Constantin Triţă despre plăcere

Veri înflăcărate

Veri nerăbdătoare şi nebune,
Dezgolite-n ritmuri de amor,
Te seduc abil... fără a spune
Tainele ereticului dor.

Se topeşte... şi în suflet pică
Soarele, asemeni unui gând,
Cu mişcări lascive de pisică,
Valuri între coapse de pătrund.

Cerul pare-o mare de iubire,
Cu sclipiri sfinţite şi lumeşti,
Limpede ca vinul din potire
Ce te-ndeamnă... să păcătuieşti.

Te întind... pe aurii nisipuri,
Îndrăznind... atât cât e firesc,
Făr-a face uz de şiretlicuri
Mă îmbăt cu trupu-ţi îngeresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret uitat

Năzuroasă... dar cuminte,
Când tăcută, când carnală,
Pudică şi-arzând fierbinte,
Când sfioasă, când fatală.

Şmecheră... dar inocetă,
Când soţie, când amantă,
Siropoasă... dar decentă,
Zâmbitoare şi-agasantă.

Veselă... dar şi-ncruntată,
Când visând, când realistă,
Păcătoasă... dar frapantă,
Diavoliţă pesimistă.

Iscusită... dar rebelă,
Când taifun, când pisicoasă,
Nebunatec de fidelă,
O icoană vaporoasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie

Mă duc la cârciumă... cu-n gând,
Dar n-am să mor în crâşmă bând
Şi nici paharele... spărgând,
Nu-mi fac plăcere.
Să cânte cetera aş vrea,
Cu fete-n noapte să pot bea
Şi vin să pice... dintr-o stea,
Peste tăcere.

Aş vrea... să pot uita de toate,
De vise... doruri îngropate,
Dar ce păcat, nu se mai poate
Şi e durere.
De-aceea... beau în nopţi târzii,
Să uit de-atâtea nebunii,
Fac din pahare simfonii
Şi dulce miere.

E vinul roşu sfânt şi mut,
Doamne"... din ce-o fi fost făcut,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţă şi-n chindie

De dimineaţă... şi-n chindie,
Râmnesc la sânii tăi, Mărie!
Năucitori, flamânzi de dor,
Flăcări stârnind ca un fior
Ascuns în bluza dantelată,
Sub pârga sfârcului de fată

De dimineaţă... şi-n chindie,
La sânii tăi gândesc... Mărie!
Nebun... cu palmele arzând,
I-aş lua în gură... până când
Oftând uşor... m-ai înşfăca
Şi m-ai iubi şi m-ai mânca.

De dimineaţă... şi-n chindie,
Vreau sânii tăi rotunzi, Mărie!
Plini de nectar... tulburători,
Ai unui trup plin de comori,
Topind peceţi de buze moi
Ce-mpart destinele la doi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elitiste deturnări

Întrebări fără de număr, epitete unicat,
Veşnicii ermetizate şi un păcătos stilat,
Fraze interogative, bancă fără amintiri,
Frunze gata ruginite, imposibile iubiri.

Degete scormonitoare, iluzorii căutări,
Enigmatice ispite, îndrăzneţe aşteptări,
Sărutări multiplicate, vise şi picanterii,
Ploi mereu întârziate, inutile şmecherii.

Pasiuni costisitoare, regretabile tăceri,
Aparenţe-nşelătoare... euforice plăceri,
Fulgere echidistante, inocenţă şi tutun,
Abstinenţă trecătoare, inefabilul nebun.

Sentimente tăinuite, elitiste deturnări,
Elemente ignorate, gălăgie, provocări,
Destinaţia finală, e o toamnă în amurg,
Ce a rătăcit poteca îndoielnicului burg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i dor

Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.

Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Şi pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.

Nimic nu-i clar... nesiguranţă,
Nervi, ignoranţă, refulări,
Puse adesea în balanţă
Cu o anume inconstanţă
A verbelor... fără cărări.

Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viaţa-i cu timpul în consens

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare,
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate de răsfăţ.

Ah, iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd,
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor trece toate

Vor trece toate... dragoste şi ură,
Le vom lăsa a curge-nspre abis,
Apoi, vom reclama la prefectură
Ferestrele... ce nu ni s-au deschis,

Sări-vom peste timp şi peste ape,
Uitând păcatu-n aşternuturi verzi
Şi învăţând ispitele... să-şi scape,
Demonicul parfum... peste livezi.

Amiezi de foc... vor lumina eteric
Speranţele... ce se ascund... în noi,
Când fluturii dansează, vis feeric,
Iar degete pătrund, adâncuri moi.

Vor trece toate... ură şi minciună,
Furtuni de dor, regrete... şi tăceri,
Rămâne însă, dragostea, stăpână,
Pe cavalcada... marilor plăceri.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ca o rugă

Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri şi-nvaţă-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Şi sărutări nebune, prind viaţă, pe picior.

Dezleagă-mă de temeri fragile... şi ispite,
Sfinţeşte-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Şi tremură dorinţa... în sânii plini... şi goi.

Ascunde-mă în roşul de maci şi de iubire
Topeşte-mă în suflet... şi lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Şi soarele pluteşte, buimac, înspre amurg.

Păstrează-mă în vise şi în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... şi tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvăşită... haină
Şi timpu-i ca o rugă... de umbre şi poveri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul din noi

Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite şi-amor,
Din fire de iarbă-mpleteşte inele
Ce leagă speranţe, risipe şi dor.

Îţi vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze fireşti,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii şi aripi cereşti.

Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieţii... uitarea sfâşie
Cu magice şoapte şi tainici zefiri.

Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Şi picură-n suflet... încinşii fiori.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt supărat

Sunt supărat pe vânt... că te mângâie
Şi te-nfăşoară-n clipe de amor,
Că vrea la tine-n braţe să se suie
Şi să te culce-n iarbă, pe răzor.

Sunt supărat pe soare-n dimineaţă,
Că te sărută mult prea insistent,
Că sânii ţi-i alintă şi-i răsfaţă
Şi că-i flămând de tine... permanent.

Sunt supărat pe ploaia ce te strânge
Şi spală trupul tău dumnezeiesc,
Că-i bucuroasă, deşi veşnic plânge
Şi îţi şopteşte-ntr-una''Te iubesc''

Sunt supărat pe clipa de iubire,
Că şi-a făcut cuibar în coapsa ta
Şi că te poartă spre desăvârşire,
Plăcere dăruindu-ţi... dintr-o stea.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpedele gândului

Limpedele gândului... mă ţine,
Verilor răcoare-nspre amurg,
Flacără pătrunsă-ntre rubine
Şi albastru ochilor ce plâng.

Aş putea rămâne... într-o doară,
Cumpănă sărutului străin,
Fluturii-n petale de coboară
Ignorând ermeticul destin.

Uneori... frumoasa mea iubită,
Palmele-s cuvinte şi tăceri,
Înflorind pe-a sânilor ispită
Când apar ai nopţii grăniceri.

Te-aş cuprinde într-o legănare,
Fluturând speranţe încă verzi
Şi dosind regrete-n buzunare
Când în iarbă... patimile-aşezi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai aştept o briză

Înc-aştept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Şi-mi va pune trupul la-ncercare.

Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori şi peşti,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubeşti.

Pe nisipul umed şi-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Şi din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.

Nu-i uşor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Şi-aruncând în tine fluturi, roi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmăţ şi desfătare

Poate fi noaptea dulcea simfonie,
O zbatere de pleoape sau destin,
Când curge luna-n valuri argintie
Abia simţit şi-aproape-n simetrie
Cu timpul, categoric şi puţin.

Ispitele se prind în dans, nebune,
Arzând păcate... şi plăcerii târzii,
În aşternutul alb, care nu spune
Unde-i ascunsă marea pasiune
Şi flacăra... atâtor... erezii.

Oglinzile... minţi-vor... arogante,
Încinse şoapte şi prelungi tăceri
Pentru-a părea şi-a fi interesante
Ca sensul, neştiutelor constante
Puse-n formula magicului ieri.

Tu nici nu ştii fecioară, epilogul,
Discreţia de-acum ţi-e inutilă,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cules

Te-am cules din flori... iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard... şi fără poartă.

Te-am cules din clipa rece,
Şi din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
Şi când sânii-ţi-erau goi.

Te-am cules târziu... din vise,
Tainică şi zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde... ca o sărutare.

Te-am cules dintr-o poveste,
Ca un prinţ rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut odată

Am văzut odată cerul,
Unde vrei să mi te pierzi,
Risipind încet misterul
Unor ochi... atât de verzi.

Am văzut luna odată
Şi luceferi de lumină,
Printr-o lacrimă de fată
Peste-a florilor... regină.

Am văzut odată... marea
Şi pamântul răvăşit,
Când se scutură cicoarea
Şi e macul înflorit.

Am văzut odată visul,
Risipit prin amintiri
Ce se-aruncă în abisul,
Neştiutelor... iubiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bărbatul

Sunt bărbatul dulce-al nopţilor de taină,
Port la cingătoare... lacăte şi chei
Şi iubirea prinsă... la rever de haină,
Sunt parfumul care... place la femei.

Sunt bărbatul care ştie să iubească,
Care stinge flăcări în fântâni de dor,
Zâmbetul pe buze-l fac să-ntinerească
Şi încep sărutul... doar de la picior.

Sunt bărbatul care aşternuturi arde,
Port extazu-n buze şi în ochi de foc,
Eu în trup fierbinte risipesc petarde
Şi fiori şi fluturi, ca-ntr-un tainic joc.

Sunt bărbatul care ştie să asculte,
Şoaptele păgâne spuse-ncetişor,
Care-aruncă-n mare cu dureri trecute
Şi îngroapă stele, jos, lângă izvor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!