Textele de mai jos conțin referiri la sfinți, dar cu o relevanță mică.
Cadou de Ziua Ta
Un cadou de Ziua Ta,
Când lunecă zarea-n lumină,
Ți se cuvine ție, floare,
O metaforă divină.
Tu ești visul meu de viață,
Tu ești roua fericirii,
Tu ești focul ce aprinde
Rugul aprig de iubire.
Tu ești urma din cărare
Care vine către mine,
Tu ești gândul care-nalță
Bucuria din suspine.
Tu ești cerul plin de stele,
Ești și marea frământată
În fermentul care-aduce
Zbor de inimă curată.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Încrâncenare
Încrâncenare tristă e trădarea voastră,
Vipere, susținute de noi, vot cu vot,
Năruiți, nemernicilor, un veac de Unire
În care-am crezut și asta nu-i tot.
Geme nemulțumirea amară în noi,
Nu ne tratați ca pe nebunii de rele,
Țara se aprinde, cine o va stinge
De intrăm adânc și-n alte belele?
Încrâncenarea tristă e trădarea voastră,
Ridicați privirea, crezând în Dumnezeu,
Îngenuncheați în fața Sfintei Uniri,
Îndepliniți credința de-a fi uniți mereu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise-nveșmântate în sărut
Cuvintele tale ajung în sufletul meu,
Visele frumoase mă-nveșmântă-n sărut,
În depărtare semnele, din aripă înălță,
Izvorul bucuriei de-a trăi pe pământ.
Clepsidra vieții prin noi remodelează
Timpul ce se-ntoarce în gestul primar,
Suntem perechea de lebede ce-și dăruie
Câte-o petală pură dintr-un sanctuar.
Adu-ți în mine chiar gându-nfloritor
Și visele frumoase cu al tău sărut,
Norii-n depărtare se vor scălda-n lumină,
Semn că și-n iubire există ceva sfânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi în palme crăpate
Mama sădește lacrimi în palmele-i crăpate,
Din ele cresc cuvinte cu vertebre sparte...
Bazaltul albastru din munți se cerne-n nisip,
Dorul de mamă se vinde-n icoane, ca chip...
Sfinții din noi mor departe de țară, departe,
Tricolorul rămâne în suflet, în pagini de carte...
În sângele fierbinte cresc doruri făr' măsură,
Se-ntoarce orizontul pe-a munților curbură...
La concertul durerii asist cu vertebrele sparte,
Mama sădește lacrimi în palmele-i crăpate...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe fericite
Val de ape, vârf de munte
Netezesc priviri de stea,
Între clipele mărunte
Inima-mi e-n umbra ta.
Cântă valul, zarea cântă,
Buzelor tale se-nchină
Poezia-n rimă sfântă,
Forma pură de lumină
Val de ape, buze dulci
Netezesc și visele,
În inima-mi de te culci
Tu cu toate stelele.
Nu adorm, adun din ape
Lebedele cu mult drag
Și din munți aduc aproape
Raze dulci fixate-n prag.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cadou ți se cuvine
Tu ești visul vis de viață, tu ești roua fericirii,
Tu ești focul, Poezie, rugul aprig de iubire.
Tu ești cerul plin de stele, ești și marea frământată
În fermentul care-aduce zbor de inimă curată.
Iată darul meu simbolic, inima ruptă din soare,
Dragostea și-mbrățișarea ce rămân nemuritoare!
Un sărut pus ca pecete în destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine și speranță dar și vis.
Un cadou ți se cuvine, ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de prețuire, semnul sfânt că te iubesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Cerul a căzut în odihnă pe umerii mei,
Capul îmi stă cocoțat în brațele tale,
O furtună de sânge umflă sentimentele
Care-adună mângâieri in visele carnale.
Pictez virgula tăcerii pe torsul iubirii,
Sub fruntea anotimpului de umbre încercat,
Îmi lărgesc semnul inimii în cartea
Prin care edificiul vieții lacrimi a vărsat.
Pe raftu-nfrigurat cu pagini negre, sfinte,
Degete flămânde răsfoiesc din greu,
Am citit, o, Doamne, citesc, vreau să descopăr
Sub care parte-a cerului voi odihni și eu?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul anafurei
În lanul cu valuri de grâu
Foamea doboară macii în floare,
Copiii prind pește în râu
Cu nadă din turtă din soare.
Cerșetorii pun inima-n palmă
Și primesc solzii, chiar cântă,
Vocea lor se-nalță din sudalmă
Într-o melodie de sorginte sfântă.
Pâinea se consumă bob cu bob
Sub miros frumos de levănțică,
Un rege se înalță dintr-un rob
Când e sătul în lumea asta mică.
Oamenii sub crucea de lumină
Își învelesc iubirea în credință,
Anafura e cer din marea tină
Când e gustată cu-a inimii dorință.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vise-mplinite...
Harta sufletului tău își deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Așa cum primește cutia poștală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.
Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeași clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată și nesfârșită ispită
De-aprinse vâlvătăi.
Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mișcare caii putere
Și-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.
Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câtu-i veșnicia noastră?
Câtu-i veșnicia noastră?
Nu-i nici clipă-n Univers,
Erele-s mostră albastră
Cum e rima pentru vers.
Câtu-i iubirea de mamă,
De copii și de femeie?
Cât în "codrii de aramă"
Iarna-n fulgi pune scânteie.
Câtu-i dragostea de țară
Și de pace pe pământ?
Cât pe cer soarele-i pară
Înflorind cuvântul sfânt.
Multe-s semne de-ntrebare,
Multe răscolesc minuni,
Suntem demni de soartă oare
Sau trăim doar din minciuni?
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul Călătorului prin stele
Am privit viața prin fereastra sufletului
Către inima imensă a românescului dor,
Însoțit de iubire, Pe lângă plopii fără soț,
M-am înscris în vecia Luceafărului călător.
L-am dus pe malul mării, l-am urmărit în larg,
I-am înnoit privirea într-o Floare albastră,
A rămas să fie, în vecie, cinstită dumnezeire,
Călătorind prin stele cu iubirea noastră.
În clipa împlinirii-am simbolizat, în Parcul Copou,
Un tei cu miere sfântă de limbă strămoșească,
Unde și Ceahlăul, la-ndemnul de Poet,
Ar vrea testamentar din cer să ne privească!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea apasă în inimi cu foc
Pupila fericirii înnoadă undele inimii,
Pașii prind aripi suflecate de gene,
Într-un cuib de senzații dorm
Visele unse cu lacrimi de pene.
Se face lumină în poezia lumii,
În genunchi printre veacuri reciți
Alintându-mi fruntea cu degetele
Transformate în îngeri și sfinți.
Iarba adună macii în șoapte,
Îi așezăm în patul conjugal,
Intrăm în miezul clipelor plăcute
Și ne-nvelim cu unduiri de val.
Luna se uită din cer furibundă,
Trifoiul de raze îmi poartă noroc,
Noaptea se multă-n arborii vieții
Fericirea apasă în inimi cu foc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile cu chipul sfânt
Mă voi topi în vechi cutume,
În oala de pământ a vieții,
Unde visăm la gura-i largă
Doar frumusețea tinereții.
Mă voi topi în osuarul
De sub orașele de cruci
Unde se-aude seara toaca
Și ziua, printre ramuri, cuci.
Mă voi topi într-o țărână
Din care, Doamne, am venit
Să dăinuiesc în raiul care
S-apropie de infinit.
Mă voi topi, te vei topi,
Iubirea mea, sânge din mine,
Noi niciodată n-om muri,
Ne vom uni în fericire,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am ascuns în mine
Glasul tău răzbate în inima mea
Prin petalele cuvintelor dulci,
Îmi vindecă mugurii de aprigă stea
Cernută în sânge cu ochi de năluci.
Se clatină în ceruri brownianul greu
Al sentimentelor de vis iradiate,
Cu iadeșul iubirii descâlcesc mereu
Experimentele de dor înnobilate.
Regula psihozei roade-n telefon
Oasele notelor muzical rotunjite,
Săruturi fierbinți se întorc în ton
Prin roua trăirilor pure și sfinte.
Fericirea înalță-n zbor de păpădie
Aripi mutuale, multiple, în timp,
Te-am ascuns în mine dulce poezie
Pentru iubirea acordată-n schimb.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea cu raze
Am ochii cei mai gravi din lume,
Vechime pusă-n cruci cu raze
Pe-ntinse vetre cu topaze
Pe care-s scrise-n sânge nume
De regi, de sfinți, de traci și geți,
De daci, valahi sau chiar rumâni,
Nemuritori ce-au fost stăpâni
Pe lupul alb cu șapte vieți.
În ochii mei zidiți sunt munții
Și valurile Mării Mari
Pe unde au intrat samsari
Să-și pună semne-n crucea frunții.
Noi am pornit la vânătoare
De ani și ani, de multe mii,
Din a Olteniei câmpii
Stârpind otrăvi cotropitoare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Luminii
Pe Calea Luminii s-aprind lumânări,
Candele cu flacăra spre nalt
Și ochii noștri parcă-s stele-n rugi
Când mergem la biserica din sat.
Iubirea prinde aripă de ceară,
Crucea ni-i în gând, bătută-n cuie
Prin palmele și coastele de Sfânt
Ce lumea către dreapta Domnului o suie.
Miroase-a pască și a cozonac,
Mieii au pierdut visul de țâțe,
Mama potcovește ouăle de zor,
Stelele se macină sub coajă de tărâțe.
Mă-mbogățesc în îngeri și-n credință
Și merg pe sfârcul veacului în trap,
La toți vă spun: "Hristos a înviat!"
La pieptul Lui cu voi vreau să încap
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul meu își spală urma
Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea să mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.
Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi șoptește ceva,
Să mă știe lângă dânsa, deși are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, și ea visează, că mâncăm stele cu lapte.
Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroașă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu își spală urma cu noile lui ispite.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vatra focului...
În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.
Inima îmi pune șoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.
Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arșița voinței iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.
Pe cuvânt îți spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajiști, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,
În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verdict
Oglinzi din pansamente sfinte
Brodează cerul dărâmat în noi,
La colțul străzii azi se vând plăcinte
Din betoane scorojite, moi...
Cumpărăm anafură și sânge
Să burdujim prezentul colțuros,
C-un dinte șui o babă plânge
Că i-au căzut caninii jos.
Zâmbim în lacrima ce trece
Peste podețul vechi, pe râu,
Umbra în valuri dă să-nece
Fusta cea cloșă până-n brâu.
Se văd oglinzile cum sapă
Imagini pline de amor,
O iapă mânzul își adapă
În loc de apă cu lichior.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutând spărtura sa pot intra în rai
Pasărea de iarbă răgușește-n mine,
Gâtu-i ars de stele, trupul de rubine,
Norii-n curcubeie penele-i pictează,
Ochii în otravă fluturii visează.
Se înalță-n sfera răsucită-n grai
Oscior de taină la porțile de rai,
Se aude Domnul injectat de haos
În liniște pășind în dulcele pronaos.
Îngerii pun aripi la sfinții păpușari
Care știu să pună căpăstrul la măgari,
Pe care, în boccele, Iisus își poartă iarba
Iertării împărțite sub cruce cu Baraba.
Pasărea s-avântă în calea lor spre stele,
Cântă universul în visurile mele
Și mi se răsucește inima în grai
Căutând spărtura să pot intra în rai!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre sfinți, adresa este: