România şi inimă

Naşterea lui Eminescu

Ciudată noapte simt că o să fie
şi-o să trăznească în dicţionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naşte Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce
şi-n cea mai sfâşiată dintre ţări,
pleca-vor toţi ai zilei să se culce
şi-l vor primi strămoşii lui călări.

Aşa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipoteşti se naşte Eminescu
şi-n toată România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec şi o slovă,
se naşte steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în faţa ta, Moldovă,
şi mâna mult lovită ţi-o sărut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (15 ianuarie 1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut mâna România

Sunt o verigă tricoloră

din lanţul lumii infinit

şi doar o mână mă adoră

de care sunt înlănţuit

În lanţul lumii infinit

se zbate libertatea mea

şi-n inima ca de granit

luminează doar o stea

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.

Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.

Cum soarele îşi pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.

Cântecul şi poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a aşezat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpă ţară românească

Scumpă ţară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!

Şi-a mea frunte ţi se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.

Să ai viaţă de vecie,
Să sporească-al tău popor;
Sub stindardul tricolor
Să nu vezi decât frăţie,
Şi-atunci, dac-o fi să fie,
Pot să mor!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de lei

Eroi au fost, eroi sunt încă
Şi-or fi în neamul românesc!
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii orişiunde cresc.

E viţa noastră făurită
De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită,
Cu minţi deştepte, inimi mari.

Şi unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.

Şi din aşa părinţi de seamă
În veci s-or naşte luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Neniţescu (1891)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în România Mare

A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Şi meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.

Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Şi de vechile hotare.

Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Ţara cea română.

Maramureşul suspină
Şi Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Ţară sfărâmată.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea principelui Ştirbey

Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin:

Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pământ...

A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decât curse-acelui astru ce se sparge p-un mormânt

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
- Este domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbey!...

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duce anul...

Se duce Anul, fraţii mei români,
Unul dintre anii cei mai grei,
Să nu uitaţi că voi sunteţi stăpâni
În Ţara asta şi pe soarta ei!

Acum, aici, mai mult ca niciodată,
Cu flacăra iubirii în priviri
Eu vă îndemn, din inimă curată
Uniţi-vă în gânduri şi-n simţiri!

Lăsaţi deoparte amorţeala slută,
Pentru nimicuri nu vă mai certaţi
Şi Dumnezeu din ceruri ne ajută
Să veşnicim lumina în Carpaţi!

Se duce Anul şi cu el deodată
Să plece tot ce-i rău de pe pământ,
Această Ţară nouă ne-a fost dată
Cu dragoste, dar şi cu Legământ

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (12 decembrie 2016, Kuppenheim, Baden Württemberg)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternele iubiri

Ei sunt mereu eternele iubiri,
Străbunii noştri de odinioară,
Care înfrăţiţi cu glia milenară,
Ei dorm, acuma, somnul de martiri.

Purtăm în noi pioase amintiri
De muncă şi de dragostea de ţară,
De lupta lor, de-acuma, legendară,
Că n-au voit să îndure umiliri.

Ei s-au luptat în timpuri la Rovine,
Vaslui, Călugăreni sau Mărăşeşti
Şi-au fost uniţi la rău, ca şi la bine,

Murind aci, pe plaiuri strămoşeşti,
Îndemnul lor ajuns până la mine,
Tresaltă atâtea inimi româneşti.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul românesc e cea mai mare minune a Istoriei. Zeci de neamuri străine l-au hărţuit şi l-au schingiuit; veacuri multe a gemut subt multe stăpâniri vrăjmaşe; popoare falnice s-au stins, împărăţii trufaşe s-au prăbuşit în jurul lui şi peste dânsul: nimic nu i-a putut zdruncina credinţa în soarta lui şi, când a venit ceasul, s-a înfăţişat lumii mai unitar, mai sănătos, mai încrezător ca orice alt neam. Graniţele silnice, care ne-au ciopârţit sute de ani, n-au fost în stare să ne atingă inima.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Româncele

Ca temelii în ziduri de cetate
Luptând cu arma pentru dreptul sfânt
Româncele, născând eroi de seamă,
Ne-au dat durată pe acest pământ.

Ele-au fost nume de Ştefani şi Ţepeşi,
De Mircea, Horea, Tudori şi Mihai
Şi de atâţi ce sângerară-n vreme
Pentru această inimă de rai.

Statornice-n iubire, când bărbaţii
Duşi la hotare se băteau aprins.
Arând şi culegând, ele ţinură
În inimi focul dragostei nestins.

Venindu-le copiii-nvinşi din lupte
Nu i-au primit, deşi le erau sori,
Ci i-au trimis la oaste: ori să moară,
Ori să se-napoieze-nvingători.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de Elena Brătulescu, Lugoj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ne-o româniţi!

La mulţi ani, românătate!
De prin cele patru zări,
Cei plecaţi aşa departe,
Cei de peste mări şi ţări.
La mulţi ani, românătate!
Înecaţi de dor şi jale;
Am dat scumpa libertate,
Unde-i Horia să se scoale!
La mulţi ani, românătate!
Osândiţi până la moarte;
De la fiică scumpă, frate...
Nu mai este libertate!
La mulţi ani, românătate!
Cei cu inima română
De pământ legaţi şi poate...
Mai iubesc glia străbună.
La mulţi ani, români departe
Care-o muşti pe nedreptate;
Ai ales să -nduri de toate,
Şi-ai lăsat părinţi şi frate.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Buldum (30 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicat marelui poet M. Eminescu si fiului meu iubit, Sebi

Bună dimineaţa farmecul meu, zâmbetul frumos de copil inocent,
Primeşte-mă în sufletul tău, cu flori şi suspine
Lacrimile ne lasă cu inimile deschise
Suntem aici pentru a ne comemora un geniu, " Luceafărul" poeziei româneşti
Îmbrăţişează-mi visul şi vino mai aproape
Mângâie-mi inima cu un cuvânt frumos
Purifica-mi iubirea cu un declin
Spiritele noastre comunică într-un tango sideral
Pupici, pe-alocuri, printre sfinţi, statui şi flori imortela
Impresii artistice, teatru fin.... Un vis nestins.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua limbii române

Zi de sărbătoare sfântă,-
Îi aducem just elogiu
Unei limbi ce-i neînfrântă,
Arc subtil de orologiu.
Limba doinelor de jale,
Inima acestei naţii,
Miez de pilde ancestrale,
Baza bunei educaţii.
În nestinsa ei comoară,
În periplul ei istoric,
Rele vremuri n-o-ntinară
Oprind meritu-i valoric.
Maica noastră neuitată,
Ancoră latină bravă,
Neclintit îverşunată,
Exilată-n marea slavă...

acrostih de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvoaie de sălcii prind iarăşi să îmbrace malurile, pân' aci dezvălite. În stânga, pe-o terasă verde, se văd liniile drumului de fier. Mai departe, o biserică îşi ridică peste copaci turlele-i nalte şi strălucitoare. Iată-ne-n dreptul orăşelului Corabia, sentinelă dunăreană aşezată-ntre măguri, port însemnat, legat de inima ţării printr-o linie ferată. Ceva mai la vale e satul Siliştioara, în faţa căruia s-a aşternut peste Dunăre podul de vase, pe care-a trecut armata română în câmpiile Bulgariei în ziua de 20 august 1877.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Şiliştioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici e România

Veniţi acasă! Aici e... România!
Albastrul cerului e mai senin,
În codrii se aude ciocârlia
Şi-n vârf de munte izvoare susurând.

Iar când viorile încep să cânte,
Baladele în corzi de inimi se topesc
Şi plânge neamul românesc,
În doinele ce încă mai jelesc!

Coloana este totuşi infinită
Şi stă Brâncuşi alăturea de ea,
La masa tăcerilor ascultă
Vorbele ce-s spuse, în nopţi fără de stea.

Şi-n stihuri au pulsat emoţii,
Din leagăn, până la mormânt,
La ţărm de mare însuşi Eminescu,
Ascultă valu-n şoapte suspinând.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Cristea (5 aprilie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, ţara mea

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
(Alba Carolina)
Sfântă îţi este inima!
Binecuvântat pământul,
Bogăţiile, neamul si gândul.

Munţi cu aur din vechime,
Păduri verzi, blânde coline,
Câmpii înflorite în soare,
Grane coapte, maci în floare,
Ape cu voci cristaline
Si ochi de margaritare,
În adâncuri, aur negru, preţios,
Doar comori, cu sfânt folos.

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Largă îţi este inima!
Cu români frumoşi în ea,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (21 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noi suntem aici de veacuri
Pe pământul românesc,
Vor răsări noi huceaguri
Rădăcini în glie cresc.

Strigă codrul, vrem unire
Cât pământul va trăi,
Cântă apele-n undire
Noi aici mereu vom fi.

Azi eşti mândră capitală
De neam şi istorie,
Tu cu vorba cea domoală,
Iaşi drag, adus-ai glorie!

Şapte coline azi cântă
Unirea mult dorită,
Durerea ne frământă
Pentru sora vitregită...

[...] Citeşte tot

poezie de Sofia Doina Gavrilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dragoste, de Dragobete!

Astăzi este zi cu soare
Peste inimi iubitoare.
Este zi de Dragobete,
Zi, pentru baieţi şi fete.

Sărbătoare a iubirii
Peste suflete şi inimi,
Ziua noastră românească,
Dragostea să o vorbească.

Să o cânte, să o joace,
Să aibă pe vino-ncoace,
Să iubească mai cu foc,
Este ziuă cu noroc.

Dragii mei, iubiţi cu toţii,
Laolată cu nepoţii,
Dragostea nu are vârstă,
Niciodată nu e tristă.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

Noi n-o să ne-nţelegem niciodată
şi casă bună n-am făcut prin ani
căci mâna voastră veşnic e pătată
de sângele românilor sărmani
Trufaşi, şi cruzi, şi fără de măsură
nici fiarele pădurii nu-s ca voi
cu ochii tulburi, injectaţi de ură
visând la un mileniu de noroi

"Să piară-n veci valahilor sămânţa
sunt mult prea vechi şi prea s-au înmulţit
din Cluj la Satu Mare şi Săpânţa
auzi doar graiul lor nesuferit!
Afară cu valahii! Sau la moarte
exterminaţi-i până nu-i târziu
mutaţi-le hotarul mai departe
pe-aici să nu rămână unul viu!"

Şi aţi trecut la fapte glorioase
dar simpla crimă nu era de-ajuns

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!