Avem de trăit cu noi înșine toată viața, de luptat cu noi înșine în fiecare zi, de nebiruit pe noi înșine totdeauna... avem să devenim stăpâni pe noi înșine în toate privințele și trebuie să fim noi înșine în orice împrejurări.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Machiavinski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerința lui Dumnezeu este să devenim la fel ca Fiul Lui Preaiubit dar pentru a atinge acest nivel necuprins de înalt nu ne cere niciodată să facem ceva ce nu putem face ci doar să acceptăm fără cârtire tot ce a făcut El pentru noi.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la devenire, dar cu o relevanță mică.
Când citești cu credință în Sfânta Scriptură ți "se luminează fața de bucurie" dar nu-l poți alunga pe cel rău departe de tine, însă punând în practică, "cu încredere neclintită" ceia scrie în Ea, devii lumină și cel rău nu poate locui în preajma ta.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret retoric
Cândva, am fost o casă de bilete
Înspre destine roz și violete
De zori promițători cu-amurguri inerente,
În care se-ofileau mâglisitor culorile
Landșaftului de nonvalori pe care sângerau valorile...
Am devenit apoi o streașină, cu uzuri iminente,
Pe care sforăiau din când în când ciorile
Din culorile nopților cu ciocuri proeminente,
Ce-mi ciuguleau devastator toate bunurile...
Dar țineam totuși piept tăiosului vânt din pădurile
Uitate, în care cântau înduioșător privighetorile,
Fiindcă-n mine creștea un vultur lungindu-și aripile
Spre Soarele alb ce-aprinde zorile,
Un vultur cu ochi mistici, țintind comorile
Ce eu n-am știut nicicând să le prețuiesc.
Acum sunt călător spre-un destin minunat, ce-l doresc
Absolut, într-un fel absurd și prostesc...
Spre-acolo biletul mi-e gratis dar pălesc și pălesc
Zdrobit sub un preț ce n-am știut să-l plătesc...
Acum l-ași plăti hotărât dar nu pot, obosesc
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce oare...
Plină-i lumea... De ce oare?
De "stele rătăcitoare",
Pentru care-i pregătită,
De Cel făr' de-asemănare,
"Negura" cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde "viermele nu moare"...
De ce oare? De ce oare?!
Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Hapca despre devenire, adresa este: