Germania şi viaţă

Craiova din vis

Acum, la apus de viaţă, când m-ajunge tristeţea
Mă întorc la Craiova să-mi revăd tinereţea,
Să-mi revăd începutul, să capăt puteri
Pentru ziua de mâine, pentru ziua de ieri.

Merg încet pe străzile mele, prin oraşul meu
Şi mă rog în sine la Cel Bun Dumnezeu
Să fac-o minune, să fiu transformat
În copilul de atuncea, cu sufletul curat.

Şi mă văd, copil fiind, la şcoala cu popi,
Străjuită la poartă de patru mari plopi,
Cu "brüder" Silvestru învăţând să scriu şi să cânt
Şi să spun în germană "mutter", primul cuvânt.

Iată-mă 'nălţând zmee pe cer
Şi mergând desculţ prin iarbă şi flori,
Cu grija de mâine ascunsă-n ghiozdan
Şi mingea de cârpă jucată-n maidan.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă încântată

Amarnic se sfârşeşte anul
Cu auriul vin şi fructe de grădină
Pădurile tăcute-şi ţin aleanul
Şi-s singurii tovarăşi fără vină.

Ţăranu-şi spune: Este bine.
Voi clopote de seară lungi şi liniştite
Mai daţi curaj celor creştine.
Salut un stol de păsări obosite.

E anotimpul dragostei suave.
Pe-albastrul râu în jos o barcă
Se-nşiruire imaginii grozave -
Tăcută-n linişte se duce parcă.

Comentarii

Unul dintre poemele "frumoase" ale lui Trakl, dominat de imagini armonioase, uneori exuberant de solemne şi de un limbaj pozitiv. Structura formală creează un ton melodic popular în trei strofe, fiecare cu patru versuri în rimă încrucişată. Deja titlul dă un motiv de încântare, cu o imagine pozitivă a toamnei care, de obicei la Trakl, indică întunecarea, decăderea şi ruina.
Venirea toamnei este "încântată" acum - ceea ce, de asemenea, indică faptul că este, probabil, doar artificial înfrumuseţată. O asemenea interpretare îndepărtată ne conduce la penultimul vers al poemului, în care observăm un ton ambiguu: "Se-nşiruire imaginii grozave" - care poate fi înţeles ironic, dar cu siguranţă şi afirmativ.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duke: Haide, Negustorule, s-auzim, ce le-ai dat nemţilor pentru oul ăla?
Sefton: 45 de ţigări. A crescut preţul.
Duke: Sper că nu-s ţigările pe care le-ai luat de la noi aseară.
Sefton: Şi ce să fac cu ele? Eu nu fumez decât ţigări de foi.
Duke: Drăguţ băiat. Nemţii i-au împuşcat aseară pe Manfredi şi Johnson iar el face comerţ cu dânşii.
Sefton: Uite ce e. Ăsta s-ar putea să fie ultimul meu mic dejun cald, pentru că or să ia soba, aşa că lasă-mă să mănânc în linişte.
Animal: Nu-i păcat? Mâine va trebui să sugă dintr-un ou crud.
Shapiro: Nici o grijă, o să se tocmească iar cu nemţii pentru un aruncător de flăcări. Poate şi un congelator.
Sefton: Şi care-i problema, băieţi? Toată lumea se tocmeşte pe aici. Poate că eu sunt un pic mai iute la minte. Mă face asta colaborator?
Duke: Un pic cam prea iute, Sefton. Vreau şi eu ce ai în lădiţa aia.
Sefton: Chiar? Uite ce e, găgăuţă. În prima săptămână mi-a furat cineva pachetul de la Crucea Roşie, pătura şi bocancul stâng. Ei, bine, de atunci m-am şmecherit. Aici nu e Armata Salvării. Fiecare pentru el. Pe viaţă şi pe moarte.

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XX

De-o nouă caznă-mi cat-a face rime
spre-a da subiect, din lumea cea 'necată
cântării douăzeci a părţii prime.

Întreag-aveam atenţia mea-ndreptată
ca până-n fund să pot vedea-n genune
şi-n cât amar de plâns era scăldată.

Şi-un neam văzui, plângând cu-amărăciune,
şi-umbla-n tăcere prin rotunda vale,
şi-ncet cum merg cei vii în procesiune.

Şi dând vederii-o mai departe cale,
ciudat sucit pe-oricare-aci-l văzui
cu-ntregul trunchi din gât până sub şale,

spre spate-având întoarsă faţa lui.
De-a-ndosul ei deci trebuiau să vie,
că-n faţă văzul stins era oricui.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte pe ruinele Târgoviştii

Soarele după dealuri mai străluceşte încă,
Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,
Şi seara, pânditoare subt fiecare stâncă,
Cu-ncet şi-ntinde umbra cutezătoare-n sus.

Muntele al său creştet şi-nalţă şi priveşte
Linul cobor al zilei, tainicul ei sfinţit,
Şi raza cea din urmă pe fruntea lui izbeşte,
Ce mândră ţine faţă cu cerul cel ruşit.

Vântul de seară suflă şi frunza-nfiorează,
Roua seninul varsă verdeaţa renviind;
Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează
Şi râul p-a lui cale şopteşte şărpuind.

P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă,
O cetăţuie veche, lăcaş religios,
Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă
Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei interesaţi

artur paz semedo nu e - spune saramago -
nici burlac nici căsătorit nici
divorţat nici văduv
ci pur şi simplu separat
de nevasta care nu face sarmale
pentru a primi un
sărut mâna pentru masă
ci fiindcă aşa a dorit ea
o militantă pacifistă care nu poate
să împacheteze sarmale
legată de contabilul unei fabrici
producătoare de arme
şi-a schimbat numele ne
dorind să poarte până la moarte
povara aluziei directe
sau in
directe a tunului german dus
cu trenul să bombardeze
parisul de la o distanţă
de o sută douăzeci de kilometri

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O seară de iarnă

Când zăpada la fereastră cade,
Prelung a serii clopote răsună,
Multora le e masa pusă, bună
Şi casa-i pregătită cumsecade.

Unii care sunt de mult în hoinăreală
Vin pe la poartă pe poteci întunecate.
De aur înfloreşte pomul bun de date
Din a pământului sevă cea ideală.

Intră-năuntru hoinarule străin;
Durerea a-mpietrit tot pragul.
Strălucesc acolo cu tot dragul
Pe masă toate, pâine şi cu vin.

Comentarii

"O seară de iarnă" a fost scrisă în decembrie 1913, cu o jumătate de an înainte de izbucnirea primului război mondial, care a fost previzibil pentru cei informaţi din mediului intelectual cât şi a celor activi din rândul armatei austriece inclusiv Georg Trakl.
Trakl a trimis textul într-o primă versiune pe 13.12.1913 lui Karl Kraus1. În textul de însoţire, Trakl scrie despre "zile îngrozitoare de beţie şi melancolie criminală". Acestea au fost zilele ultimei sale încercări de a-şi găsi un loc de muncă pe care să-l fi putut îndura. Trakl a primit o decizie negativă din partea Ministerului Muncii în jurul datei de 12 decembrie. Motivele sunt legate, probabil, de perioada Crăciunului, chiar dacă motivaţia acestei respingeri nu este argumentată în mod explicit.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care-au căzut la Ploieşti

Vouă, celor care-aţi căzut la Ploieşti, vă cedez o parte din mine,
parte care nu poate fi separată de voi, legată de voi pe vecie.
Vă trimit acele speranţe şi vise-ale noastre
care n-au devenit niciodată întru totul adevărate, râsetele vesele,
burniţa lacrimilor, tainele unei copilării minunate, glorioasa forţă
a adolescenţei şi tragicele deziluzii ale tinerei noastre maturităţi.
Pe toate, care-au fost şi care-ar mai fi putut fi,
le las în grija voastră, acolo-ntr-un decor mereu albastru.

* Poem scris în amintirea operaţiunii Valul de Maree, Ploieşti – 1 august, 1943, de colonelul John Riley Kane (poreclit "Killer" Kane). Atunci au fost doborâte 54 dintre cele 177 de bombardiere participante la atac, iar 532 de aviatori din cei 1726 de participanţi la bătălie au murit sau au fost declaraţi dispăruţi.
* Autorităţile române au refuzat să trimită în Germania pe aviatorii americani capturaţi, ei beneficiind în prizonierat de un tratament deosebit de corect, fapt subliniat peste ani de aceştia.
* Acest salut al colonelului Kane este plasat pe un monument din Cişmigiu, monument dedicat tuturor aviatorilor americani care şi-au pierdut viaţa deasupra României.

poezie de John Riley Kane, colonel aviator, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epic

Am trăit în locuri importante, în vremurile eroice
Când s-au petrecut şi tranşat marile evenimente: cine era
Proprietarul acelei parcele sterpe de pietriş, în ţinutul nimănui,
Înconjurat de furcile revendicărilor noastre.

I-am auzit pe-alde Duffy urlând " Blestemat fie-vă sufletul!"
Şi l-am văzut pe bătrânul McCabe gol până la brâu
Cum păşeşte pe-acea palmă de pământ sfidând oţelul ascuţit –
"Iată cum mă trec eu printre fiarele pietrelor."

Se întâmpla în anul ăla cu deranjul de la München*.
Care eveniment era oare mai important? Eram gata-gata
Să-mi pierd interesul pentru Ballyrush şi Gortin,
Dar apărut stafia lui Homer care mi-a şoptit la ureche,
A spus: Iliada s-a născut dintr-o gâlceavă locală
Asemănătoare. Fiecare zeu îşi arogă propria importanţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Patrick Kavanagh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeam în pustiu

Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, aşa cum eram, fără inimă,
am trăit o viaţă, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioşia este un act de agresiune, viclean,
Urăşte-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu acelaşi, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al şarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea fiinţă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-aţi recunoscut?
Privirea lui este blândă şi adâncă.
Pleoapele lui însoţesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, a venit o hienă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând în Odesa

Noi locuiam la nord de viitor, zilele deschideau
scrisori cu semnătură de copil, o fragă, o pagină de cer.
Bunica arunca roşii
din balconul ei, trăgea imaginaţia ca pe o pătură
peste capul meu. Am pictat
chipul mamei. Înţelegea singurătatea,
îi ascundea, ca partizanii, pe cei morţi sub pământ.

Noaptea ne dezbrăcase ( i-am numărat
pulsul). Mama dansa, umplea trecutul cu
piersici, tocăniţe. Auzind asta, doctorul meu a râs,
nepoata lui mi-a atins pleoapa – i-am sărutat
spatele genunchiului. Oraşul tremura,
o navă-fantomă înălţându-şi velele.

Colegii mei au inventat douăzeci de nume pentru Evreu.
El era un înger, nu avea nume,
ne-am luptat, da. Bunicii mei au luptat
pe tractoare împotriva tancurilor nemţeşti, am o valiză plină
cu poeziile lui Brodski. Oraşul tremura,

[...] Citeşte tot

poezie de Ilya Kaminsky din Dansând în Odesa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am citit undeva că ultima glaciaţiune a venit
într-o zi de toamnă de acum 12690 de ani
cel puţin aşa spun cercetătorii de la Potsdam
care au cercetat sedimentele de pe fundul unui
lac din Germania
şi apoi, îmi închipui, au mers la bere mulţumiţi
că au rezolvat-o şi pe-asta.
nu ştiu ce să zic, cifrele astea foarte exacte m-au
pus mereu în dificultate.

deschid larg geamul şi încerc să înţeleg ceva
din ziua asta cusurgie
şi mă gândesc la câte zile de toamnă de rahat
am trăit şi-n fiecare putea începe.

după 22 ani de freze şi bormaşini, în blocul
de vizavi s-au mutat de curând nişte
flăcăi veseli care ascultă ntruna o combinaţie
de muzică populară de pe vremea Mărioarei Murărescu
şi nişte manele sănătoase ca la sfârşitul

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua generaţie

Noi suntem gereraţia cu telefonul în mână,
Noi suntem dezamăgirea, regretul,
Generaţia rebelă,
Născută şi scufundată
În bucuria posibilităţilor nesfârşite.
Suntem generaţia copy-paste,
Generaţia "Mami, tati, vreau aia!"
Generaţia "Bătrânii comunişti ne limitează!"
Generaţia care nu face nimic pentru propriul ei viitor,
Generaţia pentru care o alta generaţie a luptat, s-a rupt în fâşii.
Generaţia care nu învaţă, nu ascultă, nu respectă.
Adevărul este acesta:
Suntem generaţia "Mami, tati, când veniţi acasă?"
Din Italia, Spania, Germania,
Generaţia "Mami, tati, vreau să fim o familie!"
Generaţia sinucigaşilor, a depresivilor
CARE NU ÎŞI PERMIT O VIAŢĂ NORMALĂ.
Generaţia agresată în familie,
Generaţia îndură bullying în şcoală
Generaţia "Buni, am luat 9,60 în teză!"

[...] Citeşte tot

poezie de Roxana Yukki
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta

Mai fantomatic luminează în grădină
Sălbatic trandafirii lângă gard;
O suflet liniştit!

În răcoroasa vie paşte
cristalinul soare;
O sfântă puritate!

Un moş cu preţioase mâini
Oferă fructe coapte.
O a iubirii uitătură!

Comentarii

Titlul oferă o indicaţie a modului în care putem înţelege cele trei strofe, şi anume ca "amprentele" a trei vârste diferite: tinereţea, vârsta mijlocie şi bătrâneţea.
Chiar dacă pare dificil de citit, imaginile folosite: "Sălbatic trandafirii lângă gard" reprezintă imaginea tinereţii, "răcoroasa vie" e imaginea vârstei mijlocii iar "fructe coapte" este imaginea atribuită bătrâneţii. Pentru ce formă de existenţă umană sunt valabile aceste trei imagini? Desigur, nu pentru existenţa urbană de la începutul secolului al XX-lea, dar nici pentru o viaţă rurală idilică pentru că entităţile numite "suflet", "puritate", "dragoste" sunt prea încărcate de conotaţii ale unei vieţi izolate, care sunt mai degrabă legate de un mediu monahal-religios.
"Idilele întunecate" ale unui Adalbert Stifter1, precum în poezia sa "Noapte de vară", oferă o referinţă literar-istorică care poate ajuta la înţelegerea textului de faţă.
Chiar dacă faptul că textul are un loc special în opera lui Trakl şi chiar dacă acesta nu a intenţionat să-l publice, nu ar trebui să ne inducă în eroare în aşa fel încît să respingem textul ca fiind irelevant.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

La strâmtoare

Nu s-a-nfăptuit minunea, nu s-a confirmat speranţa
Afirmate-şi-aşteptate cert, cu toată siguranţa.
Arma, armele secrete adesea profetic promise
Şi-n nădejdea cărora, prin metode nepermise
Au pornit acest război, fiind convinşi cu fermitate
Că e-nainte de-a-ncepe câştigat pe jumătate,
Micile piedici umane fiind fără-nsemnătate
Şi chiar neintrând în calcul... încă n-au fost inventate.
Iar războiul e aproape... s-a-ntors de unde a plecat.
Ce fac nemţii îi priveşte... au găsit ce-au căutat.
Vorba e... ce facem noi? Ce am putea fi în stare?
Să luptăm până la unul... sau să ne cerem iertare?
Să luptăm... însă cu ce?... Cu piepturile nu mai ţine...
Mai ales că inamicul e dotat atât de bine.
Şi apoi pentru aceasta, trebuie mari efective,
Ori, noi, în realitate, le avem mai mult fictive.
Trei sferturi din mobilizabili sunt mobilizaţi pe loc,
Restul, corp operativ, zvârliţi fără milă-n foc
Ca să apere pe primii, plasaţi pe unde-au putut
Indiferent dacă pe-acolo au sau nu ceva de făcut.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, serios, spuneţi-mi adevărul despre iubire

Unii spun că dragostea-i un băieţel cu arc
Şi-alţii că-i o pasăre-n zbor, un descânt,
Unii spun că face soarele să răsară şi s-apună,
Şi-alţii spun că-i doar o noţiune absurdă şi-atât;
Iar când am întrebat vecinul de vis-à-vis,
Care-avea-acel aer.... cum că-ar şti,
Soţia lui a intervenit şi, pe-un ton morocănos,
A spus: " las-o baltă, oricum, nu-i de nici un folos".

Arată ca o pereche de pijamale,
Sau ca o bucată de şuncă-într-o capelă?
Are mirosul lamelor de ras oare
Sau miros proaspăt de franzelă?
Înţeapă dacă-o atingi ca un arici
Sau e-asemeni unei plăpumi, moale ca o linguşire?
E-ascuţită la capete? Se-apropieîncet cu paşi melodici?
Nu, serios, spuneţi-mi adevărul despre iubire.

Cărţile de istorie amintesc despre ea
In foarte scurte notiţe criptice,

[...] Citeşte tot

poezie de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Est

Sălbaticelor orgi furtunilor de iarnă
Se-aseamănă cu a poporului mânie,
Undele violete ale bătăliei,
Desfrunzite stele.

Cu sprâncene sparte, braţe argintii
Flutură muribunzilor soldaţi noaptea.
În umbra tomnaticului frasin
Suspină spiritele celor măcelăriţi.

Spinoasă sălbăticie oraşul înconjoară.
De pe trepte sângerânde alungă luna
Îngrozitele femei.
Lupi sălbatici au pătruns prin poartă.

Comentarii

După părerea lui Ludwig von Ficker, poemul a fost scris în august 1914, probabil încă în Innsbruck. Trakl a plecat la Innsbruck pe 24 august cu un transport militar de la Innsbruck pentru luptele din primul război mondial. Ficker a publicat poezia după moartea lui Trakl în "Brenner", Anuarul 1915, publicat în primăvară, sub "Georg Trakl: Ultimele poezii". Şi aceasta cu precizarea "august 1914".

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Novalis

În negrul pământ se odihneşte sfântul străin.
Din gura-i suavă Dumnezeu îi luă tânguirea,
Căci el plecă in timpul înfloririi.
O floare albastră
Trăieşte mai departe cântul în casa de dureri înnoptată.

Comentarii

Textele care figurează deja în multe dintre titlurile lui Trakl, ca poezii dedicate, sunt demne de remarcat ca un grup de poezii de sine stătătoare, "Angelei", "O Johanna", "Lui Lucifer", "Lui Novalis". Lor le pot fi alăturate "Cântece de rozariu", "Pentru Sora", poemul "Pruncului Elis", precum şi dedicaţia anonimă "Celor amuţiţi". Dacă luăm doar titlurile formate din prepoziţii şi nume proprii, devine clar că acest grup de poezii are un caracter special. Nici unul dintre aceste texte (parţial neterminate) nu fost propus de Trakl spre publicare. Nici una nu se referă explicit la o persoană vie, existentă. "Angela" şi "Johanna" sunt nume de femei care apar ocazional la Trakl, dar nu sunt clar desemnate.
"Lucifer" este o figură a mitologiei germane şi, evident, creştine. Numai că "Novalis"1 se referă la o persoană, la un decedat poet romantic Friedrich von Hardenberg, numit Novalis, care a murit în 1801 la vârsta de 28 de ani. Trakl scrie acest text la sfârşitul anului 1913 sau 1914, adică la vârsta de 26 sau 27 de ani. Potrivit manuscrisului, Trakl a caracterizat textul drept "Epitaf". În plus, primul vers "Trăieşte mai departe cântul în casa de dureri înnoptată " se potriveşte unui epitaf. Cine se odihneşte aici este caracterizat ca "sfântul străin", unde "străin" cheamă pe plan figurile lui Trakl care sunt proiectate în mod liric analog figurilor mântuitor-creştine sau îngerilor. Faptului că acest "sfânt străin" este un poet, Trakl îl deplânge "Din gura-i suavă Dumnezeu îi luă tânguirea".
Să ne amintim de "Torquato Tasso" al lui Goethe: "Şi când omul este tăcut în chinul său, Dumnezeu mi-a dat să spun cum sufăr". De asemenea, "el plecă in timpul înfloririi" evocă imaginea poetului, plecat prea timpuriu, într-un sens istoric, ca simbol al tuturor barzilor plecaţi înainte de vreme.
"O floare albastră" s-ar putea referi la Duminica Floriilor, aşa că iată din nou figura lui Hristos, întâlnită deja în "sfântul străin".
Apoi, este de remarcat referirea la o poezie a lui Novalis, "Lui Tieck" (care este dedicată prietenului poet romantic Ludwig Tieck2). Această poezie începe cu "Un copil plin de melancolie şi plin de loialitate / aruncat într-o ţară străină" - acolo găsim "străinul" ca posibilă matriţă poetică a lui Trakl.
Şi imaginea "În negrul pământ" are, de asemenea, o corespondenţă în textul lui Novalis: "Şi cum stă şi citeşte şi priveşte spre negrul pământ".
Şi la Novalis, anotimpul plecării, ca şi Trakl, este primăvara. Dar aici referinţele nu merg mai departe. "Copilul" lui Novalis se întoarce la "casa tatălui său", în timp ce "străinul" lui Trakl "plecă in timpul înfloririi".

NOTE

1 TIECK, LUDWIG (1773 – 1853) – poet şi dramaturg romantic german, traducător şi critic. Sfătuitor şi prieten al poeţilor romantici. Influenţă asupra Tanhauser-ului lui Richard Wagner.

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i moartă

De acum nu le mai este teamă,
Sunt perforaţi numai de linişti.
Ura lor este-atât de calmă,
Plânsul s-a transformat în râsuri.
Iubirea-i moartă, este vidă,
Purtată-n vânt de pescăruşi,
Casa imensă este goală
Şi nu mai are-acum nici uşi.

Dar au uitat poate puţin,
În timp ce traversau Strassbourg-ul,
Când, fericiţi, râdeau-plângând
În mers, balasnându-şi trecutul.
Şi mai uitară amănunte
Prin staţii scurte, pasagere,
În timp ce-şi mai făceau iluzii
Şi se iubeau, tânjind himere.

După amiază urma amurgul
În clinchete de sonerie.

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncului Elis

Acesta ţi-e sfârşitul.
Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,
Buzele tale beau albastra răcoare a stâncilor izvor.
Lasă, când fruntea-ţi firav sângerează
Străvechi legende
Şi-ale păsărilor întunecate mărturii de zbor.
Tu însă mergi în noapte cu paşi moi,
Cea-n care-atârnă struguri purpurii
Şi tu-n albastru braţele-ţi întinzi.
Un rug aprins răsună,
Mondenii ochi unde îţi sunt.
O, de cât timp ai murit, Elis.
Ţi-e trupul o zambilă
În care degetul de ceară un călugăr îşi cufundă.
O grotă neagră ni-e tăcerea,
Din care, rar, un animal blajin păşeşte
Şi-ncet el geana grea coboară.
Pe fruntea-ţi se prelinge neagra rouă,
Ultimul aur al stelelor căzute.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!