fier şi viaţă

Inima Femeii

În zori inima femeii se-avântă în lumină
Ca o pasăre solitară, planând fără tihnă
Peste munţii şi văile vieţii, departe, de zare atrasă,
Pe urma sunetelor cărora inima le spune acasă.

Noaptea inima femeii se retrage, se-nclină
Pentru-a intra confuză-într-o cuşcă străină,
Încearcă să uite ce-a visat despre stele şi cer,
Şi se îndoaie, se frânge după zăbrele de fier.

poezie de Georgia Douglas Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit aseară mama

A venit aseară mama, ca-n romanţa populară,
Oare te-a găsit acasă, oare mai ştiai că-i ea,
N-a venit ca să-ţi aducă, a venit ca să îţi ceară,
A venit aseară mama cu broboada ei cea grea.

A venit aseară mama şi-i atîta de-nstărită,
Încît nici nu poate spune tot ce are-ntr-adevăr,
Are astm, contracte, noră, pensie, nepoţi, flebită,
Şi argint din cel mai straşnic în sprîncene şi în păr.

A venit aseară mama, bună seara, sărutmîna,
A simţit că nu te doare şi că te-a şi indispus,
Îi citeai în ochi căderea şi-i vedeai în trup ţărîna,
A venit aseară mama, s-o ajute cel de sus.

A venit aseară mama, n-a mai apucat să-ţi spună,
Dacă vrei s-o iei la tine, pentru cît va mai trăi,
Că o dau afar-din casă, că la dînşii în comună
Fac curat, dărîmă totul, lasă brazdele pustii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii cenzurate, 1990
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-ţi dat s-ajungi în rai

Sănătate de fier şi viaţă lungă.
Fata dragă să-ţi devină-ntr-o zi soţie.
Să ai copii frumoşi şi-îndestulător venit.
Să nu rămâi dator, nici să plăteşti chirie.

Şi fie-ţi dat s-ajungi în rai c-o oră înainte
Ca diavolul să se prindă c-ai murit.

poezie de Autor necunoscut - urare irlandeză, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viii şi morţii

O regulă te-ndeamnă să nu scrii
Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate
Trec pentru tine-ntre păcate.
Porunca e să rabzi din greu,
Că judecata-i a lui Dumnezeu.

Tot regula te-ndeamnă să te porţi
Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi.
C-au apăsat, c-au prigonit
Stăpînii timpului, trăit
În plînsete şi suferinţă,
Tu întăreşte-te-n credinţă
Şi rabdă aprig, semenule meu,
Că-i pedepseşte bunul Dumnezeu...

De altfel dogma-nvaţă pe mişei
Că orice stăpînire-i de la El,
Că focul, sîngle şi fierul
I le-a trimis spre pocăinţă cerul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tranşeul...

În tranşeul cămăruţei tale,
tu te rogi si te păstrezi curat.
dar, cum ieşi in lume, ce rafale,
câte gloanţe şuieră turbat!

Zboară-n jurul tău priviri deşarte,
zvârle pofta schije pe asfalt.
Lăudaroşenia vieţii moarte
dă năvală-n care de asalt.

Dacă porţi pe mână ăi pe frunte
semnul că eşti liber de Cel Rău,
mii de demoni sar să te înfrunte,
mii de pofte bat în trupul tau.

Cad alături cei ce n-au putere,
zece mii în partea dreaptă cad.
Clanţănesc în duh de mitraliere,
trag obuzierele din Iad.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă hematiei

Aţi fost cândva, o hematie?
Trăieşte, şapte mile în total,
Da-i sursă sigură, de imortal...
De-o pierzi şi-o reprimeşti, te reînvie.

Îi misterul cărăuşului de viaţă,
Îţi este butelia de oxigen,
Cu hemoglobina-ţi dă roşu la faţă...
Pe ea o pierzi la timp de recviem.

E plină de metale preţioase,
E crom, e aur, platină, e şi fier,
Tot ea e porfirina ce-ai în oase...
N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser.

Îşi schimbă forma plată, la nevoie,
S-ajungă-n labirint de capilare,
E creator de Einstein sau de " Domnul Goe"...
E solul inimii, din cap până-n picioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul ştia că le ţine pe toate închise la un loc, într-o cămară din palatul său, încuiate şi zăvorâte cu nouă uşi de fier şi cu nouă lacăte mari. Dară nimeni nu ştia ce fac ele noaptea de li se rup încălţămintele, căci nimeni nu le văzuseră până atunci ieşind din casă, căci nu puteau. Pasămite, lor le era făcut ca aşa să-şi petreacă vremea în toată viaţa lor. Aşa le era orânda. Cum se auzi de această hotărâre a împăratului, începu a curge la peţitori; ba feciori de domni şi de împăraţi, ba feciori de boieri mari, până şi feciori de boieri mai mici. Şi care cum venea se punea de pândă la uşa domniţelor câte o noapte. Împăratul aştepta cu mare nerăbdare în fiecare dimineaţă ca să-i aducă câte vreo veste bună; dară în loc de aceasta, i se spunea că junii ce se puneau de pândă seara nu se mai găsesc dimineaţa. Nu se ştia ce se fac. Nici de urmă măcar nu li se mai dedea. Unsprezece flăcăi o păţise până acum. Ceilalţi cari mai erau, începuseră a se codi; nu mai voiră să stea de pândă. Se lipseau de a lua de neveste nişte fete pentru care se răpune atâţi tineri.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faurul-pământului deschise uşa făuriştei, ieşi afară şi se veseliră trei zile şi trei nopţi de aşa mare izbândă. El mai cu seamă era nebun de bucurie pentru muntele de fier. Atunci porunci călfilor să facă lui Greuceanu o căruţă cu trei cai cu totul şi cu totul de fier. După ce fură gata, suflă asupra lor şi le dete duh de viaţă. Luându-şi ziua bună de la frate-său de cruce, Faurul-pământului, Greuceanu se urcă în trăsură cu frate-său cel bun şi porni la Roşu-împărat ca să-şi priimească răsplata. Merse, merse, până ce li se înfurci calea. Aci se opriră şi poposiră. Apoi, Greuceanu desprinse de la căruţă un cal şi-l dete fratelui său, ca să ducă împăratului Roşu vestea cea bună a sosirii lui Greuceanu cu izbânda săvârşită; iară el rămase mai în urmă. Înaintând el alene, răsturnat în căruţă, trecu pre lângă un diavol şchiop carele ţinea calea drumeţilor ca să le facă neajunsuri. Acestuia îi fu frică să dea piept cu Greuceanu, dară, ca să nu scape nici el neatins de răutatea lui cea drăcească, îi scoase cuiul din capul osiei de dindărăt şi-l aruncă departe în urmă.

Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note din tren

Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.

Un şuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citeşte-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.

Şi osiile cantă... Şi-n aur tot se şterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparţiri prin staţii, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viaţa noastră merge.

De se topesc, brumate, privelişti fumurii,
prin staţiile vieţii frânam, a câta oară?
Şi cine ştie cine ne-aşteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţia în patru timpi

Suflet orb, de ce să cauţi Paradisul doar în cer,
Când, precum o fi în ceruri, te-ai rugat: şi pe pământ,
Suflet drag, n-aştepţi zadarnic judecata cea de fier,
Nu-ţi eşti tu judecătorul purtând ţepi pe sub veşmânt?

*

-Înger blând, plin de lumină, viaţa asta trebuia
Ca-ntunericul şi ceaţa să n-o poată pistruia.
-Dar nimic nu trebuieşte, să trăieşti, doar să respiri.
-Eu respir, cunosc mirosul de cerneală din papiri,
Simt iubirea-nmugurită, ştiu mireasma cea de flori,
Răvăşind cărări de suflet, simt o mie de culori.
Dar parfumul lor se pierde - ce-am simţit, nu a durat;
Ce de flori cad ofilite, ce de pomi s-au scuturat...
Şi iubiri se sting în taină, chiar de falnic s-au aprins,
Cum în braţele de smoală noaptea neagră le-a cuprins.
Azi te simţi ca o furnică, ieri păreai să fii un zeu,
Deci mă-ntreb cât ne iubeşte bunul nostru Dumnezeu...
-Să ai nările deschise, dacă vrei al Său parfum.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era frumoasă

lui nichita stănescu şi lui florin iaru

ea era înnebunitor de frumoasă şi se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viaţă
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
şi ceilalţi credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei – pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără şanse
limuzinele cu jenţi frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat şi tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere şi de întâmplare
visul revine la nesfârşit
coşmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompletă...

Nu te condamn că eşti cum eşti...
Şi egoist şi evaziv...!
Dar, îţi condamn că risipeşti,
Ce ţi s-a dat... cu un motiv!

Nu te blamez că stai departe!
Şi nici că nu oferi nimic!
Dar puteai da parte cu parte...
Şi făceai mare, ce-a fost mic!

Nu îţi condamn nici caracterul,
Ce e mai mult alunecos...
Orgoliul întărit ca fierul...
L-am înţeles... dar păcătos!

Nu te condamn că m-ai minţit...
Deşi, minciuna-i păcat mare!
Dar, tare mult tu ai lovit
Într-un biet suflet... ca un soare!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţile unui băiat cuminte

Şi eu am fost un băiat răutăcios de altădată.
Am fumat, am băut, am aruncat în geamuri de sânge
cu inimi sfărâmate, de piatră.
Am vorbit se rău genunchii fetelor din cartier-
Eu am pus laţuri la porumbei, lanţuri grele de fier
la cuvinte şi frumuseţi,
Am avut obrăznicia să-mi ascult până la capăt
povestea celor o mie şi una de vieţi.

Pe bătrâna proprietăreasă nu eu am împins-o pe scări.
Pe oglinda din lift nu eu am scris un cuvânt foarte mic.
Aş fi putut avea o inimă mare. Aş fi putut avea
un sânge pitic.

Cu pumnii am turnat doar grămezi de monezi
în telefoanele publice.
Mi-am uns trupul cu voci, respiraţii, surâsuri lubrice
venite din noapte şi ceaţă, din abisuri, din hău...

Am fost un copil rău.

[...] Citeşte tot

poezie de Traian T. Coşovei din Bătrâneţile unui băiat cuminte (1994)
Adăugat de Eduard Zalle
Comentează! | Votează! | Copiază!

‒ De ce oaia supravieţuitoare, prinsă sub ruinele podului de peste râul Siret, prăbuşit acum câteva zile ("reabilitat" şi "garantat" acum 6 luni de baronul PSD Ionel Arsene"), n-a vrut să iasă prin gaura făcută ca să se salveze, deşi a fost ispitită cu mâncare şi era lihnită de foame?
‒ Pentru că n-a mai vrut să trăiască într-o ţară guvernată de PSD, în care firmele PSD-iştilor bagă în picioarele podurilor polistiren în loc de fier beton, într-o ţară în care nu mai eşti deloc sigur pe viaţa ta.

George Budoi în Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (13 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa...

Bate fierul cât e cald
Să scoţi clipa de smarald,
Bate-l tactic şi cu forţă
Să poti duce-a vieţii torţă,
Fie-ţi cerul nicovală
Iar scânteia chibzuială
Şi ciocanul libertate
Bate fierul, bate, bate....

Bate fierul cât e roşu'
Fără să-ţi cânte cocoşu',
Hodine-te în culise
Fi ferice printre vise,
Ţine cu dinţii de el,
De fierul care-ţi este ţel,
Un tezaur de dreptate,
Bate fierul, bate, bate!...

Năduşeala dă răzbire,
Bate fierul... cu iubire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (1 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Vara şi-apucă zborul spre ţărmuri depărtate,
Al toamnei dulce soare se pleacă la apus,
Şi galbenele frunze, pe dealuri semănate,
Simţiri deosebite în suflet mi-au adus.

O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare!
Cum schimbătoarea lume fugând o rennoiesc!
Câtă nemărginită pun ele depărtare
Între cei din morminte şi acei ce doresc!

Unde atâţi prieteni plăcuţi de tinereţe?
Unde-acele fiinţe cu care am crescut?
Abia ajunşi în vârsta frumoasei dimineţe,
Ca ea făr-a se-ntoarce, ca dânsa au trecut!
...............................
...............................
Ce netedă câmpie! Cum ochiul se uimeşte!
Ce deşărt se arată, ori încotro priveşti!
Întinsa depărtare se pare că uneşte,
Cu ale lumei mărgini, hotarele cereşti.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către un amic versificator

Te-avânţi şi tu, Ariste, ca alţii spre Parnas,
Râvnind, oricum, să-ncaleci pe aprigul Pegas-
Căutător de lauri pe căi primejdioase
Dai cu-ndrăzneală lupta în critici bătăioase.

Ci lasă, tu, cerneala şi pana ta, Ariste,
Uitând păduri, pârâie şi ţintirimuri triste-
Nu cresc iubiri de flăcări în cărticica slabă.
Vezi, să nu cazi din munte! Coboară mai degrabă.
Tot sunt şi fără tine prea mulţi poeţi, şi-or fi,
Ce scot la cărţi, uitarea să aibă ce-nghiti.
Poate şi-acum, de zgomot când te retragi departe,
Având de-o muză proastă, de veşnicie, parte,
Aripile Minervei avându-le egidă
Ascunzi un tată pentru altă Telemahida.
Deci teme-te de soarta poeţilor de-ocară,
Ce cu grămezi de versuri întruna ne omoară-
Răsplata hărăzită de viitor e dreaptă
Că-n Pind aşteaptă lauri, dar şi urzici aşteaptă.
Când gloria nu-ţi vine, să te-nspaimanti! Apollo

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provincială

La margine în prelungire
Într-un oraş provincial
Flori de salcâm cu dăruire
Arată albul de cristal

Viaţa încă mai pulsează
Adiacent pe roţi de fier
Locomotive defilează
Stau un minut şi-n noapte pier

În ziua caldă, monotonă
Lângă statuile din bronz
În parcul verde stau de vorbă
Bunici în cărucior cu roţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorcova

Sorcova,
Vesela,
Peste vară,
Primăvară,
Să trăiţi,
Să-mbătrâniţi.
Să-nfloriţi,
Să mărgăriţi,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.

La anu'
Şi la mulţi ani!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o lecţie învăţată

Dorind să se (re)confirme pe sine, irefutabil,
Continuu, natura ne aruncă provocări:
În echilibrul precar dintre practic şi dezirabil,
Ne vrea mai încrâncenaţi pe-ale vieţii cărări.

Mai mult sau mai puţin acute ori terne,
Perfide, mocninde sau rafinate la faţă
Toate dezechilibrele lumii moderne
Se regăsesc în locul geometric numit viaţă.

Din prea multă confuzie, în iureşul interior,
Cu care ni-i prigonită pe dinăuntru fiinţa,
Trăind cu teamă orice dezechilibru a prior′,
Nu facem altceva decât s-anticipăm suferinţa.

Suferinţa are, cu siguranţă, şi rol creator,
Deşi pare povară chiar şi vremelnica durere.
Cu migala celui mai tenace învăţător,
Ea predă lecţii despre câştigul de putere.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!