Radu Mihăilescu despre timp

Aştept telefonul tău...

Mai sună-mă mai des te rog din când în când
Chiar de îmi ceri ceva, mai sună-mă oricând,
Dacă ai ştii cum te întinzi în al meu gând,
Dacă ai ştii că număr stelele visând.

Hai sună-mă şi spune-mi cât ţi-a fost de dor,
Fără să ştii îmi chinui zilele de zor,
Hai sună-mă şi am să vin la tine-n zbor
Călare pe seninul alb al unui nor.

Mai sună-mă, mai sună-mă, de multe ori,
Mai cheamă-mă să îţi aduc braţe de flori
Şi ţine-mă să nu mai plec până în zori,
Păstrează-mă să nu mai suni când simţi că mori,

Păzesc ore în şir tăcutul telefon,
Îl verific mereu să văd de are ton.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi a trecut atâta timp

Îţi simt dulceaţa de pe buze
Şi a trecut atâta timp
Şi-ţi simt parfumul de pe bluze
Şi-adorm cu ochii tăi pe chip.

Şi parcă te aud prin casă,
Aud cum strigi şi tot tresar,
Întorc privirea-mi luminoasă
Închipuirile dispar.

Mă las în transă pe fotoliu
Şi iar te văd şi te visez
Păşind încet aleatoriu,
Îmi eşti şi-acum un dulce crez.

Îţi cumpăr flori, le pun în vază,
Un obicei ce l-am păstrat
Să-mi amintesc cât mi-eşti de dragă,
Nu scap de dorul inculpat.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă, doamnă...

de-ai ştii ce repede aleargă timpul
şi cât de repede şi noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci şi în noroi

topit în cerul plin cu sfinţi,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de poveşti cu prinţi,
e toamnă, doamnă, este toamnă

ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine ştie,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm şi ce-o să fie

priveşte, în perete ai oglindă
şi chipul tău e tot frumos
dar e albit şi toată truda
s-a pus pe părul arătos

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânc în cugetul meu

Am coborât adânc în cugetul meu
M-am descoperit un prunc fără a fi zeu
Fără întrebări, fără să mă caut mereu
Amintirile lipseau, pluteam peste eu

Cu timpul eul meu a trecut deasupra
Amintirile-n timp şi-au adunat zestrea
În nopţi îmi plecau revenind cu primi zori
Acum nu-mi mai pleacă dorindu-şi locul lor

Mereu în faţa ochilor să le privesc
Ochii mei de gheaţă prin ele răscolesc
Gheaţa îmi arde sufletul cu-al ei torent
Doar corpul stafidit îmi rămâne absent

Zi de zi sufletul se chinuie de-un rău
Îl simt cum se zbate să nu cadă în hău
Hăuri lângă mine, între două lumi
Hăuri în cer, hăuri aici, restul tăciuni

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu poţi!

Numai tu poţi să mă vindeci
de-a mea boală disperată
numai tu poţi să-mi fi cerul
ce mi-a fost furat odată

Tu cu zâmbetul tot timpul
tu cu carnea ta de fată
tu deloc amorezată
tu cu lampa pusă-n poartă

La fereastra ta adesea
vin din rătăcirea lumii
să-mi găsesc de dor aleasa
şi perechea mea şi-a lunii

Nu vorbeşti doar râzi prezentă
şi tăcerea parca-i surdă
eşti marea incandescentă
şi eşti fructa cea mai crudă

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

de te cauţi, nu este boală,
e o fierbere, plăcere,
e ceva fără repere,
îl mai stingi cu vin din oală

vine fără să îl chemi,
te cuprinde în fioruri,
îţi provoacă gând, dureri,
uneori îl şi blestemi

când nu-l ai, eşti ca un nimeni,
îl tot cauţi şi nu-l găseşti,
rătăcit printre poveşti
îl descoperi la alţi semeni

numele purtat de el
nu-i un nume ca oricare,
are-n el parfum de floare,
dor, se cheamă, măricel

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd şi plâng, visez, cum m-ai depărtat.!

Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, eşti prea important
şi eşti mult prea mare să vezi din înalt!

Fă Doamne cum vrei, aştept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aştept tăcut poate prea gândită,
o aştept să ştii până-i plămădită!

Nu te mai rog, Doamne, stau şi eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul să auzi ce spun,
poate vezi cu ochii şi omul cel bun!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează acum

Te iubesc de ieri şi te-am iubit şi-n noapte
Astăzi nu mai ştiu, sau, cine ştie.. poate
Mai lasă-mă puţin, lasă-mă pe-o parte
În patul tău comod, să te ţin în braţe

Ţi-s ochii fără fund, au lumina verde
N-au nici un val ascuns, valul de-a te pierde
Ştim amândoi ce-a fost, prin razelele plăpânde
Luna cu ele-n jos, le-a lăsat oriunde

Lasă-mă, te rog, sub pătura lânoasă,
Mai inspir din noi şi te mai simt pufoasă
Miroase părul tău, ca iarba lăţoasă
Acum din nou îmi eşti, pofta cea trupească

Te iubesc de ieri, poate şi azi şi mâine
Nu-mi cere să jur, să te iubesc poimâine
Contează ce-i acum, orele cu tine
Hai! Întinde-te!.. lipeşte-te de mine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet rătăcit...

suflet chinuit de viaţă,
ai crezut şi ai sperat,
că iubind fără de pată,
ai să fii încoronat,
ai crezut că poate timpul,
te apropie şi speri,
că-ntr-o zi vei fi alesul,
ochilor strălucitori

suflet trist în rătăcire,
doar în vise mai zâmbeşti,
doar în vise, ce iubire?
o primeşti şi dăruieşti,
către-o rază, o nălucă,
ţi se-arată de prin nori,
te îmbeţi, vorba-ţi încurcă,
tremuri blând, ai vrea să mori

suflet trist, nebunul sorţii,
ai crezut în vânt şi ploi,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete albe

Păcat că toamna-i petrecută
şi vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeaţă

Păcat că ninge prin pădure
şi fulgii cad şi-s albi pe mure
şi murele sunt prea uscate
şi vântul rece mă răzbate

Ninge de ieri şi flori de gheaţă
au răsărit de dimineaţă
păcat că iarna-i viscoloasă
şi tu nu vii prin alba-i ceaţă

Sunt frunze albe pe cărare
şi îngheţate lăcrămioare
şi tu nu eşti mângâitoare
şi tu nu eşti s-apară soare

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

voi adormi strâns de braţele mele
şi luna cu-n surâs, îmi va vorbii de stele,
îmi va vorbii de tine, de soarele din cer,
ce fuge în tristeţe, când cerne ea mister
şi pe negrita boltă, doar ea cu păr bălai,
apropie pământul, cu florile de mai
şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
să doarmă în tăcerea, a nopţii haină, surdă

îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
i-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn,
pe stelele surate, privesc cerul s-adorm,
închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, te rog....

vino, te rog, vino la ceas de seară,
e uşa larg deschisă, te chem a câta oară,
e camera pustie şi focul nu mai arde,
e timpul mort în casă doar ceasul iarăşi bate,
e frig, e cald în mine, mă ard văpăi de dor,
mă arde a ta privire, mă simt răvăşitor,
mă ard ca lumânarea şi mă topesc pe jos,
mă-nghite-ncet pământul cu dorul meu spumos

vino, te rog, când soarele răsare, când luna se ascunde,
când noaptea cea pustie fugită îi oriunde,
e ziua plictisită, aşa mă simt şi eu,
te-aştept tăcut în prag, îmi este tot mai greu,
e soarele pe sus, e soarele pe jos,
îţi caută şi el paşii din mersul drăgăstos,
îţi caută o lumină pe-o rază-n alb lăptos,
cu strălucirea arsă în tot ce-a fost frumos.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebune şi se ştie

Se dibuiesc şi se adună
cei care cred şi cei ce-ncearcă,
să prindă loc pe lângă lună,
să fie-n cer o stea de noapte!

Îşi vărsa unii către alţii
năduful lor cu vechi sorginte,
se-astupă totul cu spoială
să nu zăreşti un colţ minte!

De vrea cumva să se înalţe
un fir de iarbă să-nflorească,
apare-o umbră ca o gheară
şi-l înveleşte până-l seacă!

Ce e acum nu se-nţelege,
reci bolovani şi pietre multe,
alunecă şi curg la vale
şi se lovesc să se înfrunte!

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi spre nimic

Va veni şi acel timp,
Al tăcerilor imense,
Când trifoiul de pe câmp,
Nu voi şti când înfloreşte.

Nu voi şti poate nimic,
Nici cum creşte firul ierbii
Şi din locul din pământ,
Nu voi şti cum urlă cerbii.

Va veni şi acel timp,
Al tăcerilor profunde,
Fără gându-mi recitând,
Din poemele nocturne.

Şi-atunci linişte şi pace
Şi-atunci gloduri de pământ
Mă vor legăna în braţe,
Fără braţele să simt.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florii

Sărbătoarea florilor
în privirea ochilor,
verzi, albaştri şi căprui
în lumina Domnului.

Soarele-i ascuns de nori
orb de razele din flori,
se înălţă către cer
dragi parfumuri de mister.

Peste câmp surâde viaţa
braţ la braţ cu dimineaţa,
se aud cântând de sus
cor de îngeri ca răspuns.

Se prind zânele în horă
şi se joacă-n sens de-o oră,
floare zână, zână floare...
sau e invers sau... se pare?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti tot aici

Ai îmbătrânit de-atunci
Şi frunzele au riduri îngroşate,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
Acum ai crengile împrăştiate.

Eşti tot aici, nu te-au tăiat
Acei ce inimă nu poartă,
Dar parcă acum eşti mai înalt,
Se vede vârful cum se-apleacă.

Pe scoarţa veche ai crăpat
Şi crăpăturile sunt dese,
Dar încă înfloreşti îmbujorat
Şi-mi pare mie să nu-ţi pese.

Mă vezi, eu sunt, da, m-am schimbat,
Îţi mai aduci aminte timpul,
Când adormeam doar mângâiat
Mi-acopereai cu flori veşmântul?

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte între noi

E atâta linişte între noi,
A înflorit de-atâtea ploi,
Răcoarea este în noi doi,
O depărtare de noroi.

Noroi uscat de-atâta timp
Pe ochii noştri şi pe chip,
Nu lasă genele să pice
În somn de linişte şi dulce.

E linişte şi ea ne doare
La orice mică răsuflare,
La orice bobocel de floare,
Ce moare de atâta soare.

E linişte şi consolare,
Eu sunt aici şi-n depărtare,
Eu sunt închis în frământare,
Tu cum mai eşti şi ce te doare?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul iernii să revină...

e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-şi albul şi-a lui vină,
să se aşeze pe trecut

să se aşeze peste dealuri
şi peste câmpuri, peste munţi,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiţi

se-aude iarna cum revine
cu scârţâit de ger pătruns,
cu nopţile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns

e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduţ şi blând

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare am fost viu?

Dacă privesc timpul în urmă
Nu ştiu din el cât am trăit,
Îmi amintesc doar de-o furtună
În care alb m-am rătăcit.

Acum e iarna peste mine
Cu fulgii ei de pămătuf,
Şi-n sobă ard uscate lemne,
Mă încălzesc de frigul brut.

E cald în casă dar mi-e rece,
Am pus pe mine un cojoc
Să nu simt frigul ce mă trece
De la picioare spre mijloc.

Noaptea-i afară şi în rime,
Liniştea-i la ea acasă
Şi e tristeţea lângă mine,
Stă lungită şi nu-i pasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te asemăn cu o floare...

te asemăn cu o floare înflorită în câţiva ani,
genele ca dulci petale peste ochii-ţi de mărgean,
frunzele în rochii crude îţi arată orice ram,
eşti o floare cum nu-i alta, îmi e frică să te am

de-aş culege a ta floare, s-o inspir şi s-o păstrez,
îmi e frică că te doare gândul tău atât de roz,
îmi e frică de păcatul săvârşit de-a mea dorinţă
cum îndeamnă necuratul să îmi fii a mea o clipă

te asemăn cu o floare, ce parfum şi ce miresme,
lasă trupul tău de fată ori de câte ori mai trece
ori de câte ori opreşte să vorbim mai mult de-o oră,
ori de câte ori şopteşte, vorbe dulci care mă fură

ţi-aş culege între palme dorul tău şi-a ta dorinţă,
care ţi-a cuprins tot corpul, care ţi-a pătruns în fiinţă,
dacă n-am să las păcatul să coboare asupra mea,
altul vine şi-ţi culege dulce dor din floarea ta

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!