Scoţia

Dimineţi roşcovane

Dimineţile roşcovane
Îmi strănută la urechi
E un soi de ceas deşteptător
Ţinut sub duş scoţian
Dimineţile roşcovane
Prăjesc pâinea pe
Răsuflări somnoroase
Între foi de mătase
Ochiurile jeteuri delicate
Tricotează legende
Cu ramuri de măslin

poezie de Silvia Miler
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întorcându-mă acasă foarte obosit

Când mă lungesc pe margine drumului,
iar apa devine lăptoasă,
simt că
dacă aţipesc
nu mă voi mai trezi din somn şapte ani.

Nu vreau să mi se întâmple
ceea ce i s-a întâmplat lui Thomas the Rhymer –
adică nu vreau să mă trezesc
cu o limbă
care nu poate spune niciodată minciuni.

Ce m-aş face cu prietenii mei?
Şi cum aş suporta
strigătele triumfătoare
ale duşmanilor?

*Thomas the Rhymer (cca 1220 – 1298) sau Thomas Learmont, sau True Thomas a fost un moşier şi-un cunoscut profet scoţian având harul poeziei şi rivalizând ca reputaţie cu celebrul Merlin. Darul profeţiei a fost primit împreună cu darul de-a nu putea minţi niciodată.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoţia

Este nevoie de-o mare iubire pentru-a putea citi profund
Configuraţia unui teritoriu,
Gradual, devii conştient de fineţea nuanţelor,
De marile înţelesuri ale simbolurilor minore,
Auzi în sfârşit marea voce care vorbeşte domol,
Vezi înălţarea şi căderea pe coastele
Unei statui tăiate-n toată marmura ţării,
Tu fii ca Primăvara, ca o mână la fereastră
Mutând cu grijă lucrurile Noi şi Vechi încoace şi încolo,
Mişcând o parte a florei aici,
Aşezând un inci de aer dincolo,
Iar asta fără a rupe ceva.
Astfel am strâns în mine
Toate capetele dezlegate-ale Scoţiei,
Iar prin faptul că le-am dat nume şi le-am acceptat,
Iubindu-le şi identificându-mă cu ele,
Încerc să exprim întregul.

poezie de Hugh MacDiarmid,1892 - 1978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băsescu, Traian

Băsescu Traian

Şef de stat expus la rime,
Ce-a cedat de-aproape-un an,
Marea baie de mulţime
Pentru duşul scoţian.

definiţie epigramatică de Ioan Fârte din revista "Epigrama", nr. 55 (martie 2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţul trdafir alb an

(lui John Galwsworth)

Nu vreau toţi trandafirii lumii
Pentru mine vreau doar, repet,
Micuţul trandafir din Scoţia
Cu miros penetrant şi dulce –
Care-ţi intră-n suflet.

poezie de Hugh MacDiarmid,1892 - 1978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă scoţiană

Spre prag 'şi-întinde gheaţa colţii netezi
Şi soarele sub chivăra-i de iarnă
Se uită de pe deal şi trece bolta
Prin ascuţişul spadei sale boreale.
La scocul morii apa
Răsună surd şi răguşit.
Pe drum, fata morarului
Cu degetele încleiate de paner
Juri că loveşte într-un caldarâm
De zeci şi zeci de leghe
Când tocurile ei batjocoresc
Pe morţi, pe Douglas, Percy,
Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb
De lepră şi războaie,
Şi toţi regii care-au fost
Pân-a fi ţara fără regi,
Pe cântăreţii ce-au cântat
Pân-a fi ţara lor fără cântări,
Această ţară-ai cărei morţi şi vii aşteaptă Ziua de Apoi.
Ci ei, neputincioşii morţi,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edwin Muir, traducere de Leon Leviţchi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Londra spre Edinburgh

Sunt în aşteptarea acelui moment
când trenul traversează Frontiera
şi casa se apropie din ce în ce mai mult
cu şaptezeci de mile pe oră.

Renunţ la ultimele patru zile
şi la străinii prietenoşi care le-au locuit,
cedându-le trecutului
care devine cu fiecare minut mai mare.

E o urgenţă în fluieratul trenului şi în mine,
care spune acasă şi acasă şi acasă.
Aprind o ţigară
şi aştept zâmbind în colţ.

Scoţia, mă grăbesc către tine
într-un viitor al meu care
cu fiecare minut
devine din ce în ce mai mic.

poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce mi-am încheiat partitura şi alte doamne scoţiene au cântat câteva cântece, au adus un acordeon şi gazda mea cu cea mai mare seriozitate a început să cânte cele mai oribile melodii pe care mi-a fost dat să le aud vreodată. Dar la ce te poţi aştepta? Mie mi se pare că toate fiinţele acestea sunt smintite... Cei care îmi cunosc compoziţiile mi se adresează cu aceste cuvinte: Cântaţi-ne "Al doilea oftat" (Nocturna în sol)... Îmi plac clopoţeii dumneavoastră. Toate comentariile se termină cu cuvintele "Ca apa", vrând să însemne că muzica curge precum apa. Încă n-am cântat în faţa nici unei englezoaice care să nu exclame Ca apa! Toate se uită la mâinile lor şi cântă fără jenă note false. Ce adunătură!

citat clasic din Frederic Chopin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasta de Azur - Nisa

E Scoţia drapată în clasicu-i decor
De ceţuri; plajă, lacul - pustii şi diafane.
Novembre, tribunalul tuberculoşilor.
M-a exilat pe ţărmul blândei Mediterane -

Mă va purta comodul fotoliu rulant
Condus, de bună seamă, de un valet. Şi ce
Trist soare-o să clipească la ceasul de versant
Pe lunga promenadă numită des Anglais...

În timpu-acesta, Jana petrece timpuri bune
C-un crescător de-ovine, cumplit şi lat în spate
Şi graţia-i nespusă adie-ntr-o păşune
Cu nu ştiu cât de multe hectare-mbelşugate.

Când sângele meu palid în asfinţitul ud
Va face să se stingă Mediterana - ea
Se va trezi acolo, în falia de Sud,
În zorii calzi ai verii... E foarte bine-aşa...

poezie clasică de Henry Levet din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea unui castel scoţian pare viaţa, de câte ori găseşti obiecţii împotriva Creatorului. Fiecare din ele măreşte singurătatea şi reduc pe Dumnezeu la formele absurde. Dar despre el nu se poate gândi decât unde paradoxul se neagă pe sine în absurditate...

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Animale din Anglia şi Scoţia,
Din toate ţările, de sub mulţi sori,
Eu vă vorbesc, şi mare mi-e emoţia,
Despre anii de aur viitori.

Mai devreme-ori mai târziu, în ceasul sfânt,
Când Omul-Tiran fi-va răsturnat,
În acea zi al Angliei mănos pământ
De animale doar va fi călcat.

Belciugele atunci vor cădea în zeci,
Nimeni şa-n spate nu-şi va mai propti,
Zăbale, pinteni vor rugini pe veci,
Biciuri crunte nicicând vor mai plesni.

Comori ce nu intră-n a minţii sferă,
Grâu şi orz, fân, ovăz, noi vom stăpâni,
Trifoi, fasole, sfeclă furajeră,
Fi-vor ale noastre-n acea zi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Orwell din Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise pe o bancnotă

Îţi urăsc puterea, foaie de hârtie-înnărăvită-n rele!
Sursă a necazurilor şi-a amărăciunii mele!
În lipsa ta, iubita m-a abandonat de-a dreptu-n drum
În lipsa ta, paharul meu e gol acum!

Văd peste tot opiii obidei, însetaţi, nicicând sătui,
Loviţi de blestemul restricţiilor pe care le impui:
Am mai văzut şi zâmbetul opresorului, plin de cruzime,
Printre nefericitele victime-ale exploatării lui, o mulţime.

Împotriva puterii tale revoltele mele-n van au fost şi sunt
Nu reuşesc nicidecum să dobor duşmanul la pământ:
În lipsa ta, părăsesc aceste ţărmuri pe care le iubesc atâta, iată!
Şi, poate, nu voi mai revedea Scoţia mea dragă niciodată!

poezie clasică de Robert Burns, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa din Făgădău

De ce mi-ai promis că vii
Cu buzele-ţi arămii,
Când ştiai c-ai să mă minţi
Cu aceiaşi zece dinţi
Cu care m-ai sărutat
Când din "Moşi" ţi-am cumpărat
Un flacon de "Ton Sourire"
Şi-o cutie de rahat
"Hagi Bekir"?...
De ce mi-ai jurat solemn
Pe icoanele de lemn
Şi-ai promis lui Dumnezeu
C-ai să mă iubeşti mereu,
Când tu ne-ai minţit la fel
Şi pe mine,
Şi pe El?...

De ce taci?
Cum?...
Tu nu ştii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheiuri

În cercul sărat al razelor de lună
Prova lotcii face reverenţe nimănui,
Scurmă-n apa sclipitoare
Şi-şi scutură umbra
Într-o înşelătoare plasă de lumină.

Un lanţ ruginit într-o poziţie de reptilă
E legat de pământ cu braţele buruienilor;

Două vâsle, umezite de apa dulce
Sustrasă aerului, stau înclinate
În furcheţii naufragiaţi ai unor crabi.
O plută care nu poate exista călătoreşte –

Nasul unei vidre.
Elegant, un scoicar
Pe două picioare portocalii şi nervoase
Fluieră, ţipă şi-njură pe cineva.

Mareea respiră, într-un soi de balans

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimpoiul românesc. Academicianului Mihai Cimpoi

Venit din daci, de la Traian,
Îmi place viersul să-i ascult,
Că el a depăşit demult,
Vestit, cimpoiul scoţian
Iar pentru cel "Chişinoian",
Nutresc un şi mai mare cult,
Căci prin cultura sa, exult
Şi sunt mai vrednic, an de an
El printr-un gest vădit firesc,
Şi-n epigramă cu tărie,
S-a implicat în mod frăţesc
Şi spunem nu fără mândrie
Că azi, Cimpoiul Românesc,
Ajuns-a şi-n Academie!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate cu dedicaţie (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne iubim

de mult timp de pe vre
mea când idi amin
dada dădea declara
ţii
minte că era preşedinte şi se o
ferea să ajute anglia să salveze
coroana britanică o
ferind zece mii de şilingi
ugandezi şi noi ne iubeam
citind virginia woolf
la un pahar de coniac triumph
eram fericiţi: s
- a
proclamat regele scoţiei
luând în de
râdere totul (?!) - noi râdeam fericiţi
africa era în mâini bune -

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul "kiltului"

De Scoţia, păreri sunt juste,
E-o ţară absolut divină,
Şi să le faci nu poţi vreo vină
Că au bărbaţi ce poartă fuste
Şi fetele-s la ei robuste,
Cum este Kate cea blajină
Pe care-o critică-n surdină,
Persoane cu vederi înguste
Şi vor s-o bage în angoasă,
Zicându-i că-i lăudăroasă:
- De unde ştii că te iubeşte?
De John o-ntreabă o amică...
- De câte ori mă întâlneşte,
Văd kiltul cum i se ridică...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Lasă-i să pună piciorul peste tot;
Apoi deschide-mi vinele, să înot
Spre tine, Doamne! prin lacul de rubin;
Capul ars de foc mi-l pune-n ţeapă şi-n

Vânt împrăştie cenuşa care sunt.
Cum, Doamne, ştii atomii toţi, în amănunt,
Cred că-ntr-o zi mă vei recupera din colb
Şi-oi învia cu drepţii din nimicul orb.

***James Graham (1612 - 1650) – General scoţian regalist şi poet..
Versuri scrise pe geamul celulei în noaptea dinaintea execuţiei

poezie de James Graham, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipul din Orkney

"Am navigat odată c-un tip din Orkney, scoţian,
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan,
"E-mpachetat binişor în lut
Kubla Khan* ".

"Un gagiu plin ochi de poveşti ciudate
Despre foci care cântă şi balene eşuate
Iarna pe ţărm, când bat furtuni înverşunate."
"Mort... coechipier bun, îşi făcea treaba,
A căzut la baltă lângă Capul Java
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan frecându-şi barba.

* Trimitere la celebrul poem al lui Samuel T. Coleridge, Kubla Khan.

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul Corsar

Vânturile urlau, valurile se umflau,
Cerul era înnorat, de-un gri murdar,
Când echipajul cu ochii-n flăcări, pe-o navă fără nume,
A tras alături de ultimul corsar.

"De ce-aleargă velierul cu velele întinse-n furtuna hohotitoare,
Când celelalte nave le ţin de vergă strâns înfăşurate?
Spune, veniţi de pe coastele Salvadorului* cel sfânt
Sau din golful Caraibelor îmbelşugate?"*

"Venind de pe-un ţărm necunoscut, dintr-un golf de sondă* neatins,
Navigăm fără compas şi cârmă pe unde lipsite de hotar;
Deasupra, dedesuptul navei noastre mor păsările mării şi rechinii –
Iar ea-i condusă de ultimul Corsar."

"Pe stâncile Capului Verde se vor auzi-n această noapte
O izbitură straşnică şi-un muget infernal;
Iar mâine apele, gemând, vor trage din străfunduri
Epava şi cadavrele la mal."

[...] Citeşte tot

poezie de Thomas B. Macaulay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!