Daniel Aurelian Rădulescu despre somn

Din memorie

Mă strâng în colţ de-o amintire;
lăsat de tren într-o amiază
de-un târg molcom fără primire,
doar singur, tânăr fără vază!

Stă scris; e Râmnicu Sărat,
c-o crâşmă-n colţ, de navetişti
ce beau... Maşina a plecat,
o iau pe jos, spre câmp de mirişti.

Sunt îndoit în suflet tânăr
recent ieşit din studenţie;
c-o geantă plină, merg pe umăr...
Simt iz de vaci, miros de vie!

Salut timid pe secretară
ce-i între zâmbet şi rigoare;
e-aproape gol, sunt toţi afară,
plecaţi prin ferme, pe ogoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deplâng

O naţiune, ţară, suntem mereu pe val,
Celebri-n Europa, prea bine cunoscuţi;
Am depăşit frontiere şi orice areal...
Nu-i seminţie-n lume, să nu fim des văzuţi.

Avem cutume multe, originale, brand;
Proxenetismul, furtul, viol şi tâlhărie.
Suntem de neîntrecut, într-un continu trend
Şi veşnic invocăm a noastră sărăcie.

Pe seculari nomazi, nu-i mai numim ţigani
-Cum lumea întreagă-i ştie şi nu-i peiorativ-
I-am avansat în rromi, descendenţi din r... romani?!
... Plini de năravuri multe şi lene, drept motiv.

Nici setea neîntreruptă -nu de cultură multă
De surogaturi tari, etilice miresme-
N-o recunoaştem plagă. E cultul de-o ocultă
De spirt de bărbăţie, băută, din aghiesme.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Itinerar natal

Ascult buletin meteo ades
şi tot mă uit, mă uit pe hartă
unde recunosc locuri trăite;
la Râmnicul Sărat ales,
lângă Buzău, unde nici vânt nu iartă
şi-unde zăpezile-s vârtejuri troienite.

Mă leagă peste totul amintiri
de locuri şi mi-e dor mai mult de oameni
ce-i caut fie-n gând sau merg să-i văd
şi-i regăsesc futile amăgiri...
şi-mi dă senzaţie de rescapat de un prăpăd.

Mă plimb pe străzile de la Focşani
şi dorm pe la moteluri,
petrec în crâng cu amici la Căprioara
-că nu ştiu cum n-aveam lipsă de bani-
şi-ntotdeauna, printre "ELE" ţeluri,
savoarea mi-o-ncântam când cădea seara.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultul impersonalităţii

Mă joc de-un timp şi eu de-a v-aţi ascunselea
în travestiul snob şi reguli nu respect,
tot mulţumit de mine; un prospect
într-una, chiar de-s circumspect,
ce nicidecum nu mă simt,... un hai-hui pe ici, pe colea.

E jocul cel mai practicat, la mare vogă,
de-a fi tot mai puţin reali; ascunzători
creându-ne-n "by self", cu nimb de impostori,
spărgând oglinzile din jur, nevăzători
cu ochii larg deschişi... luând des tupeu de togă.

Tot ne privim, pierduţi ca translucizii,
ne strângem mâna alene asenzorial,
paralizaţi în propriul gând, atemporal
la moartea, suferinţ-aproapelui... cu gând de bal,
fără să-i spunem adevărul... indiferent, perfizii.

Ce-i drept, preţuim timp mai mult, suntem avizi
de narcisism; vrem ode zilnice cu jind de înălţare

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leo

Îmi sună clopotul, parcă din nou, de-o noapte de înviere
La fel de stranie, râvnită ca pe-o sursă din întunecat, lumină
Ce nu mai vine de mult timp şi nicidecum nu-i semn c-o să revină,
Să scalde suferinţe, neîmpliniri, dezastru, uitată mângâiere.

Resimt din puritatea însămânţată-n gând, cu post de trup
Pătruns în suflet de-o credinţă; că-i retur, balanţă-n neştiută viaţă...
Dar dusă e speranţă, zi de zi întoarsă-n pierdere, cu ascunsă faţă,
Ca moartea nevăzută, presimţită, stând inert... doar timpul să-l astup.

E înălţare în piept, ce îngână aproape afon coralele pascale,
Zvâcnind ca fluturele retrezit din stern, un zbor de pene îngereşti,
Ce fâlfâie pe-obrazele în bătaia caldă-n roşu a lumânării, acum cereşti...
Purtată-n grijă pân' la casa, m-aşteptând, s-o binecuvântez de jale.

Mă înfrupt licori cu bunătăţi dorite de pe masa întinsă, albă spumă,
Pictată tot pastel cu dăruinde pofte fumegânde-n izuri gurmandize;
Ochi în ochi, cu partea-mi dragă, sparg coaja sângelui sub licăriri de brize
În languros relaş. uitând de tot, de mâine, ieri pierdut, de amertumă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbătesc

E hărăzit într-un etern cuceritor
Capabil de-adieri încântătoare;
De-a ţine-n braţe firicel de floare
Sau de-a zdrobi duşman, biruitor.

E suflet oare sau e-un tot cu trup
De armăsar, asiduu nărăvaş.
E-o minte abilă ce ideile-i erup
Şi-l face trubadur dintr-un arcaş...

E-apărător de teritorii, chiar şi cade
Răpus de-amor pentr-o iubită castă
Ce-o ia să-şi facă darul de nevastă
Sau moare-n pas de marş printre parade.

Nu-l dor rigolele din frunte,
Nici şanţurile adânci de pe obraji...
Îşi strânge maxilar ce şi-l ascute-n gaj
De îndârjire sau săruturi multe, multe.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia cărămidaaa!...

Se petrece coviltirul bej spre maroniu
Cu laiul Petre căţărat pe-o capră
Tras de-un căluţ stelat, un bidiviu
Şi gerul strigă "Cărămiiizi!!!"... de crapă.

E de departe, oricum pentr-o căruţă
Şi mai lung pare drum că încă-i criză
Şi-şi poartă tot, nevoi într-o tăgârţă
C-o păturică, hrană... Nu-i valiză!

Se-opreşte iar la bar să se-ncălzească;
Nu e cu ţuica, e serios, îi trebuie bani
Şi stă şi-n noapte aşa să povestească
Cum face marfa cu copii... Are duşmani!

O dă p-aici c-a mai adus de sobe,
D-are şi groasă d-aia pentru ziduri,
Însă vrea bani s-o dea, nu doar pe vorbe;
La el fac toţi şi-o dau pe te miri ce... pe bliduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

M-ai auzit, te strig mereu
De când mă scol şi-n vis de noapte,
Că fără tine nu sunt eu...
Cuvântu-ţi vânt m-aş face, şoapte.

Din poză te-am făcut icoană
Şi-am pus-o-n faţă la altare
Să-nchine-o lume ce se-nşeală
Căci nu mă crede cât mă doare.

M-am răstignit în vârf de munte
Pe crucea-naltă din Bucegi
S-adun mulţimile să asculte
Că doar te vreau şi să nu negi.

Am pus afişe-n gări, în trenuri
Şi-n staţii de autobuze,
Ca inima să ţi-o cutremuri,
Ruinele-mi să mi te-amuze.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e, azi, un dor năprasnic de demult
-Ce-i doar numai de ieri, de-i simt tumult -
Ce-mi curge-n venele din mine, nou copil;
Mă-ntorc în gând de timp şi spaţiu, din exil.

Mi-e dor, de lungi, de primăveri cu cărăbuşi,
De colivia goală, plânsă, cu pierduţi peruşi,
De-un cuib de rândunele atârnat pe prispă,
De cioara-n croncănit pe gard, care mă-ntristă.

Mi-e dor de dat cu sania, pe-un ger de mal,
De mama povestind în lacrimi despre primul bal,
Miros din brazda plină-n trandafiri şi cu zambile,
De la bunică-n grădiniţa mică, depănând idile.

Mi-e dor de tei şi dudul, străji la poartă,
De cum priveam pe-ai mei plecând la toartă
Pe drumul de la casa-n cartier, pân' la oraş...
Revăd zâmbind, cărându-şi geanta, pe poştaş.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă

E şi mai mult decât aproape;
Când simţi un iz de adiere
Te-nfiorând în epigastru,
De-apare aşa cum bănuieşti,
Sau strânsă inima se zbate
'n sincope scurte de tăcere
Rămasă-n trup golaş, sihastru...
Când dacă nu-i, nici tu nu eşti.

E somnul ce te ţine treaz
Cum nor etern e, de nu-i ploaie.
E binele lângă durere,
E dragostea ce ură alungă
C-un zâmbet galeş la pervaz...
E suferinţa-n drog ce-nmoaie,
E tot când n-ai nimic, avere.
E "nu mai pot...", când nu e lângă.

Cum spovedania-n priere
În fiecare gând răzleţ,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de o efemeră

Când trec pe strada ce mergeai spre casă
Îmi bate inima în paşii-ţi ca de lied
Şi tâmplele mă dor de liniştea de vid
Şi nici văz nu mai am... Ah cum erai, frumoasă!

Privirea-mi şnurui pe asfalt ce-ai stins
Caldă nălucă-n zâmbetul de zână,
Mă adormind pe zebră, în crez că-i doar o strună...
S-aştept întâmplătorul, îmbătrânind de nins.

Am gât uscat de glas - oricum n-aveam nevoie-
Pluteam s-ascult fluid de note adulate
Ce-ncerc să prind din zbor, din clipe neaflate
Ce-ţi sorbi pe undeva, o luni, o marţi, o joie...

Tot un suspin alerg, pe unde mai treceai,
Crezând c-apari aşa în mintea-mi schizofrenic.
M-ating de vânzătoare ce te serveau cucernic...
Sleit de dor adorm 'n depoul de tramvai.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romică

Ciufulit, în negru, cu vestuţă albă,
Este personajul cel mai important.
El decide bunul... de rău enervant;
Îi place zăpada şi vara se scaldă.

Se exprimă simplu, în limbaj concis,
Este poliglot, chiar de limba-i una...
Dar cunoaşte "english", "francais" şi româna
Şi de vrei să intri, el îţi dă permis.

Este-un amorez, înfocat de fete,
E mereu prezent, dacă faci un duş,
Căci femei visează, chiar de-i căţeluş;
Stă şi se încântă, cu priviri discrete.

Are simţul fiinţei- ştie cine vine
Chiar de are treabă- prevede sosirea
Dragilor ce-i sunt. Căci la el iubirea,
Cu răbdare multă şi aşteptări se ţine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare

Frige nisipu-ncins, miroase a verde de alge
Şi de sub pleoapa zării se înteţeşte valul
Sărat de-abis de lacrimi, din răul ce se sparge
De picurile ploii se mângâind cu malul.

Şi pescăruşii ţipă să alerteze cerul
De nori, ce-ar vrea să fure din soarele auriu,
Ce singurul şi-ar plânge eternul său, stingherul...
Căci stă zilnic pe boltă cu sufletul pustiu.

Şi vine, se retrage, o dâră înspumată
Se clocotind de spuse de multele-necate
Şi-arunc răvaş de gând; o sticlă către-o fată...
Adorm molcom de plânset, cum marea... Tot o apă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăbuşire

Ne prăbuşim pe zi ce trece în prostie
Plătindu-ne licenţele fără vreo probă
Numai cu bani ne luând examen, meserie
Să tăiem oameni, în halat dăm legi din... robă.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-ntr-o minciună,
Căci şi omoru-i prezumat... inexistent;
Furt, tâlhării, bulău, 's purtare bună.
C-un plic negând... şi prezumatul e absent.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-ntr-un pervers;
Nu e nevoie azi de cinste, de respect
Conduşi fidel de trădători pe sens invers
D-ideologie, crez, speranţă, fals adept.

Ne prăbuşim pe zi ce trece-n desuetul
Plin de pipiţe, nuli în pagini, pe ecrane,
De etalon cum prozatorul e poetul
Şi ţigănimi sunt seriale şi rromane...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplare

Mi-au adormit iubita cu pisicuţa lângă ea
Ca îngerii de buni, la fel de moi, de catifea
Topind o lume zbuciumată-n calde adieri,
Lasându-mă pierdut cu gândul dus la ieri, de azii, de ieri...

E-o linişte molcomă de-un diafan, neomenesc ferice
Când sufletul se scurge lin, fuior... fără de cicatrice
Se adună-n suavul corp cu chip îmbujorat
Şi mâini şi vise, averi şi daruri, gânduri de păcat.

Călătoresc alături de spiritul ce doarme, m-am uitat,
Nici nu mai sunt, un altu-s contopit, teleportat
Într-un contemplu, ce n-aş vrea sfârşit... Sfârşesc
În somn, cu capul pus pe palme toropit de-ncânt... Iubesc!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!