Citate despre șotron, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la șotron, dar cu o relevanță mică.
Ultima tușă
o trag în fugă pentru a avea
timp pentru toate nebuniile
unui netrebnic bătrân
care refuză să se retragă
în lumea lui colorată artificial
liniile joacă șotron
imaginea prinde contur
în imaginația pictorului atins
de vraja ketaminei luate în exces
penelul făcut din mustățile
marinarului eșuat într-un birt sătesc
prinde viață în fața pânzei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daca suntem putin, dăm puțin celorlalți. Ecuație simplă în care sufletele devin matematică inegală. Emoția nu e un compromis, însă e pe deplin compromisă într-o lume de orgolii care joacă șotron la colțul aparențelor. Ce să-ți cer? O fărâmă de individualitate și asumare ne-ar aduna laolaltă, într-un cerc închis, fără complicații și contraste. Poate-i prea mult.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șotron
vine ca o percuție
executată în tempo rapid
ziua când scad orele pereții aducerilor-aminte
iar ferestre rabatabile se deschid
atunci cand noaptea alunecă în firul de nisip
stau lângă solstițiul zilelor de vară
precum un câine legat de luna pătrată
și libertatea îmi simulează un șotron
peste care sar ultimii cai nepotcoviți
ceasurile ticăie rotund iar tu învârți
ruleta albă a morții placid
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Și-altă dată
Stăteau toate cifrele romane
pe o umbră de cruce.
Prima era ultima de la mijloc.
Beam apă stătută dintr-un felinar
și dansam cu o grecoaică cifră
și o mângâiam pe linia vieții.
Se auzeau împușcături de majuscule.
Moartea juca șotron pe morminte.
O casă fugită de-acasă
săruta o masă plină de cuvinte.
O dată de naștere alerga după o dată a morții
și-i spunea că e frumoasă.
Eu cântam: Și-altă dată! Și-altă dată!...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e ca un copil...
Roata vieții
mă trece prin ea
ca printr-o ploaie de toamnă,
cu păsări ce își netezesc cărarea
spre destinații de ele știute.
Timpul e ca un copil
ce joacă șotron
în ochii mei,
nu se încumetă sa taie iarba
rămasa la fel de crudă
în împrejurul buzelor
ce ți-au frăgezit în atatea nopți carnea...
Cum să nu îți iubesc mâinile,
când îmi culegi atât de tandru
toate ridurile,
sărutându-le ca pe niște duminici
întârziate?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut să mă nasc joia
Aș fi vrut să mă nasc joia
între două anotimpuri
înfășată în curcubeu
să am ochii sugestivi
văpăi între două eternități.
Calc apăsat peste neliniște
cu mâinile desferec porțile vremii
m-ascund de truism
dincolo de zarea inimii
joc șotron cu necuprinsul.
Și
pronia învârte roata norocului
prin facerea gândului
iar uit de ruleta rusească
cât aș fi vrut să mă nasc în mai
-Taci,
o să mi se spună.
Ciudat:
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când toamna nu murise
pe tata l-au dus
în sala de operații
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
șotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniștea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uși
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscați
fără să pui întrebări
l-au operat ca și când
timpul s-a oprit în loc
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia performanței
Citiți performanța se măsoară și-n cuvinte
Omul se mai poticnește de-un cuvânt
de-o tăcere
de-o singurătate
Numai capodopera străbate veacurile
ca un Făt-Frumos
basmele și copilăria
centrul de greutate al condiției umane
De pildă când citesc redevin copil
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mama-i biblioteca
Iată joc șotron
cu marii clasici ai literaturii române
Eminescu Creangă Caragiale Slavici
și
costel zăgan
Stop joc
vine proful
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșit din comun
miza cea mare, potul jocului este unicitatea
e plină lumea de anonimi, de sclavi, de farsori
uită că ești și tu lume. adună-te să fii cel mai bun
celui care știe că-i bun nu-i trebuiesc diplome și recunoașteri false
el știe că este și atât. dar ceilalți din jur nu înțeleg
și pentru a reseta jocul inventează trepte
hei lume, lasă morga asta serioasă, coboară în stradă
șotronul așteaptă să-l sari. aruncă piatra aia odată
acum se face seară.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până tu, doamnă
Prin ochii tăi am zărit
Din piatra ce o păzeam
Să nu fiu reînflorit
Cerul ce mi-l auzeam
In nisipul decăzut
Orologiului-n urlet
De trăsnet făr'fulger
A beduinului-n vaier
In albul și-ntuneric
Pe filă-n dune de vers
Lâsând urmă-n tuș ce-l vărs
Să-nteleg ce e nimic
Care lumea-l adună
In sfântă mască strană
Ce ma lăsat o stană
Până tu doamnă
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul bolnav de poezie
S-a pus pe scris. Destinul nu-i dă pace!
Talentu-n el mugește ca bizonul,
Poemele țâșnesc precum sifonul
Iar geniu-i eclozează din găoace!
Ideile-i mimează-n cap șotronul,
Lirismul ca o scoică se desface
Inevitabil, devorând vorace
Metafore livrate cu vagonul.
Ermetic se ferește de confuzii
Și-și urmărește crezul cu-o ardoare
Intransigentă, croșetând iluzii
Postmoderniste edificatoare,
În timp ce-o muză plină de candoare
Îi vâră-n venă acul cu perfuzii!
poezie de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul e un biet om
cu dureri sub frunte
cu iluzii la inimă
cum să-i fac portretul
seamănă cu un sinucigaș
îl zgândăr sub pleoape
îi deschid privirea spre o floare
unde fluturii își dansau culorile
apoi încerc să-i surprind viața
care se scurge în poezie
prin transplatul cu cerul
pentru o clipă doar
a sărutat din sprâncene imensitatea
ca pe o încercare de a sări coarda cu luna
sau ca atunci când absolvea șotronul
cu magna cum laudae
abia acum portretul lui
aduce cu sinele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxia culori opt
Fierbinți vise-nserate de iulie
Jucând șotron printre raze de stele
Aruncând pietra privirii rebele
Căutând constelația-n opt căpruie!
De unde răsare acea opta zi
Fără ore-n care suntem galaxii
Cu a opta culoare de sub gene
Curcubeiate sub zări sprâncene
Ce cerul și-o dorește infinit
Să-i fie aroma de rouă-n răsărit
Ce caut si eu de când te-am auzit
Privighetoare stelară ce mai vrăjit
Cu glasul razelor de lună plină
Topindu-mă-n maree-n sânge venină...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O culoare nebună la secția de psihiatrie
o culoare nebună și proaspătă
de lapte degresat
au căpătat pereții
secției de psihiatrie
te simt
privești prin gaura cheii
în viața mea
vezi cum îmi iau pastilele
și vezi
toți copiii
ieșiți din mine
cum sar coarda
și joacă șotronul
cum scot limba
și râd
provocându-mă
la o leapșa pe uitate
dar sunt prea obosit
m-am uscat tot
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa gravitației lacrimile sunt perfecte
și tu știi asta
mi-ai văzut durerile înălțându-se straniu
spre dincolo
.........................................
aici chiar nu contează cum se desenează lumile
nici cine se ocupă cu îmbinarea culorilor
.........................................
atât timp cât pot privi răsăritul ca pe o joacă
îmi văd de șotron
sar coarda
încalec norii albi
ca pe niște pur sânge arabi
din dună-n dună până în lună
apoi
sătul de atâta țopăit
între două înfloriri de cactus
ridic piramide
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am murit
pot să jur că stau la răcoare
hienele m-ar sfâșia când teii
ar fi în floare mă pipăi nedumerit
cu profane mâini de poet care urlă
la realitatea de plâns făcută în râs
întâmplător mă trag de părul uscat
duioșia iese din neuroni pe-afară
la șotron povestește seara bine
se pricepe să culeagă laurii
n-am murit pentru că nu trag
niciun folos mi-am zis că înțeleg
apoi am sărit toată noaptea sub cerul
senin sunam la ușa mea și fugeam
fără să-mi deschid e tot ce rețin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de tinichea
Mă rostogoleam prin ceață,
un ghem
cu sângele stând în vene.
La un moment dat,
din ulița satului natal
numai amintirea șotronului
se desprinsese de minte
și ciobul alb
ca un dinte.
Împletită
cu poveștile auzite la bunica,
limba fiarelor
îmi venea să o vorbesc.
De ciocul berzei
ce-mi adusese
ani la rând
primăvara
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva, pe-nserat
să-i scriem iubirii alt cod
care să nu semene cu nimic
și-apoi să ne blestemăm pe îndelete
când îngerii se-ntrec în piruete
noi dăm vina pe calotele glaciare
care se-ntorc acasă
dar lasă!
e bine și fără noimă să fim
generos mai puțini
nu degeaba există o linie trasă
între șotronul de cartier
și cel de clasă
să rescriem, deci, cu bună știință
o biblie rezonabilă
cu pagini tăiate la colțuri și arse
care se vor întoarse
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, da!
Să-ntoarcem timpul? Doamne cât aș vrea!
Nu la șotron, la prima-mbrățișare
Din parcu-acela plin de tei în floare,
Când ne-a surprins, nervoasă, mama ta.
Eram timid și chiar prostuț, se pare,
Că n-am mai îndrăznit a te vedea
Și-am suferit întreagă viața mea,
Căci te-am iubit al dracului de tare!
Să-ntoarcem timpul? Doamne ce i-aș face
Acelei mame rele ca o toacă,
De-ar îndrăzni să nu ne lase-n pace!
Te-aș ține lângă mine strâns și dacă
Ar încerca-n vreun fel să mă atace,
I-aș spune-n față, pur și simplu: pleacă!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză catharsis
De nu erai tu...
Pentru cine existam
De nu erai tu... izvor heruvim
De unde setea mi-o ostoiam
De nu erai tu... munte Sinai de pe Venus
Unde focul-l șimțeam
De nu erai tu... șotron de Univers
Unde mă prăbușeam ca un astru in vers
De nu erai tu... nur de Golgotă
Unde-mi răstigneam chinurile
De nu erai tu... vitraliu de Notre-Dame
Unde aș putut cu ochii vede
De nu erai tu... coapsă de curcubeu
Unde curgeam in sudoare eu
De nu erai tu... sărut de Magdalenă
Unde tălpile mi le odihneam..
De nu erai tu... frunză catharsis
De unde respiram...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre șotron, adresa este: