Citate despre Alexandru Vlahuță
20 de citate despre Alexandru Vlahuță (inclusiv în versuri).
Epigramă lui Alexandru Vlahuță
Deși la față e maimuță,
Deși la nume e Vlahuță,
El dă dovezi că e biped,
Căci umblă pe velociped.
epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna
"Minciuna stă cu regele la masă"
Zicea Vlahuță mai de dinainte,
Iar azi minciuna este mult mai mare,
Stă în fotoliu, lângă președinte.
epigramă de Valentin Smarand Popescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- moarte (vezi și deces)
- Moartea e o plictiseală fără de sfârșit. Să stai lungit între patru scănduri și să nu faci nimic! Să nu faci nimic!? Citându-l pe Vlahuță: "Nu de moarte mă cutremur, ci de plictiseala ei."
definiție celebră de Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După Vlahuță
Minciuna stă cu șefi de stat
La masă, în același loc,
Și-n modul cel mai democrat
Își dau dreptate reciproc.
epigramă de Eugen Albu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspândire
"Minciuna stă cu regele la masă",
Spunea Vlahuță într-o-mprejurare,
Acum ea a pătruns în orice casă,
Căci în tot locul sunt televizoare.
epigramă de Nicolae Căruceru din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluția minciunii
Minciuna-i regelui drăguță...
Așa ceva spunea Vlahuță.
Acum Traian, precum s-arată,
E chiar minciună-ntruchipată..
epigramă de Ion Munteanu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
După Vlahuță
Ia-o cum vei vrea s-o iei,
Însă, în aceste vremuri,
Nu de criză ter cutremuri,
Ci doar de durata ei.
epigramă de Ion Munteanu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar fi zis Vlahuță în anul 2008? Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia securității care se dă moartă.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Bustul poetului Al. Vlahuță a stârnit multe polemici
Dacă știai, pe-atunci, poete
Că-n bronz te toarnă Oscar Spathe
Ne ocoleai - cum se cuvine -
Să scapi orașul de rușine!
epigramă de Victor Dimitriu din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu de iubire mă cutremur...
(După Al Vlahuță)
Admit că scumpa mea soție
Mă va iubi o veșnicie
Și recunosc, cu bun temei:
Mă tem de veșnicia ei...
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea pe care o dau aci e foarte de curând, ea n-a împlinit nici un an, așa că mi-e cu putință să o transcriu cât se poate de adevărat. Eram într-o seară adunați la Caragiale: dnii Barbu Delavrancea, Vlahuță, doctorul Urechiă, Artur Stavri și... mai era și d. Pătrașcu. Caragiale, rău ca-ntotdeauna, uitase că e boierul de gazdă și se apucase să execute sumar pe invitatul său. În tot timpul mesei a domnit veselia cea mai zgomotoasă.
începutul de la Amintiri literare. Genialul Pătrașcu de Anton Bacalbașa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred în cărțile de limba română, din liceu, care m-au dus mai departe pe drum drept și însorit de puterea magică a cuvântului din poezia lui Eminescu, Vlahuță, Cerna, Iosif, și de imaginea vie și povestirea fermecată a lui Slavici, Duiliu Zamfirescu, Gârleanu, Brătescu-Voinești, Hogaș și Sadoveanu.
Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare tristă
Spunea Vlahuță, patriot de rasă:
"Minciuna stă cu regele la masă!"
Dar azi, intervenind zeci de mutații,
Ia "prânzul" la diverse publicații.
epigramă de Gheorghe Enăchescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
1908
Domnului A. Vlahuță
(fragment)
Bine-ai venit, an nou! - Cu voie bună,
Încrezători ți-ngenunchem-nainte:
Ne-aduci comoară de speranțe sfinte,
Ori prevestiri grozave de furtună?...
De pretutindeni se ridică șoapte
Și plâns înăbușit spre cel ce, ție,
Înduioșat acum, ți-a dat solie
Să luminezi odată trista noapte!
Că sunt aici dureri nemângâiate,
Blesteme dureroase, - sunt copii
Flămânzi și goi, și casele pustii, -
Sunt cruci de lemn, la margine de sate...
Și morții lor așteaptă de la tine,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, clopotele, clopotele! (inspirat din Al.Vlahuță)
Albă, mică fărâmiță,
Unde rătăcești voioasă?
Fulg bălai de porumbiță,
Vino-n palma-mi de te lasă!...
Fărâmiță de hârtie,
Crunt te bate uraganul;
Suflet despărțit de glie
Rătăcești zburând în vanul
Spațiilor nesfârșite...
Nu te duce, ești prea mică
Între florile-ofilite!
Nu pleca, o, rândunică!
Suflet rătăcit în lume!
Zbori, furat de vânturi calde,
Te-a scăldat talazu-n spume;
Fugi, neantul să te scalde...
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur..., după Alexandru Vlahuță (1927)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia lui Alexandru Vlahuță este expresia resemnării caracteristice sufletului românesc - o resemnare potolită, corectă și demnă, cu care orice rațiune normală și disciplinată, trebuie să întâmpine un act al fatalității. În poezia lui Vlahuță, admirăm bogăția variată a unеі vitrine, închinată exclusiv producției nationale. Ea tronează în vârful unui car cu fân de curând cosit, însuflețește firul de lână pe care îl toarce țăranca pe prispa casei și dă glas fluierului, cu care ciobanul își adoarme turma cu oi, odată cu asfințitul soarelui. Poezia lui, plutește totdeauna în imediata vecinătate a pământului, nu se ridică niciodată peste nivelul subiectului vizual și nici nu se aventurează până spre adâncimile fatale de unde sufletul artistului nu se mai întreabă de ce origină este. Ori, marele merit al poetului este tocmai această atitudine, dictată de cea mai perfectă conștiință artistică. Alexandru Vlahuță nu este un poet român, ci un român poet.
Ion Minulescu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Un român poet"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Alexandru Vlahuță, dar cu o relevanță mică.
Pornind de la naționalismul lui Eminescu, Vlahuță a mers mai departe alături de alți cărturari ai neamului, cerând emanciparea țărănimii. De la tradiționalismul lui Eminescu s-a inspirat când a fost împotriva inovatorilor pripiți în artă; partizan și creator al acelei limbi literare, care s-a impus în toate teritoriile românești, ca singura și drept cea mai bună. A fost un maestru sever cu sine, mândru de arta lui, de un orgoliu demn de rarele sale calități sufletești. A ținut sus steagul literaturii și nu s-a coborât la niciun compromis ca s-o sacrifice, s-o speculeze pentru bunurile material ce le-ar fi primit în schimb.
Ion Foti în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Opera poetică a lui Alexandru Vlahuță"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din memorie
Mă strâng în colț de-o amintire;
lăsat de tren într-o amiază
de-un târg molcom fără primire,
doar singur, tânăr fără vază!
Stă scris; e Râmnicu Sărat,
c-o crâșmă-n colț, de navetiști
ce beau... Mașina a plecat,
o iau pe jos, spre câmp de miriști.
Sunt îndoit în suflet tânăr
recent ieșit din studenție;
c-o geantă plină, merg pe umăr...
Simt iz de vaci, miros de vie!
Salut timid pe secretară
ce-i între zâmbet și rigoare;
e-aproape gol, sunt toți afară,
plecați prin ferme, pe ogoare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea III (Biletul lui Călin)
La un semn, deschisă-i calea și coboară din mașină,
Împărțind bezele-n dreapta și în stânga, o blondină.
Tu ești, șefu? Da, frumoaso. Am venit să te mai văd
Și să stăm la sfat, Traiane, că în țară... e prăpăd!!!.....
Orice gând ai, păpușico, și-orice inima-ți dictează,
Ai ales corect momentul, șezi colea și croșetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură și-un mop!
După ce ștergi bine praful, deapănă-ți în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ți zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreți
Și-o să vrei și altădată experiența s-o repeți.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne și distrăm puțin
Și s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din școală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid și Mircea. N-o fi fost Vlahuță, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Și cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanții mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid
[...] Citește tot
parodie de Ilie Bâtcă, după Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Alexandru Vlahuță, adresa este: