* * *
Fac apel la diferența
Dintre lume și creștini
Și strig -"sare!", strig -"lumini!"
Și-apoi motivez absența:
-"Chinuiesc printre străini!"(2Pet.2,8)
Dar, mă rog ca "Dimneața"
Să nu-i prindă-ntre păgâni.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Narcis Lazarescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezumat despre iubire
Tăcerea e crudă, tăcerea rănește
Ca vorba ce-aruncă o inimă-n clește,
Iubirea în schimb dezrobește,
Se-ocupă de răni, le îngrijește
Și-n vorbe, în fapte, în tăcere, ea crește,
Lumină deplină ce-n veci fericește.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om mândru...
Vrea mereu să se impună...
Și înafară-i îmbrăcat
Cum nu poate să se spună
Da înăuntru-i dezbrăcat
Nespus de mult de minciună,
Căci n-a fost "iluminat"
De că "impunerea"-i păcat
Și minciuna nu încunună...
Iar mândria duce-n iad!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
În subteranul vieții
În subteranul vieții
Mai scurtă este ziua, lumina-i tot mai mică
Și stinsă-i este flacăra-n uitare,
Trăirea-i mai cu țepi și inamică
Iar viața e o luptă tot mai mare,
Murind în robi ce nu-ndrăgesc nimică.
În subteranul vieții mor ortaci
Urmând pe calea lor cea oarbă
Și-"oșteni" cu mâna pe trăgaci
Așteaptă noaptea să le-o soarbă,
În umbra "stelelor", buimaci.
Se pare că-ar mai crește "iarbă"
La "umbra marilor copaci"
Și inima-ar dori să fiarbă
În duhul celor mai "săraci"
Dar Flacăra-i nimică, în ochi de lume oarbă.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sala de recepție a sufletului
Fiecare suflet are,
loc de recepționare,
o terasă de nevoi
unde vine fiecare
încărcat cu pumnii goi
la taifas de cercetare
și o ușă după care
este pace și război,
liniște și tărăboi,
beznă groasă și lumină,
fals și mustrare divină,
flori, verdeață și noroi,
tot ce-a fost și ce-o să vină,
în viață mai apoi.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu brațele durerii mele
Cu brațele durerii mele
Cuprind frenetic Universul
Și le deschid lăsând din ele,
Să se prelingă liber versul...
Tăcerea în adânc dezgroapă
Cu zor relicva amintirii,
Torcând în liniște sub pleoapă
Un cristalin fir al zdrobirii...
Trăiesc un ceas al prăbușirii
Cu întregul univers al meu
Dar nu mă las în voia firii,
O caut pe a lui Dumnezeu...
De-a fi mai bine sau mai greu,
Nu știu, dar nu voi da 'napoi,
Fiindcă Stăpânu-I Dumnezeu
Și peste Ziua de apoi...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară divină
Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Și-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.
Primăvară divină
Să înflorească,
De har și Lumină plină
În inima noastră
Și-o sfântă rutină.
Rutină cerească
Și iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească
"Pe Nor", în Lumină
Să ne răpească.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez să-mi edific "finitul"
Visez să-mi edific "finitul"
În raza luminii din ultima stea
Ce încă nu scaldă zenitul
Și nimeni nu-i poate vedea
De-aici nicidecum răsăritul...
Da-n milioane de vieți n-ași putea
Ajunge să-i văd licăritul!
Rămân să explorez infinitul
Luminii din slavă, în albul de nea,
Lăudând-ul mereu pe Slăvitul
Stăpân ce poate crea
Un așa Univers cu Cuvântul.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (13 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperativul edificării
Pământul apucă să-mi ceară
O rană-a drepții în ce sunt
Și lumea-mi începe să doară
A dreptate încrustată în pământ.
Adâncul se-aprinde și zboară
Lumină înaltă cerând
Și zborul din fumuri coboară,
Cenușa-n lumină cernând,
Iar cerul senin își separă
Misterul divin surâzând
Din ruina ce-apucă să pară
O candelă-n noapte arzând,
Spre lumea închisă afară.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții, traducere de Carol
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinteză ontologică
Sunt un noruleț mărunt care taine mari ascunde,
Umbrind peste-un scurt răstimp de stări rare și profunde,
Sub priviri de Soare veșnic doritor să mai inunde
Huma seacă, să-i cuprindă spectrul tainic în noi unde,
Dintr-o sferă ancestrală, străjuită de Lumină,
Ca din starea ei umilă, cât mai picură secunde
Să rodească eternitate prin sorgintea sa divină.
Ori o rază răsărită, din Divin, curtându-și timpul
Printr-o luptă extenuantă ce-o impune contratimpul
Care-o vestejește absurd și-i preaschimbă anotimpul...
Ori în umbra transcendenței, sunt chiar timpul unei raze
Măsurându-și diferența în diverse ipostaze
Ce din falnica-i sorginte-și au răstimpul stabilit
Din Preaînalt spre-un infailibil clironom de infinit.
Ori, răstimpul unui timp din chiar ultimu-anotimp
Străjuit de-un Soare veșnic ce lucrează întretimp
Pentru un scop slăvit, etern și de mine-Și face timp
Să mă ajute a pricepe pentru ce-i prielnic timpul
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Levi Tudose
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit în jur
Mă uit în jur și "mă crucesc"
Și-aproape nu știu ce să cred
Când văd minciuni care zidesc
Pe cei ce-n ele se încred
Și adevăruri ce stropșesc
Chiar sufletul în care șed,
Mă întristează bucuria
Și zâmbetul nepăsător
Al celor ce-și țintesc privirea
În bunul și-n puterea lor
Și mare mi-e nedumerirea
Că-i văd suind triumfător,
Cu nedreptăți ce îndreaptă sorții
Atâtor minți și vieți credule
Îndreptățind în mari proporții
Diabolism în molecule,
Să treacă peste pragul porții
Iubirii tari și incredule...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare din Zaragoza
Frați iubiți de pretutindeni vă înștiințăm și despre noi
Ca să știți că și pe-aici este "vremea cea de apoi",
Oamenii-s mai răi ca groaza care bântuie de zori
Dar mai sunt și raze blânde ce se-arată printre nori
Aducând căldura scumpă a divinelor valori.
Pe-aicea-i o pandemie și nu știm cât o să țină
Toată țara-i ghemuită și cârcită-n carantină
Nimeni nu te vizitează, nu mai sună interfonul,
Ne vin numai informații de strănută telefonul...
Însă noi, uniți în duhul Îl glorificăm pe Domnul.
Toată lumea-i speriată căutând în van soluții
Și așteaptă ca acestea să vină prin instituții...
Noi ne desfătăm în duhul fiindcă prețuim Scriptura
Și-o punem la loc de cinste sorbindu-i învățătura
Și-astfel ne întărim într-una cu Dumnezeu legătura.
Căci doar așa se poate ajunge la soluția deplină
Că-n definitiv soluția-i Cel ce-L așteptăm să vină.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu poți... Tu ești...
Tu poți fi un drum pe care
Pașii vieții rătăcesc,
Dar și-ale vieții picioare
Ce drum bun și drept croiesc.
Tu poți fi furtuna care
Rodul verii-l devastează,
Ori vară scăldată-n soare
Care rodu-și prelucrează.
Tu poți fi luna din noaptea
Unui suflet călător,
Sau o noapte pentru mintea
Sufletului visător.
Tu poți fi-un ciclon sub soare
Cere traiu-și devastează,
Ori o adiere care
Vieți pustii restaurează.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diacronia existenței mele
Un vis născut din lumea tristă
Rămân ceva ce nu există
Decât în inima oarecui
Ce-a fost ca mine-a nimănui
Dar cu-existență realistă
În timp și înafara lui.
Nu pot găsi cuvinte anume
Să spun ce văd prin ochii Lui
Cercând lăuntrul mele-i hume,
Dar știu că, (slavă Domnului!)
N-am fost nicicând al nimănui
Doar că provin din altă lume,
Ce n-o pot dovedi oricui...
Și din postum scriu la antume
Privind cu ochii de lumină
O mult mai minunată lume,
Din veci și până-n veci divină.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Doamne mare!
Când palpăm cu conștiență
Minunata Ta prezență,
O mireasmă de căință
Se întruchipă în ființă.
Și-un imbold de biruință
Unduiește-n conștiință
Ca un vast de eminență
Din a Ta Omniprezență,
Ce transformă orice stare
Și aprinde în suflare
Veșnicie, dor de Cer
Și puteri nepieritoare
Care pace ne ofer-
În ori și ce încercare.
Și ce bucurie adâncă
Sufletul ne înviorează
Când realizăm că încă
Duhul Tău ne cercetează
Așezându-ne pe Stâncă
Unde-n veci ne luminează,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (13 aprilie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apleacă-ți urechea...
Apleacă-ți urechea la duhul ce-ți plânge
În surdină...
Ascultă-ți tăcerea ce cheamă și strânge
Lumină...
Apleacă-ți urechea la cântul ce naște
Plăcere divină
Și ascultă Divinul ce-n duh îți renaște
Pace deplină.
Apleacă-ți urechea la Pacea divină!
Ea-i garanția
Că-n tine e plin de Cer și Lumină,
Sporind veșnicia...
Apleacă-ți urechea la pacea ce cheamă
La luptă
Căci pacea din suflet ușor se destramă
De-i lupta întreruptă.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
Sunt izvoare genuine
În nimicu-mi din țărână,
Care freamătă în mine
Ca o mare cristalină
Ce reflectă ceru-n sine
Cu splendoarea sa divină.
Sunt ca un stejar în vânt,
Îmi scald frunzele-n lumină
Și înspre ceruri mă avânt
Ajutat de-o Rădăcină
Ce-I în Cer și-are să vină
Să mă smulgă din pământ...
Sunt mândru dar nu de mine,
Ci de Cel ce-mi dă valoare
Și în mâna Lui mă ține
Ca pe-un pom lângă izvoare
Să fac roade genuine
De Ceresc trăit sub soare.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce oare...
Plină-i lumea... De ce oare?
De "stele rătăcitoare",
Pentru care-i pregătită,
De Cel făr' de-asemănare,
"Negura" cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde "viermele nu moare"...
De ce oare? De ce oare?!
Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți zic că-s sătui de valuri
Mulți zic că-s sătui de "valuri"
Și se alipesc de "maluri",
Adumbrindu-și "partea sumbră"
Ca niște stăpâni pe umbră.
Toți au barcă și-s pe mal,
Eu n-am barcă și-s în val.
Și de am... ca să o mân,
Nu-s eu rob și ea, stăpân?
Căci ea stă numa pe apă
Și eu o trag din lopată...
Iar furtunile când vin,
Nu-s eu cel ce-ndură chin?
Mă gândesc la "mal" și parcă
Aș putea lăsa să treacă
Viața fără val și barcă,
Dar Limanul ce mă-așteaptă,
O să-l mai ating vreodată?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Calea Cuvântului
Ne-avântăm voioși pe-o Cale
A Cuvântului din care
Își hrănesc "săracii" în Vale
Duhul gata de plecare
Spre-a Lui culmi spirituale;
Scriptura Valea ne-adapă
Cu lumină pe cărări,
Până în "Zorii" ce ne scapă
De a nopții încercări,
Unde am umblat pe apă
Doar prin sfinte încredințări.
Fântâna neprihănirii
Ne-adăpă setea comună
După Ziua întâlnirii
Când o trâmbiță ne-adună
În vederea răsplătirii
Și din care Domnul sună.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții (19 iunie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Hapca despre lumină, adresa este: