Zborul veșniciei
Umbra veșniciei zboară nepăsătoare
Pe creanga cerului de cireșe-amare,
Copiii ascut cuvinte de copaci îndrăgostiți,
Se urcă în ramuri și-i declară părinți.
Tu aduni fluturi în țepi de trandafiri,
Oglinda îți prinde părul cu amintiri,
Ciufulită cenușa dimineții doarme în prag,
Veșnicia soarbe zațul și zboară în larg.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Noaptea
Noaptea mă ascunde
O insectă,
Elitrele îmi cuprind
Zborul în implozia
Închipuirii.
Culorile dizolvă
Fericirea,
Insecta zboară
Peste haloul pașilor.
Plasticul miroase
A levănțică,
Cafeaua deschide
Fereastra,
Tu scurgi
Zgârciurile curcubeului
Ce traversează strada.
Eu semnez
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceleratul cu vise-nfruptate
Acceleratul coboară în stradă
Pe calea ferată închipuită,
Tu stai în vagonul de gardă
Atrăgând călătorii-n ispită.
Vremurile bune-s lipite
De gesturi proaspăt mascate
De buzele tale încrețite,
De-o poveste cu zâne uitate.
Eu citesc privirea-ți din zbor,
Acceleratul turuie-n șoapte
Și-amândoi pe-al vieții coridor
Intrăm cu vise înfruptate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăceri de vis
Două aripi au prins inima ta
În florilegiul plăcerilor de vis,
Ai încercat profund, cu mine,
Să zburăm sub cer deschis.
Planăm așa spre munți și văi,
Peste mări cu valuri înspumate,
În zborul larg tu ești, erai,
Raiul profund cu stele coapte.
Gustam cu ochii fluturând
Clipa ce-aduce viitorul,
Tu mă hrănești cu noul vis,
Sub aripi eu îți zidesc zborul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reintrarea în stalactite
Orizonturi răsucite, răsucite, împletite
În oasele mărunțite în transpuse stalactite
S-ar da huța zi și noapte pe sub razele de lapte
Care curg în cupa vieții din steluțele răscoapte.
Adunăm în sân cu dorul flacăra unei iubiri,
Căutăm să punem aripi pe cuțit cu străluciri,
Iadeșul în zbor cuprindă orizonturi răsucite
Și în larg de împliniri reintrăm în stalactite!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unui fluture cu aripi arse
Merse în zbor sub clar de lună
S-asculte Lia-Ciocârlia,
O melodie numai bună
Dată de Domnu-n România.
În jurul lui un stol de fluturi
Din aripi începu să bată,
Așa cum numai tu îți scuturi
Visele noi câteodată.
Scântei din ceru-nghesuielii
Printre silabe s-au aprins,
Intră în tracul amețelii
Ca mire fluture, un vis.
A ars pe aripi, pe antene
Și visul s-a închis în el,
Alți fluturi prins-au cu putere
Să-i tulbure visul rebel...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens în visul nesfârșit
Două lebede desenează în cer
Sau pe un val, o inimă-alungită.
În ea se scaldă steaua mea
În clipele din trecerea grăbită.
Un cuib de raze mătăsos
E rotunjit sub aripa iubirii,
Turma aurie falnic înotând
Încearcă noul glas al fericirii.
Există-aievea încă-un zbor! Există
Iubirea mea, desenul alungit;
Cu tine însemna-voi punct cu punct,
Sensul nostru-n visul nesfârșit!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de an cu an
Plouă, tună fulgeră,
Pe un fum de iederă
Coboară un hoțoman
Lângă mine, sub tavan.
Sfinți nu suntem, amândoi,
Suntem de precepte goi,
Mă sărută și-l sărut
Chiar de are păr cărunt.
Nu știți voi ce poate el,
Este visul meu rebel,
Îl adun când plouă des,
Îi fac din fulgere fes.
Îi pun aripi pentru zbor
Și paznic îl pun la dor,
Să aducă prin tavan
Iubirea-i de an cu an!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între București și Heraklion
Dumnezeu a pus îngerii
Să asfalteze cu aripi zborul.
Cum Lui nu-i plac peticele de pe A2,
N-a vrut să iasă din țâțâni
Planul înclinat al stelelor
Și nici soarele să lăcrimeze
Peste crucea sorții.
Numai la noi lucrurile iau forma dosului politic
Prin toți nepricepuții puși în funcții de zei.
Apropo, în Creta zeii s-au adăpostit în muzee,
Urmele lor pe orice străduță
Sunt amprentate în asfaltul
Conștiinței de neam,
Cum pot să gândesc piatra mai roditoare
Decât cernozomul câmpiilor noastre
Purtat pe cocoașa cămilelor
Adjudecate în petrodolari?
Mai ciupește câte un neavenit
Din mărul spovedaniei.
Dumnezeu n-a făcut DNA de formă,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre rânduri...
Ți-am pus inima în palme
Cu-ale florilor culori,
Din iubire au țâșnit
Mii de fluturi și cocori.
Fluturii-au luat-o razna,
S-au ascuns la tine-n sân
Iar cocorii-n zbor întins
Caută culcuș în fân.
Eu, ce caut? Mă întrebi,
Știi răspunde, dulce vis,
Tu ești lacrima din soare
Ce-n iubire m-a cuprins.
Nu mai pune întrebări,
Nu te încorda în gânduri,
Inima pusă în palme
Îți răspunde printre rânduri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet învăpăiat
Învăpăiat mi-i sufletul când tu
Licăriri de miere îmi presari pe buze
Prin mângâieri și sărutări fierbinți
Sub zgomotosul zbor de buburuze.
Marea ne așteaptă cu nisipul plajei
Finisat de valul sitei universale,
Unde timpul macină toate iubirile
Ce se sufocă-n cuvintele banale.
Vreau măreția unui vis prin tine
Vorbe dulci prin buze însetate,
Să ne iubim împărtășind iubirea
Braț la braț cuprinși de bunătate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
Aștept. Te-aștept să ieși din cercul
Suferințelor din vise,
Să-ți crească în privire flori
Și-n sân flori și caise.
Să-ți fie gustu-nobilat
Cu vers și melodii,
Să porți în brațe-un răsărit
Și-o gloată de copii.
Și-n toate-aș vrea să ai lumini
Din stele-apropiate
Unde se nasc și mor pe rând
Iubiri adevărate.
Aștept. Te-aștept să ieși din cercul
Iubirilor de-o clipă
Unde copiii vin râzând
În zbor cu o aripă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurăm să ne iubim pân' la sfârșitul lumii
̓S-ascunde-n telefon sau în PC iubirea?
Mesajele se prelungesc în vise?
Hazardul intra-n inimă aiurea
Și devine zbor cu aripile-ntinse?
Tu-mi ești cerul larg în plinul zbor,
Eu sunt universul tău de rouă,
Clădim din flori cununile de dor
Și le stropim cu fulgere când plouă.
Întindem poezia ca umbrelă,
Ne-ascundem în mesajele minunii
Și peregrini pe-o bombă cu nacelă
Jurăm să ne iubim pân' la sfârșitul lumii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea fericirii
Se deschid petale, aripile-n zbor,
Inima-n legănare-i pătrunsă de dor,
În grădina amușind a tinerețe
Un fluture-și ia zbor din penitențe.
Îl prinzi în palme, torță aprinsă,
Îi vrei iubirea în veșnicii cuprinsă,
Eu să fiu fluture, tu inimă toată,
Copacii în juru-ne copii pe o roată.
Să se-nvârtă cu brațele-n zbor,
Unul doar, în unghi de cocor,
S-aducă din stele religia iubirii,
În decolteul vieții floarea fericirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece un semn...
Clipește senzual, clipește,
Ambițiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalță stilul
Plăcerii unui nou amor.
Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aștept.
Pământul se topește-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.
Trece un semn prin veșnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieții
C-o lumânarea pusă-n tort.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna se coc iubirile
Toamna se coc iubirile și ies din noi
În coșul burdușit cu stele șlefuite,
Miroase-a tescovină proaspătă-n butoi,
În biserici sunt păcatele sfințite.
În cazarma aripii înșeuată-n zbor
Munții se văd, zidire stătătoare,
În vârtejul inimii al meu cocor
E hrănit cu boabe îndulcite-n soare.
Gândul mi-l așează în caleașca veche
Și trecem bucuroși prin frunzele târzii,
Stelele s-adună pereche cu pereche
Ca să procreeze din lumini copii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne privim în ochi
Dumnezeu a pus în palme inima
Să-i sorbim licoarea dulcelui alint,
În creuzetul vieții s-o simțim ca stea
Adusă în iubire cu raze-n infinit.
Ne învârtim frumos în propria viață,
Pe rând, sau nu, chiar în clepsidra pură,
Că tot ce arde-n noi e-o dimineață
Cu muguri puși să crească și în zgură.
Tu ești steaua ce-a răsărit în vis
Să ne privim în ochi clipă de clipă,
Să-ți mulțumesc pentru eternul zbor,
Cu inima-nălțată în doi, sub o aripă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor cu steaua noastră-n dinți
Destinul și-a făcut așternut în inima mea,
Deschide-i ușa, ușor, și vei primi o stea,
Lasă-te în brațele lui pe canapeaua de vis
Și-ai să rămâi cu sufletul spre lumină deschis.
Vei fi frământată ca lutul în plin meșteșug
Să iei forma statuii cu sânii-n belșug,
Vom arde-n pojarul iubirii cu tente albastre
Pe câmpul ascuns în privirile noastre.
Vom flutura sentimente mărețe-ntre noi,
Vom clădi eternitatea-n aripile moi,
Ne vom înălța din pământ către cer
Printr-o cupă de aur cu urme de fier.
Vom ocupa izvorul purității prelung,
Rodiile toamnei le-om cizela-n amurg,
Vom filtra gândirea de schisme nedorite,
Ne-om îndulci sărutul cu miere în clătite
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul amăgirii
Pe hematii de curcubeu,
Crăiasa mea, trăiesc iubirea,
Am învățat demult să ard
De nerăbdare, de aiurea...
Nu înțeleg cum trec prin aer
Cocorii îndulciți de zbor,
La sânul tău se îmbulzesc
Și îmi aduc fior de dor.
Simt cum sărut o amăgire
Cu dinți albiți de porțelan,
Tu ești Morgana care crește
Din macii răsfirați în lan.
Privirea mea e spic de grâu
Și pâinea șoapte-i înțeleg,
Doar vântul dacă mi te fură
C-un semn de vrajă te dezleg!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietre pitite
Pitisem un pumn de pietre
După alt pumn de pietre
Să ating în partea nedureroasă
Statuia pe care-mi urc îngerii.
Un lucru am uitat:
Pietrele pitite
Le-am smuls din vertebrele piedestalului
Și îngerii au lunecat în zbor
Pe-o singură clipocire
De umbre.
Lacrimile unduiesc
Și la gândul
Că cineva îmi poate fura
Pumnul de pietre pitite.
Privesc ochii statuii,
Masca tăcerii
Mi se pune în suflet
Ca un fum de tămâie
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre zbor, adresa este: