Ofertă
Sunt copilul de flori de mai
Și-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găsești la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...
De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...
Tu, fecioara din colț de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îți număr pașii plecării, venirii,
Îți sunt rezerva iubirii!...
Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriș pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în șiroaie...
Fă-ți-l leacul la seceta dragostei... ploaie!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
SMS de copil... de dincolo
Ascultă mamă, nu mai plânge,
Căci seci... și-ai dat tot ce-ai avut.
Știu, inima-ți de piept se strânge
Doar gând la gând că m-ai pierdut.
Tată, mă iartă, nu ți-am spus
Că o să plec fără de veste...
Și-ai rămas singur, ți-am răpus
Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.
Prietenii mei buni, lăsați
Cu mai puțin suflet deodată,
Să nu rămâneți supărați
De nu-s l-apel, ori ocupată.
Colegii mei, când stați la ore,
Să-mi luați măcar un timp notițe,
Scrise-n culori, multicolore,
Să-mi colorez arse cosițe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
În trecere...
Trec anii peste dragii din morminte
-S-aștern în pudrerii din stele fine-
Chemați din întâmplare-n minți, fără cuvinte,
Sau invocați de gazde-n gânduri celestine.
Îi deformăm în minte-n măști uitate
Și ne-nchinăm arar în zile faste.
Aducem gând d-ofrandă cu celeritate
Sperându-ne retur divin din zile caste.
Ne ia un dor nebun de rămași singuri,
Ne zboară inima cu nod în gât de lacrimi...
Ne-am vrea eroi celești, să câștigăm castinguri;
Să-i strângem, suflet fără trup, fără de patimi.
Suntem înmărmuriți de-a lor tăcere
Căci tot credeam în farsa de pieire;
Dar și atei de-am fi, credem în reînviere...
Ni se destramă ultima speranță către nemurire!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întruchipat în așteptare
Pe unde mergi, să-ți calc pe urme
Și unde gânduri îți rostești,
Să ți le prind din zbor, trupești
Să le adulmec, să mă îndrume?
În care timp, din calendar,
Îți pui amprente de solstiții,
Să-ți caut ierni din dispariții,
Să știu când vara o porți dar?
Pe care pagini le citești,
Să-ți pătrund literă în pupilă,
În priviri caste de-o idilă
Trupul de iris să-mi clătești?
În care anturaj te învârți,
Să-și sorb din dulcele de albină
Din zbor floral de balerină,
Să mă încânt, când taci și asculți?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Levitație
ce-am pățit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine...
mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni...
sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descendență
Cât încă îți mai iei din timp să privești mersul de furnică,
să te gândești că are gând, c-o vezi cum cercetează glod,
cum din atingeri schimbă mers, nu pare c-ar avea vreo frică
să te atingă, un uriaș, să te parcurgă ca pe-un pod
și să se piardă apoi în iarbă, departe, fără a-și pierde casă...
rămânând răstignit pe sol, pierdut așa, parcă-ntr-o doară,
doar contemplând deasupra cer, prun cu-a păianjenului plasă,
tot ascultând, uitat de sine, triluri mai scumpe de-o vioară...
să știi că n-ai pierdut din tine, din tot ce ți-au transmis strămoși,
cei care n-au avut vreo carte, care-au iubit pământ, furnici,
ce munceau mult, plini de sudoare și se îmbrăcau în alb, frumoși,
pentru la slujbă, sărbătoare... cei ce trăiau de mult pe aici
și ți-au lăsat și ochi și gene și inimă, să fii sensibil
și trup, să te faci scut de țară și minte, din aceea pură,
să știi salut, să dai binețe și la vecin, străini... teribil
de dârz să fii-n iubiri, de tot, de-ai tăi, de patrie, natură...
... poți să te scoli de la pământ, poți vieții să mai dai o tură!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire închipuită
Câte regret și nu-mi răspund,
Pe câte și pe câți...
Și-n melancolic tot m-afund,
Că nu-mi vorbesc, sunt muți!
Și dintre toți și dintre toate,
De cine-am dor, de cine?
De pierduți ani și de palate?!?...
Mi-e dor de "tu", de tine!
Nu știi prin câte am trecut
Și m-am uzat, m-am ros.
În înger am zburat, căzut
Îs îngenunchiat, pe jos!
Aștept să calci din nou, s-apeși
Pe mintea mea din piept.
Prin talpă să-ți simt dor, să-l verși,
De-ți este... Eu te-aștept!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... De-apoi
Viața de-apoi sigur există
Prin gând, cuvinte de urmași
Ce fac că EUL îți persistă,
Dar nu participi tu... Îl lași.
De-abia atunci ești... spiritual,
Nepreocupat de existență,
Subiect, obiectiv, total
Sclipitor, tocmai prin absență.
Și nu mai plictisești defel,
Căci doar arar ești, amintire
În scris; "DECES" în carnețel...
Util la act de moștenire.
Noroc că totul e o roată,
Cât Universul sau Planetă,
În care amintiri se-ngroapă
În același ton vechi, de flașnetă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parșiv de pervers
E lumea prea parșivă, domnule, să știi
Și cuvânt e făcut s-ascundă gândul;
Că spusa de n-ar fi și s-ar citi profundul,
Fațada ar fi de sticlă; nu s-ar mai perverti!
Chiar singur de-ți vorbești, te-nșeli amarnic
Spunându-ți că ești altul, narcoman
De gustul propriu... orișice reproș e-n van;
Ești negrul spațiului oglinzii, un fățarnic!
Cunoaștem reactivul; "Minciuna,
E adevăr întreg, spus ce gândesc!?...
Numai că spus e-un gând, mărturisesc;
Ce-nșiră un cifru, al limbii cultivat... Cultura!
E gându-ntâi, nu-i spus pe negândite!
Și gându-n sine-i filtru, vorba-i zgomot numai...
Cum veșnic, mariaj e cel crezut că mâna-i
Un gaj de viitor, jurat!?... Nesigur, fapte neîmplinite!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de gând, sau practici incomplete
Când gândul nu se înfiripează, e semn că sufletul și-l pierde
îngrozitor, fatal parcurs, în fond dispare însuflețire,
la fel cum frunze din boboc se opresc a fi încă în verde
și florile nu mai dau fruct, cad veștede, fără menire.
Se pare a fi un înțeles că tot real, fizic, prezență,
ele n-ar fi, cum nici copil n-ar fi, de nu ar fi un dezir măcar...
produs ce pipăi nu-i în sine, sau este, însă nu-n esență,
de nu e-n început imbold, în orice vrut; a ști, habar...
ce nume aș da la ce nu văd, când încă văz nu-l simt, un dar...
... când gândul sufletul și-l pierde
e grav, dispare însuflețire,
cum frunzele ce mor în verde,
iar flori, ce cad, n-au fruct menire...
... e cum real, fizic, prezență,
copil nu-i nici dezir măcar;
nu-i sine, un pipăit, esență,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Livada uitării
Liane întinse, pârlogind mărăcinoase,
De muri cu volbure ce prind în verzi cătușe
Pas cercetaș de vremi din firi apuse,
Printre strâmbași puiandrii în ramuri des golașe.
Înalte crengi țâfnoase în trunchiuri vechi de pruni
Știuți doar după coaja-n lucii foi, crăpândă,
Din care țepi alungi se-ntrepătrund s-ascundă
Firave frunze-n vârfuri spre cerul cu lăstuni.
Ades, adesea cioate sau cioturi, buturugi,
În putrezire brună cu lucii în caramel,
Sunt mărturii furtunii, sau cozilor de oțel
Ce în avânt sălbatec nu s-au pliat nici rugii.
Arar, de-o palmă înguste, șerpuiesc rectilinii
Dâre de-un bej deschis printre cremoase gloduri,
Ce duc spre-un gard de crăci legat nuiele-n noduri
Și move zbârcituri sunt rod ascuns luminii...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Particulă
Sunt pulsul zilnic; de pârâu ce pleacă din izvor
Prin capilare fine, cu-nceput în picuri de celule
Dintr-un imens întreg, divers, compus din molecule...
Aflat pe un traseu codificat, cursiv-lănțuitor.
Gânduri mi-adun din filamente-n vârf de ac
-Răspunzător pe unde trec, nedeversând de maluri-
Sunt un torent nestăvilit, printre pulsații-n valuri;
Caverne de alveole și circumvoluții, am vieții leac.
Talaz mi-e diafragma, pompez sânge peste țărmuri,
Pășesc, tentacule, le-ntind la cer, să cer, s-ajung sfârșit
-Am Hubble lupe-n terminale dintr-un hard nemărginit-
Sunt Universul din mojarul infinit, un mix de cărnuri.
Sunt nano diferența d-existentul de-o secundă
-Știut mi-adun sudori, din tomuri pluviale, în oceane-
Sunt gândul exploziv ce se prăvale piroclastic din vulcane;
Infimul eu, încerc să scap de la dezastru, bula albastră, o muribundă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolvent
Mi-am băgat minte în sesiune, colegii să îmi caut iar,
doar în imagini, după chipuri, ori nume întregi, știute arar
și dor nestăpânit mă întoarce și-i văd în aulele pline,
fragezi, cum gândurile am încă, timpul trecut să mi-l aline,
teleportat o hologramă printre prietenii de grupă,
atât de tineri, toți ingenui, lipsiți de griji pe-a vieții plută,
lăsați curentului năvalnic, purtați în orice întâmplare
doar vis, mereu atât de aproape, încolorat cu iz de floare,
neobosiți de atâta vesel în întruniri de gașcă, ori cupluri,
cu îndrăgostiri în efemer, la baluri, glume printre trucuri...
parcă simt și miros de săli cu bănci în lemn, laboratoare,
emoțiile de examen, disecții, practici verile la mare,
lipsiți total de viitor, ce parte nu făcea din mâine,
ce era azi, mereu un altul, bon de cantină era pâine...
plimbare în parc, sau la terasă, erau materia de studiu
și amor, joc de dorințe vii, înfierbântat, fără preludiu...
cum se perindă tot prin spațiu, pe veci marcat cu "rezervat"
și loc cu disperare îmi caut, ca atunci, să fiu... da-i ocupat!
Ce dor, ce dor îmi e de tot... cât de păcat, cât de păcat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog
Te rog să mă aștepți că vin,
Nu mai respir, mor în suspin!
Mi-am făcut sufletul buchet
Să ți-l aduc, să-l pui la piept.
Să nu mă uiți vreau, te implor!
Cu zile mă topesc de dor
Și nopțile stau pază, treaz
Cu ochi la geam și pat pervaz.
Din gând de-o clipă dă-mi semnal
C-o să-l primesc bilet pe-un val
Din marea mea înlăcrimată...
Să-mi spui c-o să-mi mai fi, o dată!
Întinde mâna s-o ating
În flame ce sunt, să mă sting
Lăsându-ți caldă adiere
Să-ți ofer luni în ani de miere.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renașteri
De câte ori ani voi renaște,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat să caște,
Să nu-mi ia nici ușori, nici grei...
Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Și gândurile or fi tenebre.
De câte ori mă voi renaște,
Voi prețui umanitate;
Cu știința, misticism de moaște,
Mă voi ruga în pietate...
... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, să mă joc
De-a viața, încă neoprită!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul
Aproape neînțeles, sau sigur evitat din frică,
Este ca un torent se prăvălind nestăpânit, sălbatic
Pornit din picătura pură din ghețarul arctic
Ce s-a-nălțat rece mister... își alegând timpul când pică.
Și timpul întâlniri își dă c-o întâmplare,
Voință dintr-un gând de o sămânță-n bob
Ce-și înfiripă-n umed un traseu-cărare
Pierzându-și orice suflu de-aer în vid anaerob.
Și crește picur cumulând ființe-n fuioare
Din seve-n scurgeri cu făgașuri labirinte
Purtate pe torent ce rupe rădăcini, învolburând fierbinte
În călăuza ce-i fără zăgaz... să se reverse-n mare.
E lanțul trofic cu mesaj-mister nebănuit
Ce se converge-n sumum din infimele pâraie
Din bucle de cleștar, sclipind în măruntaie
Pe un aval cu început și cu sfârșit în infinit.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de Mărțișor
E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărțișor!
E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-și jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărțișor!
E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheț, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărțișor!
E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbați, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărțișor!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanță la mare
Simt sarea buzelor marine
Ce strâng visate amintiri
De soare martor de iubiri...
Îmi simt iubitele-n narine.
Pășesc frugal nisip fierbinte,
Mi-așez dorințe pe cearceaf...
Mă-ncânt în seară de-un taraf
Sperând c-am "da" la rugăminte!?
Am ten de bronz și cer sub pleoape
Și-ncerc priviri răscolitoare
Să cuceresc fragilă floare
Ce-am întâlnit peste zi-n ape.
Mă tot petrec spre toalete
Să-mi confirm farmec în oglinzi;
"De-am tot ce-n gând tu îmi pretinzi?"...
Miros a spray de violete.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierbinte vis de-o vară
În diminețile de vară
Se îngână zi cu noapte în triluri
Și parcă inima-i ușoară,
Cu gând de evadat, exiluri.
În vara miezului de zi,
În zumzetul, concert de gâze,
Ai dor de-amici; cu ei să fii
Printre beri reci, soții mofluze.
Amiază-după, în plină vară,
Anină pleoape-n ațipire
De-o toropire "fraîche", bizară,
Cu iarba rece-n contopire.
Seara de vară, în amurg,
E-o briză fină, iz de flori
Și simți că suflete se curg
În melancolicu-n fiori.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre gânduri, adresa este: