cardiologie

Către Don Quijotte

Cules din mituri, însuţi tu un mit,
Biet pelerin cu inima bolnavă
De uriaşa visului otravă –
În piscul tău cu râvnă m-ai primit.

Sărac şi bleg prin holde de pământ,
Contrariu cum canoanele învaţă,
Doar tu mi-ai fost mireasmă şi povaţă
Sub nu ştiu care straniu legământ.

În jur, încet, trăgându-mi azi hotar
Eu ignorez pogoanele de spaţiu.
Tăcut şi dârz adulmec cu nesaţiu
Himere cârd, şi-al lor mărgăritar.

Surpat ades în vânturi şi restrişti
Nu m-am sculat un ceas pentru tăgadă,
Ci mi-am purtat tot visul meu grămadă,
Cu ochii veseli, niciodată trişti.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 30 (25 iulie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. cardiolog Gr. Lupescu, la apariţia volumului "Epigrame" (1997)

Epigrame de tot soiul, adunate ca la horă
De s-ar vinde"! autorul, pe Prea Sfânta o imploră,
Dar consider cu temei, că nu-i caz de-ngrijorare,
Cardiacii le consumă, sunt catrene fără "sare".

epigramă de Vasile Brânzan din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantomimă

Dimineaţa
mimez o ceaşcă din care
altădată îmi beam cafeaua
conturul degetelor
o înconjoară cu grijă
ca pe o inimă bolnavă
şi deschizându-mi gura
sorb încet
supărător de încet
şi las aroma să se prelingă
ca o pradă
peste buzele rămase umede şi moi
tatuându-mi gestul
ca pe o împlinire

din încheietura
mâinilor se desprinde ultimul tremur
mimez mai departe
altă sorbitură
şi viclean

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partaj

Iubire de taină şi moarte,
Ce pot să-ţi mai spun despre noi,
Acum c-a venit despărţirea
Ia lumea şi-mparte-o la doi.

Urmează partajul juridic,
Urmează atacul de cord,
Se-ncaieră fraţii călare,
Eu plec către sud, tu spre nord.

A fost o minune-n oglindă
Şi ultimul zbor peste veac,
O aripă porţi în valiză,
O aripă port în rucsac.

Nu-mi trebuie martori, iubire,
Nu-mi trebuie probele, nu
Destul mi-i că-n toate acestea
Şi martor şi probă eşti tu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Heart of twenty-four carat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig

Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm şi împrumut
Cerbii şi cerboiacele la rut
Poartă-n coarne gheţurile sloi

Pătrunde frigul în cetate
Şi în fiecare dintre noi
Cărţile-i prezintă pe eroi
Îngheţaţi de veacuri în tratate

Aerul vibrează ca o coardă
Un diapazon sau un acord
Simptomele atacului de cord,
Dau alarma-n camera de gardă

În case şi în suflete e frig
Apele îngheaţă în fiorduri
Şi ne trecem viaţa-n dezacorduri
Pentru-o pâine sau un biet covrig.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un buchet de violete

Un buchet de violete
Aş dori să îţi ofer,
Să-l ascunzi uşor în plete,
Poate e prea mult ce-ţi cer.

Cu parfumul lor să-nvălui
Ochii tăi să-i fericesc,
E mesaj din partea celui
Ce îţi spune: "Te iubesc!"

Iar culoarea lor suavă
Să trezească-n gândul tău,
De dor inimă bolnavă
Şi fără păreri de rău.

În silabe să descoperi
Note de parfum celest
Cu arcuşul să le-acoperi
Pe viori, c-un simplu gest.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurelia Oancă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risc major

Risc să fac atac de cord,
C-ai intrat cu trei vagoane,
De vrăjeli şi de boscoane,
Fix în Gara mea de Nord,

Mi-ai dat cioara de pe gard,
Pentru vrabia din mână,
Şi în nici o săptămână
Ai făcut atac de card,

Dar apoi am câştigat,
Însutit şi înmiit,
Pentru că te-am păcălit,
Şi mă simt din nou bogat,

Căci mi-ai dat o cafă scurtă,
Îndulcită cu pupici,
De pe buze dulci şi mici,
Din căniţa de sub burtă...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima bolnavă de verde

mergi ca acrobatul pe sârmă
într-o inegală întrecere
cu soarele

treptat
o umbră – copil al luminii –
subţire ca un ac
de abia se mai strecoară
printre norii opaci
ai cataractei

şoarecele pândeşte de la distanţă
ieslea
plină de fân

poezie de Mihaela Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Te uiţi cum muşcă toamna din verdele pădurii,
Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă -
Cu leziuni de unghii şi picături de sânge?
Şi-n mine bate-o frunză, ciudată şi firavă,
Ce sub capriciul vremei se leagănă şi plânge...

Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte
Şi cum îşi distilează parfumul diafan,
Pe mobile şi statui, pe stofe şi covoare,
Şi-ntrezăresc pădurea culcată pe divan,
Alăturea de mine, cum tremură şi moare..

Respiră încăperea arome vegetale:
De paltin, de mesteacăn, de brad şi de arţar...
Iau eu, cu mâini pătate de toamna-nsângerată,
Beau sufletul pădurii şi-aud bătând mai rar,
În peisagiul vieţii, o frunză-ntârziată.

poezie clasică de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezie de mătase

Bijuterie-înrourată de carne şi de foc
cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
chiar astăzi frumuseţea e un atac de cord
în apele iubirii ca un copil mă scald
ca noaptea mea cu ziua să fie iar de-acord

Doamne frumuseţea e un atac de cord
şi numai printre stele am mai avea noi loc
când sânii tăi iubito mi-arată Polul Nord
bijuterie-înrourată de carne şi de foc

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
cu flori de tei să ningă şi-n cer să fie cald

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa dintre mine şi Dumnezeu

poate mai am nevoie de puţin crez
aşa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul şi
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu
îşi va aduce aminte de mine

şi-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infarct

Seara se lasă. Seara se lasă.
Soarele-şi face cuib în iarba de pe deal.
Mama, din rochia cu flori de acasă,
Se mută în straiul cenuşiu de spital.

N-a mai auzit de cardiogramă...
Ciudată e şi această hârtie
Pe care inima ei trage linii, cu teamă,
Ca un copil care se-nvaţă a scrie.

"Inimă, zice mama în gând, să nu mă înşeli,
Fii silitoare şi-nvaţă
A scrie - dar, te rog! - fără greşeli
Un singur cuvânt, numai unul: viaţă!"

Pe lângă inima mamei moartea umbla.
Ce cauţi, moarte, aşa de devreme?
De la inima mamei se lumina,
Iar moartea de lumină se teme...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc (1986)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plâns, de dor, de regrete

La cât de mult îmi plouă-n suflet,
Să-mi iau umbrela n-are rost!
De ploaia inimii bolnave,
De ritmul inimii anost,

Nu pot fugi! De sentimente
Mi-e gândul plin. Şi sunt bolnav
De-acum, de sute de regrete
Din universal meu concave...

Mi-alunecă prin vene plânsul,
Privirea-i toamnă şi-i pustie...
Recoltelor le vine strânsul
Şi inima e plumburie.

Îţi pun o lacrimă în palmă...
Podeaua cerului se strange.
Azi vor veni secerătorii
De vieţi, de lacrimi şi de sânge...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

Am îndrăgit, fără nădejde,
Pe zâna moartă — Fericirea.
Să nu vă bateţi joc de mine,
Sunt om — ca voi — în toată firea...

Şi-o văd, în fiecare noapte,
Mireasa tânără cum vine;
Ca o vedenie uşoară
Încet s-apropie de mine.

Din creştet, vălul alb, subţire
De-a pururi faţa i-o ascunde.
Prin străvezimea lui, se vede
Zăpada formelor rotunde.

În părul lung şi negru poartă
Uscate flori de lămâiţă...
— Fiinţă-aievea ori părere,
Eu te iubesc de mult, zeiţă!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

În mine se petrece-o agonie,
Ca într-o tristă casă solitară,
În sufletu-mi bătut de vijelie
Eu văd un om ce-a început să moară...
Un cântăreţ cu rostul de la ţară
Se duce-acum şi n-o să mai învie
Cu chipul lui senin de-odinioară...
Demult... Demult... Din cea dintâi clipită,
De când te-au smuls de la bătrâna vatră,
Din casa cu şindrile-acoperită,
De-atunci începe moartea-ţi nesfârşită,
De-atunci te fură fiecare piatră...
Te-au biruit în stingerea domoală
Străine legi din guri necunoscute;
S-a poticnit curata ta sfială,
La orice pas, de pravili neştiute;
Prin praf, prin fum, prin vorbe de ocară
Te-ai dus, sărmane suflet de la ţară.
Din orice colţ mi te prindea o sârmă
Şi te-alunga un şuier de maşină...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă schimbi, mă 4, 2, 1,
mă alb-negru,
mă orb şi mă eşti,
mă vii şi mă pari,
vrei o melodie deschisă la gust?
mă n-ai,
mă necondiţionat şi optativ înainte,
mai am sau nu cutii pentru idoli?
mă tai într-o latură a triunghiului,
mă shakespeare parţial,
mă dai, mă rămâi nimănui,
mă atât de înapoi,
mă eu spre târziu singur
sau invers,
dacă tot e un spital de dragoste,
sunt în aripa de cardiologie
ca un inconvenient.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petec de gri

Cerul este un petec de gri,
Cu atomi îngrămădiţi unul într-altul,
Atât de îngrămădiţi încât
S-au revărsat în sufletul meu,
Desenând nudul singurătăţii.
Şi plouă în mine particule de lacrimă
Şi în labirintul tăcerii sunt doar eu.
Ecoul singurătăţii doare,
Flutură ca un doliu de gri.
Nopţile sunt pustii...
Matelotul gândurilor
Aruncă visele peste bord...
Bate un clopot ritmul
În balansul valurilor –
Atac de cord.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Dacă-i o lege, vreau s-o calc,
Dacă-i un jurământ, să-l ţin,
Dacă-i o foaie, s-o îmbrac,
Dacă sunt foi, să mă abţin

Dacă eşti tu, să te susţin,
Dacă sunt alţii, să ne lase,
Dacă sunt nopţi, să dau festin,
Visând la zile glorioase

Tu-mi eşti busolă şi atlas,
Extras de cont, atac de cord,
Diavol şi iconostas,
Etern acord si dezacord

Aşa că vino şi rămâi,
Am o banchetă pentru doi,
Drumul e încurcat şi şui,
Ruta perfectă pentru noi.

poezie de Teodor Burnar (2022)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

O după amiază în Yunnan

După amiază în Yunnan,
nici o referire la poezie,
nici o conversaţie înainte de culcare despre suferinţele oamenilor.
Eram două femei,
niciuna mamă.
Vorbem despre cerul înstelat şi despre filozofia lui Kant,
despre maica Teresa şi despre cardiologie.
Meditam la acei ateişti care la bătrâneţe devin pioşi
şi despre cum umbrele sunt adesea mai frumoase decât obiectele.
Atunci aveam o altă perspectivă:
faptul că nu aveam copii ne păstra intacte.

poezie de Na Ye, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea copiii sunt povară
Şi sunt ucişi 'nainte de-a se naşte...
În ţara mea ne închinăm de paşte
Însă Iisus e răstignit afară.

În ţara mea e-atât de multă jale
Iar cântecele sunt tot mai puţine,
Sunt penitenciare arhipline
Şi sunt biserici pe treisferturi goale.

În ţara mea surâsu-i floare rară
Iar rânjetul se-ntinde ca o lavă,
De-atât amar, ni-e inima bolnavă
Şi aşteptăm de mult o primăvară

Ce a uitat să ne mai calce pragul,
Să ne-nflorească viaţa cu speranţe,
Suntem bogaţi în datorii, restanţe
Şi deznădejdii arborat-am steagul.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!