Rodica Nicoleta Ion despre dor

Tablou estival

Norii-s tiviţi cu argint...
Leagăn de vis şi alint...
Picuri de perle în cer,
Taină pierdută-n eter.

Vânt peste gene de ram,
Flori adunate-n balsam,
Cânt de lumină şi vers,
Dor de lumină-am cules.

Miere în lanuri de jar,
Spice în pumnul amnar,
Fulger lucind pe sub gene,
Semne... şi semne... şi semne...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Har

Har - firească încântare,
Dor de dor şi dor de ducă
Într-o lume peste care
Fi-vei înger, ori nălucă.

Zâmbet şi sărut de sânger,
Zări lăptoase de lumină...
Cântă-n cor sobor de îngeri
Pe un cer de muselină.

Câmp de maci de catifele,
Nuferi pe un cer de vis,
Parcă toate-s ale tele
Şi-ncolţesc în paradis.

O continuă mişcare,
Val de pace şi balans,
Fir de aur prins în zare
De-al lumescului popas.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai zis

Mi-ai zis cândva...
(Şi vorbele tale dor)
Să nu-mi doresc
Răzbunarea ta, Abel,
Să nu strig după ajutor,
Apoi să aud ecoul singurătăţii,
Căci doare al naibiii de tare...
Doare şi lacrima care se prelinge din ochii mei!
Cerceide chihlimbar în balans,
Sub privirile etern răstignite.
Cu toate astea te iubesc! Ţine minte!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire rătăcită

Tu nu mai simţi sărutul, sărutul dulce-amar,
Alunecând pe buze, pe gât, pe sâni, pe coapse?!
Nu simţi arzând în tine, dorinţa iar şi iar,
Nu te înalţi, tu, înger, spre zările albastre?

Nu simţi vibrând iubirea-n cuvintele ascunse?
Nici freamătul din mine nu-l simţi? Căci el pătrunse
În mângâierea mâinii pe coapsa-ncovoiată,
De zbateri şi dorinţa, în noaptea-ntunecată...

Zeiţă a luminii, arcaşul lumii tale,
Ţi-a risipit iubirea în cântece de jale...
Înmormântate lacrimi, sub talpa ta se sfarmă
Şi plângi nefericirea pe gene de vioară.

Te-mbrăţişez cu ploaia... Sub fulgere albastre,
Privirea-ţi se ridică, se-nalţă către cer...
Din nou eşti fericfire, eşti curcubeu, fecioară,
Lumină, libertate şi rază de mister.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre dincolo de viaţă

Aici, în sanctuarul acestei suferinţe,
Încarcerat de lacrimi, cu veşnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Şi te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.

Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Aşa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viaţă, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.

Te-ai dus, lăsând în urmă şi lacrimă şi taină,
Mamă şi soră, fiică, doamnă şi înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viaţa mea...

Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viaţă
Şi clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenuşie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru vremuri triste

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Şi clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălţat nămeţii înspre stele
Şi stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii şi grele,
Scumpă măicuţă. Ştiu că te-am pierdut.

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ţi mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Şi-am dus durerea morţii după datini
Şi doar în gânduri, mamă, te mai am.
Şi clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ţi-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Caut o îmbrăţişare cuminte, divină,
Din a cărei energie
Să simt protecţie şi căldură.
Un suflet pur emană lumină şi dragoste...
E visul meu de azinoapte
În care am plantat
Încredere şi speranţă.
Caut o altă parte di viaţă
Ascunsă în inima mea.
Dorul de vis şi lumină
Îmi face divină
Cărarea spre stele.
Iubire, eşti visul inimii mele!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Mai bate inima, săraca,
Precum un clopot în viroage,
Mai bate inima şi-n taină
Găseşte clipa să se roage...

Se-nalţă ca o rugăciune
Şi-n ea atâtea doruri ard...
În crucea ei necunoscută
E-un lan de maci cu sânge cald.

Duce o luptă... a cui să fie?!
Bate-n răscruci de suferinţă...
Înjunghiată-i... apoi pleacă
Pe calea către nefiinţă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

Trec îngerii în zboruri line –
Surâs de iarnă şi de pace
Se-nalţă-n vârfuri de catarge,
În valuri de mătăsuri fine...

Plaja surâde de speranţă,
Lumina-n noi se înfiripă,
Ne cheamă fiecare clipă
Cu dragoste de vis şi viaţă.

Sorbim eternul din istorii
Şi-n veşnicii ne trecem gândul
La braţ cu dorul şi cuvântul,
În armistiţiu cu condorii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om şi-un câine vagabond

Un câine vagabond şi-un om,
De griji şi temeri obosiţi,
Mâncau o pâine sub un pom,
Erau străini şi oropsiţi...

Ardea amiaza-n gândul lor,
Furtuni în piept le biciuiau,
Plângeau amar, le era dor
De cei în care mai credeau.

Nori cenuşii pe frunţi de vis...
La tâmple, albele ninsori...
În ceruri sărutări de vis,
La ei în suflet lacrimi, flori...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi!

Lasă-mi arşiţa timpului
Din clepsidra ce ascunde
Lacrima trecerii mele!
Cântecul inimii se-aude-n adânc
Ca izvorul ce-şi lasă
Un susur de dor...
Lasă-mi ploaia de petale
Şi urma sărutului,
Limpezimea înaltului!
Lasă-mi inima ta
Sprijinită în taina prăpastiei
Bolnave de tine!
Ca mustul împăcării voi curge
În învolburate treceri,
Spre moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când îmi voi da suflarea cea din urmă,
Ia tulnicul! În sat, a jale sună!
Să ştie satul că m-am dus departe...
La sat şi la părinţi, la fiu, la frate.
Când clopotul răzbate şi străpunge
O inimă străină, nu mai plânge!
Căci a sfârşi ni-i dat la fiecare,
Ar unde-om merge, nimeni nu mai moare.
Ce-i drept şi cu sfinţire-o să rămână
Ca moştenire-n clipa cea din urmă.
Nu-mi stingeţi lampa, suflete plăpânde!
Lăsaţi-mi gândul, versuri să vă cânte...
La stânca-acestui trup să staţi de veghe!
Şi dacă-n timpuri nimeni nu mai vede
Câţi oameni dragi, cu sufletu-am hrănit,
Să ştiţi, în clipa-aceea am murit!
Şi-atunci veniţi! O lacrimă să pice...
Din întuneric, nimeni n-o să strige...
M-oi rătăci pe drum fără lumină.
Sădiţi-mi flori, de-acum, la rădăcină!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa toamnei în care ai plecat

Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalidă
Aceluiaşi dicton prenupţial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Şi stropi de zgură pică pe asfalt.

Vârtej de clipe, non-eterne ere...
Clepsidra, oh, s-a spart, s-a risipit...
Nici nu mai ştiu când din furtuni şi semne
Covorul bătrâneţii ne-am croit.
Nici nu mai ştiu când tu, mireasă-n negru,
Pe lacrimi ai păşit către altar
Într-un divin şi infinit integru...
Iar eu... iar eu, acum ce rost mai am?!

Şi stropi de zgură pică pe asfaltul
Bătatorit de paşii mei stingheri,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului trecut

Cu tine n-aş putea glumi,
În lupta asta m-aş răni,
Aş sângera lacrimi de dor
Eu, biet străin şi călător.

Rămâi la margine de zi...
Tu treci şi-n urmă nu privi!
Cu tine n-aş putea glumi,
În lupta asta m-aş răni.

Când timpul meu s-ar isprăvi
Şi alte timpuri vor veni,
Zadarnic plângerea-mi vei ştii...
Nu voi mai fii, nu voi mai fii!

Cu tine n-aş putea glumi!

rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul versului de jar

Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi li cuvinte.
Îmi aduc şi-acum aminte
Cum mă recheamă iar şi iar.

Din ceruri am primit un dar
Plin de dor şi simţăminte,
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi şi cuvinte.

Plâng astăzi sângeri pe altar -
Gând cu suflet de părinte.
Stau şi îngenunchi cuminte
La poarta visului solar.

Din sânul versului de jar.

rondel de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul versului de jar

Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi şi cuvinte.
Îmi aduc şi-acum aminte
Cum mă recheamă iar şi iar.

Din ceruri am primit un dar
Plin de dor şi simţăminte,
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi şi cuvinte.

Plâng astăzi sângeri pe altar -
Gând cu suflet de părinte.
Stau şi îngenunchi cuminte
La poarta visului solar.

Din sânul versului de jar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am şi uitat

Parcă am şi uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristeţea mea cui aş putea s-o spun?!

Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldaţi... Mă dor!
Şi gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân şi singur nu-i uşor.

Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură şi plâng în nopţi târzii
Şi pruncii parcă nu-mi aud chemarea.

Vuieşte ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Şi lângă mine-i numai Dumnezeu!
Şi clipele se risipesc... se curmă...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Moş Crăciun

Aştept să vină Moş Crăciun,
Îmi vreau părinţii înapoi,
E ger şi sunt nămeţi pe drum,
Ei sunt departe şi apoi,
Muncesc din greu spre a avea
Un trai mai bun şi daruri, noi.
Eu doar părinţii, ştii, i-aş vrea!
Copil sărac sunt... ca şi voi.

Aştept să vină Moş Crăciun!
Poveşti cu zâne-am auzit...
Cu feţi-frumoşi, cu zmei de fier
Care pământu-au împânzit.
Un făt-frumos e tatăl meu!
O zâă bună-i mama mea!
Şi dacă traiul le e greu,
Izbândă tot îşi vor afla.

Îmi vreau părinţii înapoi!
O rugă-n vânt am zămislit...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Liane de ploi
Cad peste noi
Gustul nucii amar...
Copacii în rugi,
(Aminte-ţi aduci?!)
Se-apleacă şi cad iar şi air.

Frunze chihlimbării,
Glas de ploi, de copii,
Ce divină orchestră
Ram în geam bat... Şi dor!
Nu mai pot să adorm.
Ah, ce noapte funestă!

Rubiniu must... Şi cast,
Un sărut pe obraz...
Simfonie eternă
Transcendent, ne iertăm
Şi-n uitare plecam
Un drapel cobornd iar în bernă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângi şi bucură-te, tată!

(dedicată Nanei Ileana Filip)

Eşti îngerul ce m-a atins cu aripa
Şi a ţesut bulgări de miere
Pe care i-a pus în fagurii cerului.
Eşti umbra misterului...
Eşti un lampion de mătasă
În care au adormit fluturii,
Purtând în suflet, dorul de-acasă.
De aceea sufletele lor,
Dansând cu sufletul tău,
Au pictat treptele cerului
Cu lacrimi de sânge.
Ai regretat că ne-ai pierdut, tată,
Dar bucură-te că
L-ai cunoscut pe Creatorul Divin!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!