Cum poți fi filozof? Cum să ai neobrăzarea să încerci să descurci probleme ca timpul, frumusețea, Dumnezeu și toate celelalte? Spiritul se umflă-n pene și țopăie cu nerușinare. Metafizică, poezie - impertinențe de păduche.
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-i supune aceluiași tratament pe poet și pe gânditor mi se pare o greșeală de gust. Sunt domenii de care filozofii n-ar trebui să se apropie. Să dezarticulezi un poem la fel cum dezarticulezi un sistem e un delict, ba chiar un sacrilegiu. Lucru ciudat, poeții exultă când nu pricep ce se înșiră despre ei. Jargonul îi măgulește și le dă iluzia unui progres. Această slăbiciune îi coboară la același nivel cu glosatorii lor.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popoarele sunt singure; noi suntem însă singuri din veci. Rătăcitori cu glia-n spate, n-avem unde pleca și nici n-am putea. Popasul nostru e între dor și zeflemea. Și munca noastră: să tragem brazde sub un cer fără cer. E poezia negativă a infinitului mic..., e poezia unei țări de chin și madrigal.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modalitățile-i de exprimare fiind tocite, arta se orientează spre nonsens, spre un univers închis și incomunicabil. Orice freamăt inteligibil în pictură, muzică sau poezie ne pare, pe drept cuvânt, desuet și vulgar. Publicul va dispărea curând și, la scurtă vreme după el, arta. O civilizație care a început prin zidirea de catedrale se va sfârși prin ermetismul schizofreniei.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia infinitului, fiind prea vagă, ia formă și contur în dorul de moarte. Căutăm precizie până și în lâncezeala visătoare sau în sfârșeala poetică. Moartea introduce oricum o anumită ordine în infinit. Nu este ea singura lui direcție?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea puțini poeți cunosc genealogia lacrimilor. Căci de-ar cunoaște-o, nu ar mai zice "eu", ci "Dumnezeu". Nu că el ar fi izvorul lacrimilor ochii lui sunt umeziți doar de răsuflarea muritorilor ci noi nu putem plânge decât în el. Toate lacrimile ce curg din Dumnezeu sunt ale noastre. Sfinții nu au nevoie să știe lucrul acesta. Cât despre Dumnezeu el nu trebuie să afle că sunt muritori care aburesc stelele. S-ar teme și, în tremurul lui, ar scutura lacrimile și am pieri în propria mare.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culturile a-cosmice sunt culturi abstracte. Lipsindu-le contactul cu originarul, le lipsește și spiritul metafizic, adică umbletul căutător sub viață. Inteligența, filozofia, arta franceză rămân în lumea Înțelesului. Iar când pe acesta îl presimt, nu-l exprimă, așa cum face poezia engleză și muzica germană. Franța? Refuzul Tainei.
Emil Cioran în Despre Franța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poezie, dar cu o relevanță mică.
Este imposibil ca să mai suferim altcum decât cu inutilitate și satanism. Orice poezie din Baudelaire spune omului modern mai mult decât excesele sublime ale sfinților. Abandonându-ne dezolării ca unui dans sau unei beții, cum ne-ar mai interesa o scară a perfecțiunii pin durere? Omul modern nu este la antipodul sfinților prin superficialitate, ci prin incontrolabilul și irezolvabilul condiției sale, prin complacerea într-un dezmăț tragic și prin lunecarea în lumea unor decepții veșnic reînnoite.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre poezie, adresa este: