Jorge Luis Borges despre timp

În orice moment al vieţii noastre ştim dacă acţionăm bine sau rău. Am putea spune că ziua de apoi se întâmplă tot timpul, că în fiecare clipă a vieţii noastre facem bine sau rău. Ziua de apoi nu este ceva ce vine la sfârşit. Se întâmplă tot timpul. Iar noi ştim, printr-un fel de instinct, când am acţionat bine sau rău.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei pisici

Nici măcar oglinzile nu-s mai tăcute,
nici zorii mai discreţi;
în lumina lunii, eşti umbra acelei pantere
pe care-o zărim, uneori, de departe.
Datorită inexplicabilelor legi ale divinităţii,
te căutăm în van;

Mai îndepărtată decât Gangele sau soarele la apus,
eşti parte a solitudinii, a enigmei.
Blana ta acceptă pasagera
mângâiere a mâinii mele. Ai îngăduit,
în trecutul îndepărtat şi demult uitat,
dragostea unei mâini, bănuitoare.

Aparţii altor timpuri. Eşti regina
spaţiului interzis de dincolo de frontiera viselor.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul tigrilor

Până sosi-va ceasul de galben asfinţit
Nu-mi voi putea lua ochii
De la impunătorul tigru de Bengal.
De colo-colo umblă pe hărăzitu-i drum
Şi nici nu bănuieşte
Că gratiile-s închisoarea lui.
Veni-vor după-aceea şi ceilalţi tigri:
Tigrul de foc veni-va al lui Blake,
Şi aur, mult, sub diferite chipuri:
Metalul iubitor care-a fost Zeus,
Inelul celor două nopţi, Draupnir,
Cel care zămisleşte nouă inele,
Iar acestea, altele nouă, şi tot aşa la nesfârşit.
Cu anii fost-am părăsit
De celelalte culori încântătoare.
Nu mi-au rămas decât
Tremurătoarea lumină, umbra deasă,
Şi aurul de la-nceput.
Voi, asfinţituri! Voi, tigri! Voi, fulgerări
Ale mitului şi ale epocii!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impasul

Te-nşeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu eşti ceilalţi şi-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De paşii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuieşte,
Şi nici Siddharta, care îşi primeşte
Într-o grădină moartea,-n asfinţit.
Tot pulbere e şi cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunţat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă şi abis.
Substanţa ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în şirag de clipe solitare.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper cel puţin că se poate realiza ceea ce nouă ni se pare imposibil, căci dacă putem concepe lucrurile, atunci poate că le putem şi realiza. Cred că imaginaţia poate avea o funcţie profetică: începi prin a imagina lucrurile, şi apoi ele se şi întâmplă. Totuşi, pentru un scriitor, e mai bine ca ele să nu se întâmple! Una din raţiunile pentru care nu-l mai citim pe Jules Verne este faptul că aproape tot ce el a imaginat s-a şi realizat, nemaiprezentând interes pentru noi. Şi dacă îl citim şi azi pe Wells, este pentru că nimeni n-a inventat încă o maşină cu care să călătoreşti în timp.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am şi alt coşmar, care provine din faptul că am orbit. Acesta este coşmarul în care încerc să citesc şi nu pot pentru că personajele se însufleţesc, fiecare literă se transformă în alta, iar cuvintele, scurte la început, devin lungi cuvinte olandeze, cu vocale care se repetă când încerc să le descifrez. Sau dacă nu, spaţiile dintre rânduri se lărgesc, literele încep să se întindă, totul apare scris în negru şi roşu pe hârtie lucioasă şi este atât de mare încât devine intolerabil. Şi când mă trezesc literele îmi ţin companie un timp. Pentru o clipă îmi trece prin minte: n-am să le pot uita niciodată şi o să înnebunesc.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borges simbolizează tot ceea ce urăsc. El simbolizează publicitatea, fotografiile, interviurile, politica, opiniile - după părerea mea toate opiniile sunt vrednice de dispreţ. El simbolizează de asemenea aceste două non-entităţi, aceşti doi impostori: Nereuşita şi Succesul - sau, aşa cum a spus Kipling: "Dacă ştii să-nfrunţi deopotrivă izbânda şi necazul / şi pe aceste două mari amăgitoare cu-aceiaşi ochi să le priveşti...". El se ocupă cu astfel de lucruri, în timp ce eu, ca să spunem aşa, eu nu simbolizez omul public, ci omul privat, realitatea, căci celelalte lucruri mi se par ireale. Lucrurile adevărate sunt sentimentele, visurile, scrisul...

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un labirint liniştit. Cuvântul labirint îmi evocă o gravură, într-o carte cu copertă roşie, tipărită de editura Garnier, ce înfăţişa un edificiu destul de vast, semănând cu un cilindru ori cu o tobă. Eram copil şi priveam gravura cu oarecare mefienţă, cu o anumită teamă, imaginându-mi că Minotaurul era acolo înăuntru. Labirintul este simbolul evident, inevitabil, al perplexităţii. Am fost toată viaţa perplex în faţa universului, în faţa problemei filozofice pe care o consider esenţială: aceea a timpului şi a identităţii. Dacă am reuşi să rezolvăm această problemă am avea totul, dar ar fi mare păcat, pentru că asta ar însemna moartea metafizicii şi a filozofiei.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era în felul următor: eram într-o clădire foarte mare. Era o clădire de cărămidă. Multe camere goale. Camere mari. Camere de cărămidă. Treceam dintr-una într-alta şi nu păreau să fie uşi. Ajungeam mereu în curţi interioare. Mult timp am mers în sus şi în jos, am strigat dar nu mi-a răspuns nimeni. Acea clădire mare şi lipsită de imaginţie era goală; atunci mi-am spus da, bineînţeles, acesta este visul labirintului. N-o să găsesc nici o uşă, nu-mi rămâne decât să mă aşez într-una din camere şi să aştept. Şi uneori mă trezesc. Asta s-a şi întâmplat şi mi-am spus: acesta este coşmarul labirintului; din moment ce ştiam despre ce este vorba, n-am fost păcălit de labirint. Pur şi simplu m-am aşezat jos pe podea.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în progres, dar mă gândesc mai curând la spirala lui Goethe. Nu cred că marţi e superior faţă de luni sau de miercuri. Cred că după sute, după mii de luni sau de marţi, lucrurile vor merge ceva mai bine. A crede în progres e mai degrabă o expresie a speranţei decât a logicii. Iar dacă am în vedere istoria universală, cred că a fost un progres, un progres moral inevitabil. A vorbi de trecut şi de prezent e puţin cam abstract. Observ totuşi că astăzi oamenii, chiar cei cruzi, chiar cei necruţători de cruzi, încearcă să-şi justifice cruzimea. Odinioară, un rege putea să fie crud în chip inocent: n-avea nevoie să se justifice. Astăzi însă simţim nevoia să-i convingem pe alţii, şi mai ales să ne convingem pe noi înşine că am acţionat bine. Am ajuns într-o etapă superioară: etapa minciunii şi a ipocriziei.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!