Taina Cuviosului
Dumnezeu i-a descoperit Cuviosului Ioan Scărarul o mare taină.
Cuviosul, cel vrednic de pomenire, ne-a încredințat-o nouă.
Noi, nevrednicii, ți-o încredințăm ție.
Rugăciunea lăuntrică și neîncetată este o mare taină.
Rugăciunea neîncetata este neîncetată fiindcă e de la sine lucrătoare.
Este lăuntrică fiindcă adună cuvintele înlăuntru, nu le dă afară.
Aproape totdeauna dăm afară cuvintele, aproape niciodată nu le adunăm înlăuntru.
Este de la sine lucrătoare fiindcă nu obosește, ci odihnește.
Aproape totdeauna cuvintele ne obosesc, aproape niciodată nu ne odihnesc.
Adună cuvintele asemenea unei femei harnice, care adună pentru casă și pentru copii cele necesare traiului.
Adună cuvintele asemenea unui păsări ce strânge pentru puii ei hrana.
Adună cuvintele pentru inimă.
Adună mintea pentru inimă.
Rugăciunea făcuta lumește este ostenitoare.
Este ostenitoare fiindcă împrăștie cuvintele.
Împrăștie cuvintele asemenea fiului risipitor, care risipește avuția tatălui.
Împrăștie mintea în afară.
Răsuflarea este o mare taină.
Răsuflarea care adună aerul înlăuntru odihnește.
Răsuflarea care împrăștie aerul în afară ostenește.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun sfânt
În noapte-adancă se rostogolește luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moș Crăciun, hoinar, cu părul nins...
Prin beznă, trece ușor și se duce
Bolta podoabe de stele își pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din brațele Mamei preasfinte și bune.
Blând, Micuțul întinde o mană,
magii uimiți se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis și de ape
al Iordanului nostru din bătatură.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții nu se vor muta niciodată din loc pentru că ai o credință infinită într-un dumnezeu cât un bob de muștar, ci pentru că ai o credință cât un bob de muștar într-un Dumnezeu infinit.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu se îmbată cu rugăciune va simți nevoia să se îmbete cu alcool.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dulcea chemare a veșniciei
Ascultă cum te cheamă astăzi Hristos,
cu stihuri de foc și cântec de nai,
cum Maica Sfântă te-ndeamnă duios,
cum ochii îi picură boabe de rai.
Ascultă cum te cheamă astăzi Cuvântul,
în traistă îți pune psalmi și cântare,
din rugăciune, croiește-ți veșminte,
și soarbe-nsetat izvorul de zare.
Ascultă cum te cheama astăzi Hristos,
crucea din spate rabd-o-n tăcere,
lacrima să-ți fie treaptă de folos,
necazul și spinii: pâine și miere.
Ascultă cum te cheama astăzi Iisus,
când ploaia se cerne mărgele-n șirag
și valurile bat în norii de sus:
ascultă chemarea și vino cu drag!
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl nostru (stihuire pentru copii)
Tatăl nostru care ești
și în ceruri veșnicești,
numele Tău sfânt fie
acum și-n veșnicie.
Vie-mpărăția Ta,
facă-se voința Ta
așan cer și pe pământ,
precum numele Ți-e sfânt.
Pâinea noastra spre a fi,
dă-ne-o nouă zi de zi.
De-am greșit, Tu, iartă-ne,
noi iertam pe-aproapele.
Ne ferește, Dumnezeu,
de ispite și cel rău.
Căci a Ta este puterea,
împărăția și vrerea,
lauda, slava, mereu,
căci doar Tu ești Dumnezeu.
Amin.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi scrie...
Voi scrie Adevăr pe brațele sleite
și vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
și vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
și boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
și vor sfinți cântări, și vor sfinți cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin și pe durere
și zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii și pe ștergare
și fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
și lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
și voi culege mană, și voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristețe și pe-amar
și voi culege miere, și voi culege har.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezește-te, frumoasă doamnă, din mirare...
Trezește-te, frumoasă doamnă, din mirare,
din răsfățul dragostei când ești rănită,
cheamă cerul și te dezleagă de visare
când liturghia fericirii ți-e ispită.
Trezește-te, frumoasă doamnă, dă-ți o șansă
tu țeși urzeala firelor de rugăciune,
busuiocul bobotezei de sub perna ninsă
nu-l arde pe jarul clipei slăbiciune.
Trezește-te, frumoasă doamnă, și dă viață,
Moartea-i negarea ideii de femeie.
Răscumpără din vârtejul greu de ceață
Menirea firii tale dumnezeie.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă cum cântă Biserica Vie!
Copilule, crescut la cântece de noapte,
mugind de patimi, hulă și trufie,
în ritmuri bacante și-n vorbe desfrânate
Ascultă cum cânta Biserica Vie!
Cântă Biserica dis-de-dimineată,
salută voios, mulțumește creștin
Auzi cum urcă versul către Viață
și ziua începe cu pace de-amin.
Ascultă cum cânta creștinul și-adastă:
cântă tinerește omul pe ogor,
legănand pruncul, tânara nevastă
dă slavă lui Hristos pentru fecior.
Cântă Biserica în marea săptămână
prin chilii și case curate.
Tineri și bătrâni cântă impreună,
dau slavă lui Hristos pentru toate.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu se roagă lui Dumnezeu decât o singura dată. Ulterior, el se re-roagă.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Proorociri despre semnele vremurilor
Motto:
"Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfățișăm cele scrise
și arătam numai semnele."
Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386 d. Hr.)
Cuvântul I
1. Se deschide cerul în astă noapte,
Mielul rupe pecețile de carte,
vrednic să rupă pecețile de carte.
2. Văd semnele timpului ca deslușite,
văd cele ce vor veni ca proorocite,
peste creștini vor veni ca proorocite.
3. Văd proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei din depărtare
Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la religie, dar cu o relevanță mică.
Semnele timpului
1. Aud glasuri din lemn,
văd șarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
și văd semn.
2. Văd ierburi pe stânci
și fum de polen,
și urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.
3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
și văd în aluni
semn mare.
4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei din depărtare
1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
2. Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
3. N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
4. M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta Dreptmăritoare
Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,
în fântana adancă mi-a fost dat să-mi scald privirea.
Maică, apa ta e bună, din piept stins-a durerea,
păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.
Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,
mai sărac în Dumnezeu, dar tu maică ai pregătit,
pâinea caldă, masa plină, curcubeul în ștergar
și vițelul Tatălui pășunat în Nesfârșit.
Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,
ca într-o sărbatoare mare fu gătită-n neprihană.
Cu odaia-mpodobită: flori de aur și iarbă grasă,
dulcea casă mă așteaptă cu Fecioara în icoană.
Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi și mai ard,
apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinți,
dar tu mă-ntarești acuma cu mireasma cea de nard,
cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinți.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuviosului
Vartejul innoirii șterge,
și rău, și bine, și frumos,
căci viața merge înainte...
și departarea de Hristos.
Dorm sihaștrii-n cimitire,
Lumea nu-i mai pomenește,
un monah, la mănastire
un pomelnic le citește.
Crucile de pe mormânturi
putrezesc de vreme rea,
de ploi reci si aspre vânturi
stinsu-li-s-a candela.
Dorm azi, intr-un loc uitat,
Moaștele de cuvios,
ce în viață a purtat
crucea grea a lui Hristos.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noapte sfântă
Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,
pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare:
sa-Ți sorb iubirea și să-mi fie hrană
și rugăciunii să dau aripi de cocoare.
Se cutremură stihiile-n zare
și bat in lemnul crucii plin de praf
ca-n toaca din preasfânta Vineri Mare
când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.
Eu vin la Tine cu povara-n spate,
Iisuse al me cu chipul din icoană,
pașești pe moartea care ne desparte
cu învierea ta din fiecare rană.
Ostenește vâsla închisă între pleope
slova ațipește în Psaltire,
Mă visez cu Tine mergător pe ape,
când luna pășește pe valul subțire.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea zimbrilor
Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roșii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâșiată, Românie.
Trandafiri roșii-purpurii
pe mâinile, picioarele și coasta lui Christ
când ai fost batjocorită...
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinții noștri își amintesc...
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.
Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii...
Zimbrilor le-au fost luați codrii,
rătăcesc și acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morții noștri.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Hyperion (1993)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea Sfântului Ciprian în stihuri
1. Stăpâne Doamne al nostru Iisuse Hristoase,
Ziditorul tuturor celor frumoase,
Chivernisitorul celor frumoase...
2. Împăratul împăraților nemărginit,
Tu, Doamne al domnilor, fii pururea slăvit,
slavă Ție mare, fii pururea slăvit.
3. Tu, Ce în lumina nepătrunsă locuiești,
Tu, Care slăvit și vrednic dăinuiești,
în lumina neapropiată dăinuiești...
4. Acum, pentru rugăciunile robului Tău,
îndepărtează lucrările celui rău,
depărtează viclenia demonului rău.
5. Revarsă ploaie bună peste tot pământul,
fă să rodească la bună vreme câmpul,
cu ploaie bună fă să rodească câmpul.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru ocrotire
Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
pavăza credinței,
arma biruinței,
vino azi pe cale
să-ți dau închinare
cu dreapta la frunte,
spre plete cărunte,
cu dreapta la stele
să culeg din ele,
să semăn cu vise
ogoare întinse.
Și vino, minune,
să-ți spun rugăciune
să o duci la Domnul,
când biruie somnul.
Tu, pom ce-nflorește
și în mine crește,
și nu treci prin toamnă
dezbrăcat de haină,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gavriil Stiharul despre religie, adresa este: