Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

neodihnă

Citate despre neodihnă, pagina 2

Textele de mai jos conțin referiri la neodihnă, dar cu o relevanță mică.

Rodica Nicoleta Ion

Când...

Când stelele alunecă
În râuri curgătoare către pământ,
Visele se opresc la barierele sufletului,
Aducând lumina prin vene,
Celor neodihniți de iubire.
O altă lume se naște în suflete
Și altor luciri ne închinăm clipele.
Dormiți! Somn ușor!
Versuri line, printre îngeri, împodobesc viitorul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neodihna olarului

Modelează cu sufletul, zbor aprins
e un fel de a spune.
Păsările înnoptează sub burțile
pântecoase ale ulcioarelor portocalii.
Doar amprentele și le lasă
lângă buza de lut, închipuind
bucuria însetatului.

Joc înlănțuind seninul,
nălucirile și neodihna olarului
Mereu tânăr în țară de sus.

poezie de din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta PasatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imensă, marea dansează și fulgeră

Imensă, marea dansează și fulgeră
În toată veselia și gloria-i măreață.
O, nu mă-ngropați în lutul insensibil,
Ci în marea cea plină de viață!

O, îngropați-mă la o mie de mile de țărm,
Acolo unde clocotesc valuri verzi, enorme
Și unde-n neodihna oceanului fratern
Voi lua-n eternitate alte mii și mii de forme.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Eterna pace

Viața noastră e viața spumei
Și totuși, de-ar seca din fundu-i marea,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.

Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel și moartea e uitarea vieții
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.

Da, e-o dorință mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos, născător de lume.

Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.

Astfel tot trec, ca și un roi ce trece,
Și-n a lor fugă fierb și se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.

[...] Citește tot

poezie celebră de (1882)
Adăugat de Maria HadârcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Cornelia Georgescu

Mihai uită de emoții, de somn, de neodihnă, de orice alte frământări inutile în momentul în care primi subiectele și se puse pe rezolvări; știa... Petrecerea din seara trecută nu-l afectase deloc, câtuși de puțin; el consumase doar băuturi răcoritoare, nimic alcoolic; pare-se, la fel și Nistor, geograful cel înalt, deși el din alte motive decât ale lui, doar nu avea nici un examen de susținut...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Himera

Se aprinde ceața pe coline
Trupul tău arde ca o tortă de vară
Peste ochii mei adâncul se înseară
Își varsă neodihna ciuturile pline.

Se întorc cerbii din marele extaz
Apăsați pe bot de ierburile calde
Ai ars tăcută ca un lan cu greieri
Unde vin elegiile să se scalde.

Pădurile cer jertfe sub lună
Amurgul bate în clopote de frig
Vom învia pe ruguri împreună
Eu, condamnatul la viață, te strig!

poezie de din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iluzie

Era o ceață... Mă treceau fiorii
De parcă printr-o lacrimă priveam
Un fel de neodihnă a culorii
Zbătându-se în termopanul de la geam.

Cred că era un semn. Ceva megând pe roate
Atât de simplu bolțile surpând,
Că se-auzea cum văile-nsetate
Se umplu, în tăcere, cu pământ.

Fosforescent și palid și aiurea,
Tu luminai din turnurile verii,
Dar trupul tău, ca mai demult, părea
Neînvățat cu legile tăcerii...

poezie de din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sara Teasdale

Reflux

Când nu-ți mai văd deloc fața
Și trece încă-o lungă zi de vară,
Vechea, neodihnita, sălbatica-mi tristețe
Din culcuș se furișează-afară.

Ziua mi-i stearpa și-întreruptă
Lipsită de cântece și de culoare,
Asemeni unei faleze gri unde vântul
Geme din zori până-n amurg fără-încetare.

Pe plaja pustie la ora de reflux,
Dezvăluind stânci și răni ca ale mele,
Revino cântând, iubite, cum face marea
Sub lumina unui cer de stele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Constantin Păun

Secetă la... Bradu!

Din pământ se rupeau fâșii,
Pulberi devastatoare,
Din apă se desprindeau atomi
Bolborosind în aerul hodorogit,
Vântul leneș, uscat,
Descompunea lejer materia,
Casantă, sfărâmicioasă!
Din clădiri emanau flăcări oarbe,
Iar înăuntrul lor ființele,
Se zvârcoleau îmbibate,
În neodihnă și nesomn!...
Totul curgea,
Numai preotul mai credea în Dumnezeu,
Și venea cu moaștele
Sfintei Filoteia la pod,
Urma slujba, dar soarele
Arsese tot cea ce crease!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La capătul unei nopți albe, ne trezim mereu împovărați nu de neodihna trupului, ci de interogațiile care ne-au asaltat într-un răgaz în care, neavând altceva mai urgent de făcut, am fost nevoiți să ne întoarcem la adevărurile noastre. Și, dacă, luați cu grijile vieții și prea ocupați să ne păstram direcția alergăturii, în timpul zilei nu avem timp să ne căutăm sensul vieții, când se face noapte, iar somnul nu are milă de noi, ne pomenim bântuiți de întrebările esențiale.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Splendida banalitate" de Alice Năstase Buciuta este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.72- 25.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ochiul cel mare

La moartea lui o stea s-a stins
steaua vânătorului ciclop,

lumina-și dăruie umbra unui arbore albastru
cu frunze tremurate-n cântec
ce mângâie tăcerea,

iar noaptea-i dă glas vântului
curge mimând sunetele dimineților stelare
alunecând spre marea neodihnei
între țărmuri nepăsătoare.

Gândurile capătă zimți de os,
prind un zbor înalt, vertical
și ajung din urmă nesfârșitul
mereu tânăr,

în acest triunghi de uimire
din care privește ochiul cel mare,
lumea se vede nestatornică

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...

Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.

Ne-am născut să stăm pe aur, dar rămânem tot săraci
Și pământul sângerează, e spinos și plin de maci.
El a fost pământ rotund și era ocean de grâne,
Iar în coarnele de brazi atârnau colaci și pâine.

Ce fântâni erau pe câmp!... Stelele cădeau în ape
Și văpaia se-nchina spicelor de grâne coapte.
De aramă era câmpul, grânele urcau în cer...
E târziu și-i lună plină - o fată vine c-un paner.

Vino cu mine să vezi unde este pâinea – îmi zice -
E între ape; aici e gras pământul. Și dă să se ridice.
Sunt rănită... Ți-aduci aminte grâul cum urca în cer?
Își șterse ochii, dar altele curgeau șiroaie din paner.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de patriotism, revista Boema, mai 2021, nr.147
Adăugat de Alina NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

SECETA la Bradu

Din pământ se rupeau fâșii,
pulberi devastatoare,
Din apă se desprindeau atomi,
bolborosind în aerul hodorogit,
vântul leneș, uscat,
descompunea lejer materia,
casantă, sfărâmicioasă.
Din clădiri emanau flăcări oarbe,
iar înăuntrul lor ființele
se svârcoleau îmbibate
În neodihnă și nesomn.
Totul curgea...
Numai preotul credea în Dumnezeu
și venea cu moaștele
Sfintei Filofteia până la pod...
Urma molifta și căile Domnului,
începea să se deschidă.
Trecuse de arcul întins al secetei,
natura stinsese tot cea ce crease

poezie de din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

NEODIHNA IUBIRII

Mai sperie misterul de o clipă,
Venit la ușa inimii în pripă,
Cu-arcașu-aducător de nemurire,
Ce inimi săgetează cu iubire?

Se-amestecă iubirea cu trădarea
În sufletul ce-și caută iertarea
Și-n zilele de post și nevoire,
Iubiri se zvârcolesc a ne-mplinire.

Dar inima rănită cu o floare
În dragoste-i pe veci nepieritoare,
Iar norii ocoli-vor începutul
Vânzării pentru cruce cu sărutul.

Duminici dar lăsați, dar și sabatul,
În dragoste nicicând nu e păcatul,
Că-n dragoste-i chiar Domnul fără tihnă,
Iubindu-ne și-n ziua de odihnă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Candelă aprinsă

dedicată lui Angelick

Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparține
Ființei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...

Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalță
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec și de viață.

Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.

Sufletului tău tăcere!
Viermii nopții să n-atingă
Dulcea, blânda-ți mângâiere...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Plecarea ultimei zile

Se-aude, ca un murmur printre ramuri,
un vaier scurs din frunzele căzute,
scurgându-se în moarte, fără flamuri,
războinice-ale zilelor trecute.

Ca o plecare pe furiș, tăcută,
își duce-n noapte albul tot mai rece,
o zi cu disperare-n șoapta mută
spre nori ce vor, degrabă, s-o înece.

Se mai privește-n ape și, pe față,
își vede adâncimi de neodihnă;
se pierde-n lupta c-un sfârșit de viață
pe care l-ar dori trecut în tihnă.

Își amintește viața câștigată
în zorii ce-au lăsat-o să apară,
dar vede-o înserare ce-i arată
sfârșitul ei, zi ultimă de vară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trepte

În amurg herghelii de cuvinte
în pântece de cai troieni
și apoi întâmplările
să nu îmbrățișezi întâmplările
ca pe bărci de salvare
deseori sunt trimise
de cei ce sapă galerii sub zidul cetății.
iarăși împresurare, încleștare, neodihnă
stăm în propria viață precum însângerați soldați
frământând în minte
pâinea păcii viitoare.
nimic nu e lăsat la întâmplare
nimic fără rost
și n-ar putea fi altfel
când toate te-ntâmpină pe porțile ce le-ai deschis.
În odăjdii translucide
oficiază timpul
neîncetat
ritualul
(fără învoiala lor,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Domino

Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înșirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetați de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.

Vântul pornește sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreț cât ecuatorul brațelor noastre
Desface aripile zborului, iadeșuri zgâriate-n colțuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.

Munții urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor și de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Scrisoare de dragoste

Dimineața își face rondul de viață
Ca o corabie alba
Se așează pe prispa lui Moromete
Când truda sa zilnică
Este de forma unei pâini aburinde

În grinda istoriei noastre
A înflorit un ram de cireș
Nicăieri tunuri, nicăieri săbii
Nicăieri zale, nicăieri rachete
Doar zdrențuite cămăși,
Și pluguri ruginite
Și cai înhămați la nemurirea acestui pământ...

Bunicul meu, Costică a lu' Vasile,
Mareșal ostenit de neodihna țărânii
Cu iarba încolțită între pleoapele sale
Cu palemele crăpate de veghe
Inspectează contingentele de sape și pluguri
Nebărbierit și nădușit în căruța

[...] Citește tot

poezie de din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calul alb

În timp ce îmi deplâng
veștejirea zilelor mele
Ea cu ochii în lacrimi
îmi spune povestea
Calului alb
cel care a înfruntat
toate urgisirile
în pofida piedicilor
și a vremurilor de restriște.

Basmul Ei
se schimbă-n alinare
când calul alb din poveste
îl văd transformându-se
în făptura celei care-mi poartă
grija Ei afectuoasă
față de zilele
și nopțile mele
tulburate de neliniști
și neodihnă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre neodihnă, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook