Rodica Nicoleta Ion despre apicultură

Îngeri în suflet

Ţi-am plantat îngeri în suflet
Şi taina am învelit-o-n lumină.
Mi-au crescut muguri de stele pe trup
Şi am udat cu lacrimi frumuseţea gândului tău...
Nu voiam să se ofilească.
Clipele îmi vor lumina drumul spre tine, acelaşi drum pe care,
Pe ingura bancă din univers,
A poposit sărutul sufletelor noastre.
Opreşte-te!
Îmi doresc să te pot ajunge
Până ce nu vei ajunge la linia ce face diferenţa dintre două universuri...
Dar ştiu că depinde
De timpul dintre noi şi de tine.
Te iubesc!
Ceasul s-a oprit să soarbă
Din mierea cuvintelor mele.
Te iubesc!
Ascultă tăcerea!
Ecoul ei vorbeşte despre mine...
Auzi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă

Inimă de ceară,
Fierbinte,
Te topeşti
În tumut de cuvinte...
Inimă de mătasă,
Ca un râu de sentimente
Schimbătoare mereu.
Inimă de sticlă,
Transparentă şi rece,
Pe care picuri de ploaie trec
Ca o avalanşă de stele,
În oceane de miere...
Inimă de chihlimbar,
Un poem ruginiu
Pe care îl cunosc din copilărie,
Înger cu
Inimă de metal,
Ca un dangăt de clopot sunând
Până dincolo de mormânt.
Inimă de dor, de fluture care zboară

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori amestecate

O caracatiţă mi-a amestecat culorile,
Aruncându-le în dezordine
Peste un portret în creion.
Mi-a pus în păr culoarea abanosului,
Iar sprâncenele le-a arcuit
Printr-un proces ireversibil,
Ca pe un curcubeu.
Erau acum parte din sufletul meu...
Irisului i-a dat culoarea chihlimbarului.
Pe buze a aruncat o covertură de maci,
Pe care a împletit-o cu mătasea luminii,
Cu speranţă şi cu iubire.
Visele le-a aruncat spre Calea Lactee,
Iar ele s-au întors, prăbuşindu-se-n suflet.
De aceea, în loc de sânge,
Ploaie de grâne şi miere
Îmi curge prin vene.
Eu am devenit pâine,
Iar voi mă frângeţi
Şi fiecare frimitură de carne

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi laşi...

Să-mi laşi inima ta
Sprijinită de taina prăpastiei
În care te-am căutat ani la rând.
Bolnavă de tine, suspinam cu fiecare
Adiere...
Privire de miere
Şi cer de maci
Străluceau pe cerul ochilor dragi...
Erai un "coppy-paste Prometeu"!
Ca mustul împăcării
Voi trece
Prin învolburatele ape...
Vreau să te am mai aproape...
Vor renaşte vulcani în inima mea,
Fi-voi numai a ta!
Îngenunchi la margini de cer
Şi voi fii râu de lumină
Ce-ţi izvorăşte în palma crăpată
De neputinţa mângâierii...
Oh, nimfă divină!!!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă toamnă

E toamnă! Strânse, stau roadele pe câmpuri...
Căpiţele, spre transcendent se-nalţă
Un pat de frunze ard în rânduri-rânduri
Altui poem îi dă de-acuma viaţă.

Se vede-n zare casa bătrânească...
Copaci de chihlimbar, în tânguiri,
Îşi caută pe zarea fermecată
Betea de nori... Uitaţii pelerini,

Aleargă-n vânturi, pe arcuş de stele
Şi dansul lor se toarce şi se frânge.
Şi lumea toată trece peste semne
De neguri, de tăcere şi de sânge...

Zadarnic sub umbrelele de nouri,
Împrumutând un aer ruginiu
Apare, roşu, soarele în pâlcuri...
E toamnă şi-i atâta de târziu!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde?!

Mal de trădări... Iluzii trecătoare,
Iudaice săruturi de argint
Se pierd în marea iarnă-nşelătoare,
În nesfârşitul nopţii labirint.

Acolo sunt cărări de ne-cuvinte
Cu chip de şerpi şi şoimi sculptaţi pe braţ,
Acolo-i plâns şi chin... Tu ia aminte!
Nimic din ce-i aici n-a mai rămas...

Nu-ţi poţi destăinui nefericirea
Acelor vagi şi ne-nţelese umbre,
Căci ţi-ai pierdut în alte lumi iubirea,
Tânjind spre alte false pietre scumpe.

În jadul sclipitor al dimineţii,
Din sângerii nisipuri, răstigniţi,
Se-nalţă-n răsărituri suferinzii,
Cu miere şi lumină ceruiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROGVAIV-ul stărilor

Roşu-n bujori, în roze, în iubire,
În sărutări, în sângeri... fericire...
Oranj – onestitate, arca vieţii
Purtând pe braţe visul tinereţii...
Galben în soare,-n spic, în libertate,
În miere, în gutui, în frunze moarte...
Verde-n speranţă,-n brazi, în zbor spre stele,
Safir şi jad, acvamarin, mistere...
Albastru de ninsori, dans de lumină,
Tot ce-i mai pur... un cer de muselină,
Iubire sfântă, flori de liliac,
Un dans de fluturi, ochii celui drag...
Arcade violete, sentimente
Altar de vis, fecioare inocente...
Vers de de luceferi, violete, vis,
Atâte câte sunt de neatins...
Cu toate-s fluturi, azi, de curcubeu,
Sădind lumină, iar, în gândul meu.
În dansul lor, călătorim ades,
Transcendental, pe treptele de vers...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpa mea copilă

(dedicaţie Cameliei Rogojinaru)

Prin iarba pân' la brâu, prin lunci cu soare,
Trecem prin viaţă, păsări călătoare...
Mi-i gândul fericire şi lumină,
Că Dumnezeu mi-a dăruit copilă.

Căci pentru toţi, în lume, e o soartă,
Iar dacă Dumnezeu mi-a dat o fată,
Când îmi doream fecior, El a sădit
Bujor de vis şi înger... În sfârşit,

Îmi seamănă la gânduri şi făptură,
Ea este dulce răsărit de lună,
I-am pus în leagăn, verde busuioc,
Să aibă şi copila mea noroc.

E împăcare... Lacrimi de speranţă,
Nu mi-ar ajunge-a mulţumi, o viaţă
Şi mulţumiri meru ţi-aduc, Fecioară...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii

Eu înger, tu înger,
Îmi lipseşte aripa dreaptă,
Ţie îţi arde braţul drept
Sub ramuri de rug.
Eşti lan de grâne albastru,
Eşti necunoscutul-amurg.
Îţi lipseşte aripa stângă -
Un albatros ce a decupat marea
Şi şi-a croit din ea fâşie
Ce te-a legat de inima mea.
Eşti răsăritul sub care
Cerul a născut stelele şi soarele
Lumina şi visele...
Ne înălţăm altruişti
Către lumi nepermise.
Ne îmbrăţişăm alb şi negru,
Tumult şi tăcere,
Transformându-ne în râuri de miere.
Ajungem, tăcuţi, la linia ce face diferenţa
Între trecut şi prezent

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

O văd acum... sfioasă, blândă – un dulce vis – bunica mea
Cum scoate banii strânşi cu trudă, toţi, adunaţi într-o basma.
Îmi joacă ochii-n lacrimi, Doamne. Cu mare trudă-i adunase
Şi la nepoţi, ca moştenire, bunica-n urmă îi lăsase.

Azi picură cu frunze de miere şi de ceară.
Se-apropie secunda plecării... Este seară!
Îţi mângâi tâmpla ninsă, bunico. Eşti departe.
Te-ai dus – o mângâiere de aină şi de şoapte.

De-acum îmi eşti icoană, speranţă şi minune.
Tu ai plecat grăbită, dar m-ai strigat pe nume.
Poate-ai lăsat prin mine o sacră măştenire –
Poveste de lumină, de tihnă şi iubire.

Vezi?! Lacrima îmi curge. Mă tot gândesc la tine...
Tu treci, un înger încă, spre sferele divine.
O lacrimă îmi curge şi mă-ncunună stele,
Icoană de lumină,-ngenunchi bunici mele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă florilor de tei

Ploaie de mireasmă de miere şi tei,
Azi îmi plec privirea plânsă... Anii mei,
Betea aurie, miraj şi parfum,
Sunt un tei sălbatic şi singur, în drum.

Sprijinit mi-e trupul, ca un prunc nătâng
Şi-n sălbăticia altei lumi ajung...
Mă ascund în rana sufletului meu
Şi cu flori de tei, plâng spre Dumnezeu.

Bate vântul... Pace lumii mele! Iată!
Oglindită-n ceruri, inima aşteaptă
Îngeri să coboare... Scuture-mi coroana!
Flori de tei şi cale... Mă aşteaptă mama.

Dorm... De-acum, lumina, curge-n flori de tei...
Nimeni nu mai plânge astăzi anii mei,
Doar un tei mă cheamă, în singurătate,
Să-mpărţim durerea dincolo de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Pe cartea de muncă a visului
S-au notat zilele de lucru...
Zile... sau nopţi?!
Mă plâng deseori de insomnie –
Un zâmbet periculos şi mizer
Ascuns sub radicalul
Pleoapelor plumburii.
Îngeri-stihii,
Frământă coca nopţii...
Dimineaţa, lacrima se transormă în brumă.
Gălbenuşul de lună,
Străluceşte ca o gutui coaptă.
Aşteaptă!
Coapsele nopţii au urmele vineţii
La margini de zi.
Nu mai vii? Nu mai vii?
Corespondentul tăcerii
Este ridicarea la putere a visului.
Bună dimineaţa!
Am să rămân altar

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte fără priviri

În jurul pleoapelor tale
Ploaia a semănat lacrimi,
Mă cauţi în herghelii de ramuri,
Dar gura ta este cuprinsă de secetă,
Mă alinţi cu săruturi, dar întunecarea
Le deschide poarta şi ele se pierd în neant...
Nu privi în urmă cum se scurge
Lava cuvintelor!
Ea este mai dulce ca mierea
Şi mai pustiitoare ca deşertul din visele mele...
Alungă tăcerea din taina ce mă ţine
Prizonieră, în gânduri la tine!
Ti-a dăruit toamna aromă de gutui
Ia eu sunt frunza amară, rostogolindu-se
Ca un vârtej de sentimente, la picioarele tele.
îmbrăţişezi vântul
Şi paşii mei aleargă spre plus infinit,
Căutând iubirea ca mijloc de comunicare.
Deschide larg ochii şi priveşte în zare!
Alungă întunericul din sufletull tău!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dar de ziua ta, erou născut de Românie

(Dedic acest poem Nanei Ileana Filip, născută în ziua de 1 Decembrie)

Sunt plămadă sfântă acestui pământ,
Mă înalţă ţara, ţara m-a născut!
35 de stele, pe cer strălucesc,
Scumpă Românie, ţară, te iubesc!
Învelit mi-e pieptul cu alai de grâne,
Soare blând şi miere, dragule române...
Sângele se lasă în cascade calde,
Dragostea de ţară, blând vulcan, mă arde.
Cerul ce se-ntinde ca un vis, e-al meu!
Ţara mă iubeşte, ţara sunt chiar eu.
Cântec de biserici către Dumnezeu,
Clopotul cântării e-n sufletul meu.
Pieptul scut îmi este - steagul tricolor.
Soră-s pentru oameni fără ajutor,
Horă a unirii, ie şi ilic,
Un cuptor de pâine, din tot câte-un pic.
Cumpăna fântânii, sânge strămoşesc,
Viaţă, libertate, plai duhovnicesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supus pământ

În geana de lumină ce se crapă
Către apus, văd lacrimă... Şi dacă
Tuşul durerii-n lutu-ntinăciunii
Se întrupează, astăzi plâng românii.

Nu-i rost aici de-aţi duce traiul, parcă!
S-a stins în timp lumina geto-dacă
Şi în cenuşa morţilor sădim
Durerea vieţii ce ne-o irosim.

Nu mai e cerul steag plutind pe ape...
Seninul lui nu poate să ne-adape!
Pământul e o praşilă de rugi...
Trăim umil între stăpâni şi slugi.

Unde ni-i blondul pletelor de grâne?!
Căci tot mai des sămânţă de tăciune
Alungă mierea soarelui... Şi plouă
Cu-asupritori de denumire nouă...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă-n afară şi-n noi

Arcadă de frunze aurite şi plânse
Ne-acoperă fruntea
Bătătorită de vise.
Speranţele ning la tâmple de gheaţă
În noi şi-n afară de noi, este frig.
Bântuite de stele,
Privirile trec aceleaşi,
Gălăgioase şi blânde
Peste arcuşuri obosite şi frânte.
Timpul copilariei,
Pudrat cu durerea prezentului,
A fuzionat
Într-un ritm lent şi nealterat.
Ce toamnă! Ce noapte!
În blocul operator al universului minţii
Asudează părinţii...
Tic-tacul tăcerii se-aude
Scurgându-se în clepsidra dureri.
Răniţi, pe un catafalc de petale,
Dorm copiii cuminţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catarge în derivă

Suntem catarge în furtună,
Am eşuat la malul unui mit,
Apoi am adormit sub clar de lună -
Un strop de viaţă smuls din infinit.

Cândva eram catarge în derivă,
Pe marea mea de lacrimi de rubin,
Ne-a înecat apusul suferinţei,
Cu fiecare val ne adâncim.

Ai fost un vis, eşti doar o amintire,
Eşti oază-ntr-un pustiu din viaţa mea,
Nu îmi doream să sufăr din iubire,
Ci val în suflet să te pot avea.

Doream să-mi speli, cu lacrima, tăcerea
Şi necuvântul să-mi săruţi, doream.
Ai gândul bun şi sufletul ca mierea,
Eu floarea ta de cais, îţi sunt, pe ram.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malvina

Oh, Malvi, eşti frumoasă, o stea din carul mare,
Atât de luminoasă şi de strălucitoare!
Eşti înger, vis, lumină, puterea de-a iubi...
Şi străluceşti mai tare în fiecare zi!

În slovă de lumină şi-n susur de izvor
Luceşti fără de seamă... un mic Apolodor...
Căci râuri de cristale, cuvinte prinse-n stele
Îţi strălucesc pe buze... iar gândul tău e miere...

Pe negrele şuviţe călătorind tăcut,
Simţi un fior de pace eternă, renăscând...
Ţi-e părul Oltul însuşi şi-atâta desfătare
E-n chipul tău, fecioară! Şi-atâta sărbătoare

Încape în lumina din ochii tăi cereşti,
Încât te simţi sorbită în lumi împărăteşti.
În veci, în nopţi cu lună, poeme sângerii,
Croieşti prin conjugarea verbului "a iubi".

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul Te iubesc

Primul Te iubesc,
L-am primit când eram in braţele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simţit în pasul dintâi
Şi în dulce sărut.
Îmi era căpătâi...
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii şi în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Şi la şapte ani am văzut
O altă iubire şi un alt început.
Abecedarul mi-a zâmbit
Cu litere de miere şi note de-argint.
Mai târziu tu mi-ai spus Te iubesc
Când mi-ai dat întâiul sărut
Şi trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci!
Vă văd alergând pe alee cu nuci...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul te iubesc

Primul te iubesc
L-am primit când eram în braţele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simţit în pasul dintâi
Şi în dulce sărut.
Îmi era căpătâi.
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii şi în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Şi la şapte ani am văzut
O altă iubire şi un alt început.
Abecedarul mi-a zîmbit
Cu litere de miere şi note de-argint.
Mai târziu Tu mi-ai spus te iubesc,
Când mi-ai dat întâiul sărut
Şi trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci,
Când vă văd alergând pe aleea cu nuci.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!