de noapte,
din el sunt șoaptele în cor,
în spate rupte, descifrate
așezi în el un sigur sens,
dar când îți zboară unde cade,
se sparge fără de consens,
în înțelesuri destrămate
se-ntoarce de unde-a umblat
și te lovește cu putere,
în sufletul ce ți-e curat,
amestecat, dulceața-i fiere
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fecioara
Cum pășește nederanjând pământul
și ochii-i mângâie oricare floare,
e doar un fir de iarbă visătoare
și-n părul pieptănat îi suflă vântul
E muză pentru versul poeziei
și-a ei mireasmă ce o lăsa-n urmă,
trezește viața ce vrea să apună
și sângele e-n pragul nebuniei
Cum pășește nederanjând pământul
și-n hainele mulate se ascunde,
trece lăsând în urmă doruri crude
și un scenariu plăsmuiește gândul
O doresc poftele ascunse în cai,
privindu-i coapsele cu părți fecunde
și caii stau ascunși te miri pe unde,
se aud cum pufăie prin florile de mai
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât?
între tristeți și bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit
și sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaștri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit
pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat
pe amintirile din noi,
se scaldă soare și noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pot a-ți cere...
îți cer să uiți atâtea despre mine,
îți cer să uiți, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine,
îmi e povara nopților prea lungi
când vei privi în noapte cerul,
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul
atâtor nopți pierdute într-un hău
mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți
îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
să uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pot a-ți cere...
îți cer să uiți atâtea despre mine,
îți cer să uiți, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine
îmi e povara nopților prea lungi
când vei privi în noapte cerul
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul,
atâtor nopți pierdute într-un hău
mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți
îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
să uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Radu Mihăilescu despre moarte, adresa este: