Pornit spre tine
numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară
numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare
numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...
poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină postmodernistă...
ne-am ridicat și noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluții
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluții
revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veșnicie
o generație s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin și bejenie
dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poți să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oțel ridici și pâine
și carnea vie în brăzdar de coase
așa și existăm. Din capete plecate
constituim o viață lângă săbii
schimbând mereul dor de libertate
pe veșnicul mălai, visat de vrăbii...
poezie de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axa
m-am sprijinit îngândurat și trist
de axa planetară, axa planetară
uimită de senzația că mai exist
scăpa-n rulmenți surplus de arsă ceară
năfrămi magnetice-nnodate faustos
de axa planetară, axa planetară
le așternea în căi lactee și pe jos
ca pe-n covor, să calc, să nu mă doară
eu așteptăm schimbări de pol la nord și sud
de axa planetară, axa planetară
mă tot ruga să mai aștept să nu mă ud
în apele ce vor veni subit la scară
trezit din gânduri și fantastice visări
de axa planetară, axa planetară
mă întorcea mereu cu fața înspre zări
și mă ruga să le mai las, să nu dispară
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (9 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață întreagă
... o viață întreagă am tăcut
tu bănuiai că te ascult
și altă viață-am tot visat
iar tu credeai că stăm la sfat
o viață întreagă-am tot cerșit
un strop adânc de infinit
îmi reproșai că îți cerșesc
mereu amarul "te iubesc"
o viață întreagă am jinduit
doar fruct oprit, neprihănit
oricum, simțeai că eu iubesc
inexistent nepământesc
o viață întreagă am tot mințit
că te iubesc, deși-am iubit
doar corp alene răsturnat
pe cel mai alb imaculat
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mure...
ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieții
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineții
ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost și un apus de soare
eram timizi ca doi adolescenți
eram frumoși ca două mure acre
eram asemeni unor aștri inocenți
împrăștiind lumina castității sacre
în altă noapte totul s-a sfârșit
și cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
și-a sprijinit de muchia de zori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina Lui...
un vis visam, un vis la o distanță
de două mii de ani de la prezent
și se făcea parcă din soare o speranță
s-a rupt precum din toate un fragment
și se făcea din ce în ce mai boreală
și mai lichidă și mai grea protuberanță
și peste lumea mea inițială
împrăștia lumina drept substanță
iar eu dormeam adânc în depărtări
mulțimi pluteau în așteptarea împlinirii
și flori curgeau pe strada dintre zări
și El venea pe măgărușul prorocirii
venea să-nfrunte soartă și destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
și printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veșnicie...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Apă vie...
eu pentru tine-am strâns atâtea flori
însăilate pe crâmpeie de câmpie
și pentru tine-am tot cerșit la nori
prin ploi, măcar un strop de apă vie
eu pentru tine împleteam stinghere
coroane de timidă duioșie
te-am așteptat să vii atâtea ere
nemaivorbind de azi și veșnicie
eu pentru tine mă uitam la soare
crezând că printre raze stai pitită
și azi retina încă mă mai doare
de stângăcia mea nesăbuită
dar ai venit când nu te așteptam
te-am cunoscut, așa veneai și-n vise
lipind năsucul tău timid de geam
și reproșându-mi ușile închise
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
unde sa te iau
ca sa-ti fie bine..
un sarut sa-ti dau
ultim de la mine.?!
numai am nici casa
numai am nici paine
zilele mi-s sure
noptile haine
stau intro padure
blanda si frumoasa
de argint padurea -
cu poteci de ceata...
unde sa te duc,
ca sa-ti fie bine
unde se nasc zorii
zilelor de mine.?!
unde se gaseste?!.
- codrii de arama
cand vei trece -n fata
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 februarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inelul
și iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veșnic tineri
și veșnic în mare de flori
și veșnic în ploaie
și valuri de lini fiori
pe line șiroaie
rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern
se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu de tine scrisă...
mi-e soarta dur pecetluită într-o poală
în care tu ba ești, ba nu mai ești
și de atâtea ori îmi cere socoteală
de ce pe lumea asta mai trăiești
de ce e apa udă, aerul se vede
de ce pe soare-i frig și cald pe lună
de ce motanul toarce și nu crede
c-afară ploaia fulgeră și tună
de ce pe floare-s sute de petale
de ce-n petale nu există floare
de ce mă trec la ore matinale
când ba fior, ba unde de sudoare
de ce copacii cresc din rădăcină
de ce nu cresc ca noi să poată merge
de ce e seacă apa din fântână
-când mama ba mă spăla, ba mă șterge
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (2 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lehamitea...
Înarmat păn-n dinți, pregătit de război
Cu tot soiul de,, sfinți" și de kneji din noroi
Fac un selfi grotesc, ( mulți vor spune-pervers)
Și prin lume pornesc, s-o mai zădăr în vers...
Nici nu știu cum mi-e dat, dar alături de voi
-Din veleat în veleat, din nevoi în nevoi
Sunt și eu șurubaș la,, boboru'" moldav
Ca și dânsu' de laș, ca și dănsu' bolnav...
Ca și dănsu' visez niște minți de pe urmă
Ca și dânsu' am crez și instinct am, de turmă
Doar că... doar, uneori, ies în noapte la stele
Și mă-mpart păn-n zori cu nevoile mele...
ȘI când cade vre-o stea și în liniște arde
Mă gândesc că și ea a pierdut miliarde
Devorată stupid și de negrele hăuri
Și ca mine, perfid și de viermi și de găuri...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (11 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talmeș-balmeș
iarăși stăm alături - eu bătrână piatră
tu ca o copilă - veșnic nou năsută
scociorând tăciunii stinși demult în vatră
cu tăcerea noastră tristă și acută
nori albaștri-și varsă șoapte de iubire
flori albastre-și culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morților albaștri - duc-se pe pustie
cât-om sta eu nu știu - numai timpul știe
universul care e răspuns la toate
dar privesc șederea ca pe-o armonie
între ce se poate și ce nu se poate
nori albaștri-și varsă șoapte de iubire
flori albastre-și culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morților albaștri - duc-se pe pustie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei națiuni de bulevard
Cine-i Eminescu
Bardul meu iubit?!
Unii spun - un geniu
Alții - un tâmpit
Nu există proză
nu șanț scrise versuri
Care să-i cuprindă
Plinul infinit!!!
Cum să nu existe-
Uite națiunea
Scrie - Eminescu
Pământiu la față
Plin de gubăvie
Își plimbă prin teatre
Dulcea maladie
Eu credeam - La steaua-i
Scrisă pentru stele
După națiunea
Pentru vicii rele
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...hai Românie planetară
.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Țară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu și la bune și la rele voi sta să te admir, tacut
ca cea mai dulce națiune din șirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, și susținută de genuni
pastrată-n șir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîțea genii, voi apărea cândva și eu
un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet țăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îți adresează urări de bine și succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!
in rest, atîtea minți subtile îți plâng de milă și de dor
atîtea mutre cu șenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îți spun la revedere Țară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.
poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te-am iubit
... eu te-am iubit, amanta mea lascivă
așa cum niciodată n-am iubit
și azi la Iași, la sfânta Paraschivă
rog îndurare c-am păcătuit...
eu te-am iubit, amanta mea zglobie
copilă dragă sufletului meu
și dacă a iubi e blasfemie
ce e atunci credința-n Dumnezeu?!!
eu te-am iubit, amanta mea-ntelegătoare
cu păr bălai și ochi verzui, de vis
zâmbind acelor declarații sfidătoare
-că nu mai plec, că gata, m-am decis...
eu te-am iubit amanta mea târzie
simțind că sunt și eu iubit
știam că nu-mi vei fi nicicând soție
că îmi vei fi - să mint am îndrăznit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geea
atât de singur și de trist
și fără echivocuri
adie umbra unui vis
din stele cu norocuri
îmbie lin făptura mea
din ele a alege
șoptindu-mi că de vechea stea
v-a sta să mă dezlege
și povestindu-mi că-n curând
de lumea asta rece
va dezlega deznodământ
și-l va lăsa să plece
pe neumblate căi de foc
de ape și tării
doar steaua noului noroc
ne va mai ține vii
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu din Blogul Negru pre Alb (19 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună străvezie...
erai aseară ca o stea
să fi avut un vis cu stele?
- da, da un vis în care ea
zbura în stol de rândunele
și ce vedeai în miez de noapte
sub clar de Lună străvezie?
- vedeam mereu aceleași șoapte:
- închide-mă în colivie
o rândunea în colivie?!
tu știi, dacă-i închisă moare
- ba nu, era așa de vie
și brusc sa transformat în floare
și ce-ai făcut cu dalba floare
închisă-n trista colivie?
- am întrebat-o dacă doare
când trece prag de nebunie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (27 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea celor doi...
n-am fost nicicând, nicicând iubit de tine deși îți insuflai că sunt iubit
simțeai un iz de nepăsare pentru mine ornamentat cu interes deosebit
și mai simțeai un fel de milă-n pripe ce imita perfecta încîntare
când încercam să fâlfâi din aripe și să le fac mai repede să zboare
și uneori mă alintai cu soi de stimă când împleteam în avalanșa de cuvinte
ba strofe fără noimă ba cu rimă ba lava din suflare mea cuminte
nici nu mă zic de alte sentimente de gelozie patimă ori vise
dar pot să le adun ca componente a unei matematici mai precise
și dacă facem și abstracție totală de-mprejurarile impuse de destin
și intonația din ruga ta fatală să fiu cumva alături, clandestin
pot afirma c-am fost iubit de tine într-o poveste inventată pentru doi
de oameni cu moravuri libertine și compromis cu îngerii din noi...
poezie de Iurie Osoianu (21 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăul
Se vaietă românul că cică e furat
De hoți externi, interni, extratereștri
Și calcă în aceliasi străchini, regulat
Când ese să-și aleagă Doamnele ferește...
Se vaietă românul că cică e vândut
De douăzeci de ani de la cizmar încoace
Aevea visul celor proști și celor mulți
S-a transformat într-o iluzie rapace...
Se vaietă românul că cică e trădat
De când se știe că-i și el o națiune
De domnitori, de regi, de președinți de stat
De toată scârboșenia din lume
Se vaietă românul că -s rușii vinovați
Bulgării, nemții, ungurii, evreii
Și după cea călcat în propriul rahat
Și-l pune cu mândrie-n fruntea Țării...
E numai vaiet de la Tisa pân-la Nistru
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre visare, adresa este: